Ce versuri eminesciene caracterizează actuala situație social-politică din Republica Moldova? La această întrebare răspund oameni de cultură basarabeni în cadrul sondajului realizat de JURNAL de Chișinău.
Maria Șleahtițchi, scriitoare: „Iată şi versurile ce caracterizează întreaga societate, nu doar clasa politică de la noi şi, probabil, de oriunde: „Toate-s praf… Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.”
Gheorghe Erizanu, scriitor: „Totu-i vis și armonie – Noapte bună!” („Somnoroase păsărele”).
Agnesa Rusu, muzicolog: „Cred că „Epigonii”, „Scrisoarea III”, poate și „Criticilor mei”.
Mihai Țăruș, pictor: „Îmi vine în minte „Împărat și proletar”… „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă…”. Eu mereu zic în mintea mea și chiar în glas: ZDROBIȚI! Nu mai pot să văd cum se comportă hoții de la noi”.
Vitalie Ciobanu, scriitor: „Previzibil este versul din Scrisoarea a Treia „Cum nu vii tu, Țepeș doamne…”
Margareta Curtescu, poetă: „Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…” (Scrisoarea III)
Vasile Romanciuc, scriitor: „Panglicari în ale țării, cari joacă ca pe funii,/ Măști cu toate de renume din comedia minciunii…” Asta e, în două cuvinte, ceea ce avem astăzi – dar… de atâția ani! – comedia minciunii…”
Anatol Moraru, scriitor: „Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă./ Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă”.
Ion Buzu, poet: „Lin șoșoteau între ei bătrânește/ Și surâzând își aduceau aminte” („Odin și poetul”).
Liliana Armașu, poetă: „Nu ne-am îndepărtat prea mult de epoca lui Eminescu, de fapt, nici nu am ieșit vreodată din mlaștina politică în care a trăit și el. „Junii corupți” pare a fi unul dintre cele mai potrivite titluri de poem din creația eminesciană care trebuie încrustat, cu litere ascuțite, de smoală, pe fruntea clasei noastre politice, deja îmbătrânită în rele. Iar noi, muritorii de rând, putem citi încă o sută de ani înainte „Glossă”, ca să nu arătăm că am fost prostiți de tot.
Ala Sainenco, decan al Facultații de Filologie a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți: „Panglicari în ale țării, cari joacă ca pe funii,/ Măști cu toate de renume din comedia minciunii (Scrisoarea III)”.
Lucia Țurcanu, critic literar: „Viața noastră e o ironie,/ Minciuna-i rădăcina ei” („Demonism”). De ani buni, suntem crezuți proști și nu mai contăm de fapt. Farsa pe care nu se mai satură să o joace politicienii noștri este insultătoare, iar jocul continuu al quiproquo-ului le-a anulat orice șansă de a mai fi credibili. Suntem o pseudo-țară, o butaforie, cu valori și idealuri false, cu prietenii ipocrite, cu legi contrafăcute.
Ghenadie Ciobanu, compozitor: „Junii corupți” și „Mănușa” (după Friedrich Schiller).
Vasile Gârneț, scriitor: „Actuala clasă politică din RM – ticăloasă, cleptomană, trădătoare – a fost zugrăvită în tușe memorabile de Mihai Eminescu încă acum o sută și ceva de ani. „Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget,/ Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,/ Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,/ La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;/ Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,/ Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
(Scrisoarea III).
Valentina Botnariuc, lector universitar, Bălți: „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!/ I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni!/ Și această ciumă-n lume și aceste creaturi/ Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri/ Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,/ Îndrăznesc ca să rostească pîn’ și numele tău… țară!” (Scrisoarea III).
Consemnare de Irina Nechit
