D’ale avocaturii

D’ale avocaturii

Un avocat era bucuros că fiul său terminase avocatura și astfel putea să-i calce pe urme.Trece ceva timp și avocatul cel tânăr preia cazurile tatălui său, acesta ieșind la pensie. Într-o zi vine bucuros acasă și îi zice tatălui.
– Tată, ştii cazul ăla pe care n-ai putut tu să-l rezolvi în 25 de ani?
– Da, fiule!
– Păi eu l-am rezolvat într-o săptămână!
– Foarte bine, fiule, dar să nu uiți că acel caz te-a ținut pe tine la școală, la liceu, la facultate și mai rămânea și de-o vacanță…

Comentează