Pentru că nu lăsase testament și nu avea urmași direcți, toată bogăția s-a împărțit la frați și surori

E adevărat, în perioada aceasta el și-a însușit o bună parte din avere, înstrăinând tot ce se putea. Și acum, dacă a devenit bogată, ce și-a zis Zina, ia să mă pornesc eu în lume să văd cum trăiesc alții și cum își petrec timpul. A luat-o spre Franța și de acolo în toate direcțiile – pe unde cu avionul, pe unde cu vaporul, de a văzut atâta lume și atâtea continente că obosise de-a binelea. La nici 70 de ani se ogoise femeia și trăia liniștit și îmbelșugat în conacul ei din centrul capitalei.

Maltratată de fiul menajerei

Își făcuse un cerc de prietene și se adunau săptămână de săptămână în casa ei. Ca să nu se plictisească, invitau din când în când pe cineva să-i distreze – interpreți, actori, alte personalități de pe la noi, din Moscova, pe care doreau ele să le cunoască. Nu degeaba, vă dați seama! Căci banul din mâna bogatului hrănește familia săracului. Ori că anii erau de vină, ori plictisul era mare, dar cam tristă era Zina în ultima vreme. N-o mai mulţumea nimic. Mereu îi căuta nod în papură femeii care-i făcea curat. Și nu numai că o mustra, dar pentru orice fleac îi tăia din salariu, încât ajunsese biata femeie să-și blesteme zilele când s-a angajat în familia asta. Dar răbda. Era la pensie și cine oare ar mai fi luat-o la banii pe care-i câștiga la Zina, atunci când era în dușii cei buni?
Dacă menajera înghițea bădărăniile stăpânei, fiul menajerei, auzind de la mamă-sa azi una, mâine alta, a hotărât s-o pună la punct pe Zina. A pândit-o într-o zi când rămăsese bătrâna de una singură acasă și a dat năvală peste ea. Venise, chipurile, cu un control ordinar, verifica nu știu ce instalații acolo. Până a pătruns în casă. Și ce s-a întâmplat mai departe nici Zina n-a putut lămuri poliția. Cică i-a prins mâinile de la spate și a împins-o în baie. A închis-o acolo, amenințând-o: scoți un sunet și ești moartă!

Frica de moarte silnică o paralizează

Tânărul a cotrobăit prin casă, a ciordit orice se putea vinde ușor și scump, i-a găsit banii, bijuteriile și a dispărut. S-a anchetat cazul cu multă osârdie căci le-a promis Zina recompensă mare dacă reușesc să-l prindă pe hoț. Suspectați erau toți cei care, într-un fel sau altul, intrau în cercul de cunoștințe ale victimei, dar n-au găsit făptașul. Prinsese femeia frică de oricine intra la ea în casă. Și-a tras semnalizare, și-a instalat camere în exteriorul şi interiorul casei și trăia baricadată acolo de vrăjmășia lumii.
Nu mai avea bucurie de nimeni și de nimic. La 74 de ani, ajunsese un ghemotoc de nervi, frica de moarte silnică pur și simplu o paraliza. Putea să stea ore încheiate într-un colț de cameră, fără să facă vreo mișcare. Comunica cu lumea din afară doar la telefon. Uite abia atunci s-a gândit Zina că ar trebui să ia o rudă pe lângă dânsa, să aibă cu cine comunica și care s-o ajute la o nevoie. Nu mai era tânără și nici chiar sănătoasă. De la o vreme chiar se simțea mai apărată și mai sigură dacă se interna fie la spital, fie la vreun centru de reabilitare.

Acceptă ca soră-sa să aibă grijă de ea

Şi-a trecut femeia în revistă toate rudele și a ajuns la concluzia că ar putea s-o ia la ea pe Veronica, soră-sa, care rămăsese și ea văduvă. Locuia împreună cu fiul mai mic și nu se prea împăcau. Băiatul era arțăgos la fire ca taică-său și din orice îi sărea ţandăra. Ceea ce nu știa Zina e că soră-sa ajunsese într-o sectă religioasă. După ce s-a mutat în oraș, Veronica a căutat biserica sau locul unde se întrunesc cei din cultul lor. A avut acceptul și binecuvântarea preotului din localitatea ei.
Huzurea Veronica în casa soră-sii. Tot lucrul îl făceau slugile – căci avea Zina bucătar, menajeră și un medic, care, o dată pe săptămână, venea s-o consulte. Veronica nu scăpa nicio slujbă în casa de rugăciuni și nu că ar fi fost cine știe ce credincioasă, dar unde să se mai ducă oamenii la bătrânețe? Mai ales într-o localitate sătească? La biserică, mai ales acolo vine lumea și acolo afli toate noutățile – și bune, și rele. Dacă nu-i biserică în sat și secta-i bună!

Sectarii au rămas cu buza umflată

Uneori se întâmplă și locaș sfânt să fie, dar dacă preotului nu-i pasă sau nu le trezește oamenilor încredere, sau mai este și hapsân pe deasupra, sigur că lumea fuge acolo unde vorba-i mai mieroasă și unde le mai cade câte ceva din ce li se aduce sectarilor de peste hotare. Veronica porni s-o convingă și pe soră-sa să se dea în religia pe care o îmbrăţişase ea. Dar Zina era femeie umblată prin lume, luminată la minte și nu se dădea înduplecată. Totuşi, în urma unui atac cerebral, la 78 de ani, ajunge legumă Zina. Soră-sa Veronica avea grijă de ea.
Toate bune până când au pătruns în casa ei sectarii. Chiar Veronica i-a chemat să țină aceștia slujbe la căpătâiul bolnavei. La început veneau câte doi-trei, apoi parte din ei s-au mutat definitiv acolo. Nu mai era stăpân în casa ceea – foiau sectarii peste tot. Tot ei au și îngropat-o pe bătrână când i-a venit ceasul. Un lucru n-au putut face – să pună mâna pe averea Zinei. Pentru că nu lăsase testament și nu avea urmași direcți, toată bogăția ei s-a împărţit între fraţii şi surorile ei.
Lidia BOBÂNĂ, APROPO Magazin