Sârmă ghimpată la Nistru

Satul Corjova, Dubăsari, aflat sub jurisdicţia Chişinăului, după instalarea ilegală a postului migraţional (2011) pe podul Hidrocentralei, a fost acaparat de separatişti

Central. IMG_20160416_094245

La cei săraci nici boii nu trag. Zicala i se potriveşte ca o mănuşă Nataliei Chirtoacă, o femeie în vârstă de 34 de ani, mamă a trei copii. Abandonată de soţ acum un deceniu, cu doi copii bolnavi de cancer, copleşită de sărăcie, femeia trăieşte la o margine a satului Corjova, Dubăsari, într-o gospodărie mizerabilă, dar aflată oarecum pe teritoriul a două state R. Moldova şi „rmn”. Aici intră pe furiş primarul şi asistentul social al primăriei subordonată Chişinăului, dar şi agenţii de la Dubăsari, care vin regulat să îi aplice amenzi, pentru faptul că ar sta ilegal pe teritoriul „rmn” „cetăţenia” căreia nu o deţine.

Trăieşte cu teama problemelor de sănătate ale fetelor, cu teama că va fi dată afară din casă, că nu va avea ce mai pune pe masă. Până şi capra, darul unor olandezi miloşi, oripilaţi de amploarea problemelor cu care se confruntă, paşte de parcă ar fura din răzorul de iarbă din faţa casei.

Marcaţi de sărăcie

O găsim pe Natalia într-o încăpere întunecoasă, în faţa unui aragaz, cu câţiva cartofi şi câteva coji de pâine pe masă. Ar vrea să facă o supă, îmi spune femeia ruşinată. Parcă abia acum observă lucrurile care aşteaptă să fie orânduite. Închide uşile dulapului, deschise vraişte. Adună cărţile şi caietele copiilor. Ia o haină de pe patul de scânduri şi o mută pe speteaza scaunului. În casă e frig, pe jos – lut, pereţii – goi.

În stânga Nistrului, preţurile la carne şi lactate sunt duble faţă de cele din dreapta Nistrului. Totodată, oamenilor le este interzis să transporte carne, fie şi în cantităţi mici, prin aşa-numita vamă transnistreană.

Acum patru ani, pe când Mihaela, fiica mai mică, avea nouă ani, a aflat că are o tumoare pe creier. Copilul a acuzat iniţial dureri de cap. La scurt timp, şi-a pierdut vederea la un ochi. După un examen medical făcut la Chişinău, verdictul medicilor a năucit-o. Copilul avea cancer în stadiul trei. După un an petrecut în Spitalul oncologic şi câteva proceduri de chimioterapie, fetiţa a revenit pe băncile Gimnaziului din Corjova. „Mai acuză dureri de cap, dar e o luptătoare. Doreşte să devină veterinar”, se chinuie să zâmbească Natalia.

Două luptătoare

După un an de la primul verdict al medicilor, între pereţii casei, s-a produs o nouă tragedie, s-a îmbolnăvit fiica mai mare, Victoria. Avea 13 ani. Un nou verdict descurajant, leucemie. „Dacă până atunci îmi mai ţineam firea, în momentul acela am crezut că o să înnebunesc. Am fost ajutată de Constantin Sucitu, directorul gimnaziului, cu care am mers la Spitalul oncologic. Medicii au înţeles care e situaţia noastră, nu ne-au cerut bani. Mama mea a decedat tot de cancer, nu am o altă explicaţie de ce s-au îmbolnăvit fetele”, ne spune Natalia.

Ambele fete au grad de invaliditate. Victoria învaţă astăzi la o şcoală profesională din or. Criuleni. Dacă în următorii ani boala nu va avansa, şansele de viaţă vor fi mai mari. Ambele copile au nevoie de o hrană consistentă, bogată în vitamine, pe care femeia nu şi-o poate permite. Venitul îl reprezintă cele două pensii de invaliditate, care însumează circa 2500 de lei, la care se adaugă câştigul din lucrul cu ziua al mamei. „Mi se dă câte 50–100 de ruble, uneori sunt plătită cu o sticlă de ulei ori alte produse alimentare”, îmi spune femeia.

