Marina a mai divorţat o dată şi s-a recăsătorit cu primul ei soţ

Merită oare să pierzi totul pentru o singură tăvăleală? Uite la ce mă gândeam eu când Ion Busuioc, un bărbat de 40 de ani, îmi înşira povestea vieţii lui. De fapt, a fost un accident, o nenorocire ceea ce s-a întâmplat cu el. Venise nevastă-sa de la serviciu şi l-a găsit în pat cu cea mai bună prietenă a ei. El, care până în ziua aceea o dată nu s-a gândit la altă muiere, pentru că o iubea pe Marina din şcoală încă. Au fost colegi de clasă, apoi de facultate. Când şi-a găsit Ion un loc de lucru bine plătit, a şi cerut-o de nevastă.

În primii cinci ani de căsnicie, i-a născut Marina doi copii, mai mulţi n-a dorit ea. Zicea: să fie şi la noi ca la alţi oameni. Zic, o iubea Ion şi o alinta cu mici atenţii de fiecare dată când avea un ban în plus. Ce s-a întâmplat în ziua când l-a prins nevasta cu Mărioara, nu-i este clar bărbatului nici astăzi. Tocmai se întorsese din deplasare, valiza era încă în prag, nu-şi scosese nici paltonul, când a sunat cineva la uşă. Venise Mărioara, avea nevoie de ajutorul Marinei şi s-a rugat de dânsul s-o lase să o aştepte. Dar puica nu şedea pe loc, nu-şi căutase o ocupaţie acolo ca să treacă timpul şi să-l lase pe dânsul să-şi schimbe hainele – umbla după Ion prin toată casa. Lui parcă îi era oarecum să-i zică ceva.

Cum şi-a întins cursa Mărioara

S-au dus la bucătărie să-i facă o cafea. Uite de acolo au şi pornit toate. Mărioara l-a sărutat pe obraz după ce şi-a băut cafeaua, chipurile i-a mulţumit. Apoi nu ştiu cum s-a trezit Ion că l-a îmbrăţişat femeia pe neprins de veste. Zicea ea: uite să fi avut eu norocul de un bărbat ca tine, nu rămâneam fată bătrână! Păi prieteni suntem de atâţia ani, poţi să mă săruţi cât vrei ca să-ţi alini dorul de bărbat, a încercat să glumească Ion. Şi, mai în joacă, mai înadins, s-au trezit în pat. Înfierbântaţi de jocul iubirii, n-au auzit uşa de la intrare, n-au simţit nici când a deschis Marina uşa de la dormitor. Rece l-a trecut pe Ion când nevastă-sa le-a zis: „Ştergeţi-o din casa mea tot acuma şi să nu vă mai văd prin preajmă câte zile voi avea! Marş, câinilor!”.

A ieşit din casă fără nicio explicaţie. Era atât de buimăcit de ceea ce se întâmplase fără voia lui, încât a plecat fără să discute cu nevastă-sa. Şi-apoi, ce avea să-i spună? L-a prins sau nu cu femeia ceea în pat? L-a prins. Dacă mă iubeşte, se gândea el mergând în noapte pe străzile pustii ale capitalei, o să mă ierte. Dar mândră şi orgolioasă femeie era Marina. Într-o săptămână a şi înaintat cerere de divorţ în judecată, peste trei luni era femeie liberă. Uite atunci şi-a dat seama Ion ce s-a întâmplat cu viaţa lui – a rămas fără nevastă, fără copii, căci Marina i-a interzis să-i vadă cel puţin jumătate de an, şi a rămas bărbatul şi fără spaţiu locativ.

Despărţiţi din cauza infidelităţii şi nefericiţi

Ce să vă mai spun? Că-l îndemna Mărioara să se mute la dânsa. El n-avea ochi s-o vadă, femeia asta îi amintea de prostia pe care a făcut-o. „Pentru o simplă tăvăleală am pierdut totul. Îmi spun colegii să n-o iau atât de aproape, că muieri sunt câtă frunză şi iarbă, dar mie, doamnă Lidia, Marina mi-e dragă…” Marina, vă spuneam, era o femeie mândră, ambiţioasă. Şi-a pus în gând nevasta să se mărite şi nu cu un terchea-berchea acolo, dar cu un bărbat cu funcţie bine plătită şi nici urât să nu fie. Să-i arate lui Ion şi neamurilor lui că nu este ea o femeie de lepădat! Şi cine caută, găseşte. Nu se împlinise anul de când divorţase, că uite se şi cunună cu Gheorghe. Au făcut nuntă mare, căci actualul soţ e un om de afaceri, tânăr şi cu perspective. A vândut apartamentul, i-a dat lui Ion partea lui din avere şi a trecut în imobilul lui Gheorghe.

S-ar părea, ce-i lipsea nevestei să fie fericită? Dar uite că măritişul acesta nu-i pria! Din senin, fără vreun motiv de boală, începu să slăbească. Devenise o fire ursuză şi deprimată. Nimic n-o mai mulţumea, deşi cel de-al doilea soţ prinsese drag de ea, pentru că, uitasem să vă spun, Marina era frumoasă, cum sunt toate roşcatele – aurie la păr, pieliţa albă, ochii verzui, măşcaţi. Parcă lumina din interior femeia asta. Vă spun, pentru că am văzut-o şi abia atunci am înţeles de ce n-o poate uita Ion şi de ce Gheorghe n-ar vrea să o piardă.

Cel de-al doilea bărbat vrea să şi-o întoarcă

După ce s-a măritat Marina, a pornit şi Ion să-şi găsească pereche. Dar când cauţi în orice femeie chipul fostei tale neveste, poţi oare să te mai însori? Azi ieşea cu una în societate, mâine cu alta şi tot aşa lună de lună. S-a întâmplat să se şi întâlnească ei la o petrecere – el cu însoţitoarea lui, o fată elegantă, tânără de tot şi subţire ca o trestioară, Marina cu noul ei soţ, arătos bărbat, îmbrăcat la patru ace. Mai mare dragul să te uiţi la perechile acestea. Mulţi dintre cei invitaţi la petrecere le cunoşteau istoria şi aşteptau cu sufletul la gură să se întâmple ceva.

Prima a cedat Marina. Prea tânără i-a părut femeia cu care a venit la petrecere Ion. Venind lângă dânsul, i-a şuierat la ureche: „Ai ajuns să te culci şi cu minore, curvar ce eşti!”. Ion parcă atâta şi aştepta, a tras-o la pieptul lui şi a sărutat-o în plină lume pe buze. A lăsat-o apoi pierdută de uimire printre oaspeţii ceia şi a dispărut. Nu i-a mai păsat cine o s-o conducă acasă pe fata cu care a venit, ce-o să creadă soţul Marinei, nimic nu-l mai interesa – o dorea pe nevastă-sa înapoi! Uite aşa a venit la mine, mi-a povestit istoria şi m-a rugat să-l ajut. „Vorbeşte mata cu dânsa, că pe mine nu vrea să mă asculte. Spune-i că o iubesc şi altă nevastă nu vreau să am!”

Nu vă spun prin ce au trecut ei, doar atâta ştiu: Marina a mai divorţat o dată şi s-a recăsătorit cu primul ei soţ. Alt necaz are acum – Gheorghe, cel de-al doilea bărbat al ei, îi aţine calea mereu, vrea să şi-o întoarcă. Ce înseamnă să fii femeie frumoasă!..