Ați observat că, de o bună bucată de timp, spațiul geografic pe care îl numim R. Moldova a devenit o sursă inepuizabilă de subiecte horror? Omoruri, bătăi, violuri, alcoolism, sinucideri… Toate aceste grozăvii se întâmplă zilnic, în imediata apropiere de noi. Dintre multele subiecte desprinse din cronica criminală le-aș remarca pe cele două consumate recent. Despre primul caz am mai vorbit. E vorba de familia din raionul Cahul – tatăl și doi copii internați în stare gravă. Capul familiei și un minor au murit în spital. Poliția a infirmat presupunerea inițială de intoxicare cu legume. Oamenii legii au avansat presupunerea că bărbatul, nefiind de acord ca soția lui să plece la munci la Moscova, s-a răzbunat și și-a otrăvit copiii și pe el însuși.
Acest caz este, în opinia mea, cel mai elocvent exemplu al dramei familiilor destrămate, al tragediei unor oameni care și-au pierdut orice speranță, al holocaustului unei populații împinse în hăul exodului, al nesimțirii criminale a unei guvernări care nu reacționează în niciun mod la semnale de felul acesta. Cazul invocat nu înseamnă un simplu raport extras din cronica polițienească. Acest caz denotă simptomele unei boli care, în următorii 10-15 ani, va duce la dispariția fizică a majorității băștinașe din R. Moldova.
Al doilea incident s-a produs în codrii Călărașilor, la Țibirica. Înarmat cu un cuțit, un gospodar, beat ca un patruped, vine la un alt gospodar acasă și îl înjunghie mortal. Apoi o înjunghie pe fiica de 13 ani, dar și pe soția acestuia. Motivul fiind unul de-a dreptul latino-american: a presupus că ei i-ar fi bătut capra.
Încă o dată: nici acest caz nu poate fi tratat ca un fapt divers decupat din cronica criminală. El generează un șir de întrebări. Ce înseamnă aceste omoruri lipsite de orice suport logic? De ce moldoveanul a ajuns să bea vin ca un animal lipsit de rațiune? De ce satele noastre au degradat la nivelul comunei primitive? De ce priveliștea rurală îți inspiră atâta disperare? De ce posesorii de fețe bugete vorbesc într-un limbaj atât de elevat? De ce silogismele sofisticate la care apelează ei în polemicile din mahalaua lor te duc cu gândul la marele Kant?
De ce, întrebați? Incultura agresivă și lipsa de carte cronică ar fi două explicații fundamentale. După care se adaugă sărăcia, lipsa atributelor unei vieți civilizate – apă curentă, canalizare, drumuri asfaltate. Și cireașa de pe tort este ignorarea legii. Omul simplu gândește simplu: dacă celor de sus li se permite să fure miliarde și nimeni nu-i pedepsește, eu de ce nu aș proceda la fel? Diferența e că omul simplu dă în cel de alături – vecin, mamă, frate, soție. El nu e versat în tehnicile tunurilor bancare. El nu-și deschide firme off shore ca să ascundă în Cipru banii furați de la popor. El își îneacă amarul în vin. Și după ce alcoolul i-a omorât ultimul neuron din puținii în dotare, ia în mână cuțitul și se duce să polemizeze cu cineva. Cu cineva care îi va cădea primul în vizor. Azi s-a întâmplat să fie vecinul cu capra, mâine poate fi cumnata pe care o bănuiește că a ascuns bani după sobă, poimâine – propriul copil.
Nu am văzut niciun parlamentar care să iasă la tribună și să formuleze fundamentala întrebare: „Fraților, ce se întâmplă cu noi? Cine e de vină pentru acest dezastru umanitar?”. Nu, nimeni dintre ei nu-și pune nicio problemă. Ei se târguiesc cine și cât de scump i se va vinde lui Plahotniuc. N-am văzut niciun ministru al Culturii sau al Învăţământului care să bată cu pumnul în masa Guvernului și să spună: „Basta! Așa nu mai merge! Ori facem din concetățenii noștri nişte oameni culți și instruiți, ori vom avea în curând de furcă cu o populație complet abrutizată și criminală!”. Nu, ei tac ca dumnealui în vegetația luxuriantă. Ei vor sta în Guvern și-și vor rări pantalonii și fustele în fund, făcându-și interesele meschine sau executând ordine de partid.
E foarte probabil că am avut o abordare prea emoțională. Probabil. Dar am vrut să vă explic de ce am să vin pe 24 aprilie la protest să cer o altă guvernare care ar rezulta în urma unor alegeri anticipate.
Val BUTNARU