IMG_6881

Riscă să fie scoasă din casă

În stânga Nistrului, preţurile la carne şi lactate sunt duble faţă de cele din dreapta Nistrului. Totodată, oamenilor le este interzis să transporte carne, fie şi în cantităţi mici, prin aşa-numita vamă transnistreană. „Când s-a îmbolnăvit Mihaela, i-am telefonat tatălui ei, cu care nu am comunicat vreo zece ani. Trăieşte la Moscova. Mi-a trimis 50 de dolari. I-am cerut să vină în Moldova. Casa i-a aparţinut părinţilor săi. Ar trebui să o înregistreze pe numele său, apoi pe numele meu ori al unuia dintre copii. Până nu vom face aceste formalităţi, risc să fiu dată afară din casă”, ne spune Natalia.

Este originară dintr-un sat din raionul Şoldăneşti. O dată în câteva luni, este vizitată de reprezentanţii administraţiei oraşului Dubăsari. A fost amendată de nenumărate ori că ar fi încălcat regimul de şedere în Transnistria. „Vin foarte des, mă ameninţă că voi fi deportată. Copiii au certificate de naştere transnistrene şi asta îi mai opreşte. Mă amendează cu 60–100 de ruble, deşi ştiu că am doi copii bolnavi, nu am unde mă duce…”, mai spune femeia.

Asistentul social, Tatiana Olaru, ne informează că vizitează frecvent familia Chirtoacă. Urmăreşte ca banii primiţi să fie cheltuiţi strict pentru necesităţile copiilor. „Aici nu putem forma comisii sociale, căci suntem împiedicaţi de miliţia transnistreană să lucrăm. Le acordăm un ajutor social o dată pe an, compensaţiile pentru căldură. Dar pentru doi copii bolnavi de cancer, care mai au nevoie şi de medicamente, acest lucru este insuficient”, ne-a spus asistenta.

La rândul său, primarul de Corjova, Sergiu Oprea, recunoaşte că familia e într-o situaţie gravă. „La noi însă sistemul nu lucrează pentru om, ci omul lucrează pentru sistem. Sunt convins că jumătate din deputaţi nu ştiu unde se află localitatea noastră. În ultimii patru ani, niciun deputat nu a trecut Nistrul. Cum să ştie ei cu ce probleme se confruntă oamenii de aici?”, se întreabă primarul.

La Corjova sunt 29 de familii dezavantajate. Cu câţiva ani în urmă, autorităţile separatiste, ignorând deciziile Comisiei Unificate de Control, au instalat un post migraţional la capătul podului Hidrocentralei, care a împovărat şi mai mult viaţa oamenilor. „Nu putem protesta, deoarece Tiraspolul a înăsprit legea, oricine participă la un protest neautorizat riscă cinci ani de închisoare”, ne mai spune primarul.

Vile somptuoase

Natalia Chirtoacă locuieşte la o aruncătură de băţ de casa părintească a ex-preşedintelui Voronin. Totodată, nu departe de casa ei, în parcul de lângă Nistru, au crescut ca ciupercile după ploaie câteva vile somptuoase, îngrădite cu sisteme de securitate video, despre care se spune că aparţin unor oameni de afaceri din Chişinău. Autorităţile de la primărie au refuzat să ne spună cine sunt aceştia. Din toamna anului trecut, postul migraţional a fost întărit cu blocuri de beton şi un gard de sârmă ghimpată care se întinde până hăt pe malul Nistrului.

Dacă ar descinde aici vreun lider de partid ori măcar ministrul Reintegrării, ar întâlni oameni cu probleme mari, cu pensii care până mai ieri păreau mari în comparaţie cu cele de la Chişinău, devalorizate simţitor în comparaţie cu preţurile care au luat-o razna, după ce Ucraina a pus punct schemelor de contrabandă la frontiera cu Transnistria.

„Cred că oamenii de aici ar fi bucuroşi să trăim într-un stat, doar să nu mai treacă prin aceste posturi vamale, să nu mai completeze aceste fişe migraţionale, fără militari la Nistru, fără a fi terorizaţi de miliţie. Ar accepta să pună şi un drapel american pe casă, nu doar unionismul, numai să trăiască un pic mai bine şi să fie pace”, ne mai spune la despărţire primarul.

N.A. Cei care vor să ajute familia Nataliei Chirtoacă ar putea să ia legătura cu aceasta prin intermediul Primăriei Corjova şi al asistentei sociale, Tatiana Olaru, contactându-le la tel. 0248 52222.

Svetlana Corobceanu

Comentează