În fiecare vacanţă, Nicu ia fata la dânsul. Îi pare rău acum că nu s-a căsătorit la timpul lui, să aibă și alți urmași
Ionică și-a cam irosit în zadar viața. A ajuns la 42 de ani și nu avea nici casă, nici masă, nici nevastă, dar dacă nu ai nevastă, de unde să apară copiii? Ei bine, cât a fost tânăr, s-a vânturat prin fosta Uniune Sovietică. A cutreierat Rusia, Caucazul, Țările Baltice, dar n-a prins rădăcini nicăieri.
Când și-a îngropat mama și i-a rămas drept moștenire casa părinților, nu s-a îndurat s-o vândă. Poate dacă-i dădeau vreo zece mii de euro, părăsea satul, dar ce faci tu numai cu două mii? Atâta îi dădeau pentru bujda lor și ce și-a spus bărbatul: la naiba cu drumurile, ia să mă aciuez eu în sat și să mă pun pe viață! Destul, Nicule, ai văzut lume multă și diferită, te-au văzut și pe tine cât de frumos și deștept ești, așa că, ajunge!
A umblat hoinar în lume
Una e să hotărăşti, dar alta e să faci. Cât mai avea bani, Nicu era mare și tare, dar dacă a ajuns la fundul buzunarului, o cam sfeclise. De lucrat nu avea unde, să împrumuți, trebuie să ai de unde întoarce și tot belele din astea, care nu-i făceau viața tocmai plăcută. Unde mai pui că venise toamna și trebuia să are pământul să-l pregătească pentru primăvară. Nici un fel de rezerve în casă, toate trebuiau cumpărate și nicio lețcaie. Uite în starea asta de spirit a dus-o la vreo două luni.
Pâine, cartofi, macaroane și murături – slavă Domnului că mamă-sa lăsase în beci conserve de legume pentru mulți ani înainte, așa că a prins și Nicu ceva din bunătățile ei. Zic, o ducea greu, ca toți oamenii sărmani din sat. Până la urmă, a dat norocul peste dânsul. Un proprietar de microbuze din centrul raional i-a propus să lucreze pe una din mașinile lui. Ducea oamenii din sat la Chișinău, pentru că majoritatea femeilor din localitatea lor lucrau în capitală, în mare parte infirmiere la spitale, spălătorese de vase în restaurante și cafenele, iar altă parte completau locurile la spațiile verzi ale municipiului.
Se întoarce în satul natal
Era un ban pe care-l câștigau ele mai ușor, pentru că era incomparabil cu ceea ce făceau acasă – pământ, gospodărie, copii și de multe ori mai duceau în spate și un bărbat bețiv. În fiecare dimineață, ducea Nicu aceiași oameni în capitală, iar seara îi întorcea acasă. Se împrietenise mai cu toți. Schimbau noutăți între ei, se plângeau de timp, de bani, de copii. Femeile mai miloase și mai gospodine aveau grijă să-l servească cu ceva gustos pe șoferul neînsurat.
Poate vreuna din ele spera și la ceva mai mult de la un bărbat singuratic, dar cum să i-o spui direct? Nicu nu era tocmai rupt din soare, dar avea o fire plăcută, agreabilă și era glumeț de felul lui. Pentru că a cunoscut în tinerețe multe tinere femei, pe unele le-a avut, la altele a visat, putea spune dintr-o ocheadă care-i singură, care are o căsnicie nereușită și care-i necăjită de viață. Le jelea și le îmbărbăta, dacă vreo una din ele ajungea să i se plângă.
Nicu e şofer la microbuzul din sat
În cele câteva luni de când era în sat, a aflat multe despre oamenii care mai rămăseseră în localitate. Majoritatea tinerilor au plecat demult și o bună parte din femei, cele care au avut bani să ia drumul mai departe de țara lor. Bărbații, în temei, au luat calea spre Rusia. Ei însuşesc cu mult mai greu limbile străine și nu sunt atât de curajoși și isteți când se trezesc într-un mediu pe care nu-l cunosc. Zic, în majoritatea gospodăriilor era doar câte un stăpân care îngrijea de casă și copii. Uneori și de părinții bătrâni.
În toamna ceea s-au făcut doar trei nunți în sat și o pereche de tineri căutau nănaşi. Cei care erau în pereche nu aveau bani să cunune, cei care aveau bani erau în casă doar câte unul. Și știți ce au făcut tinerii? Au luat o nevastă dintr-o gospodărie și pe un bărbat din alta și în felul acesta, la cununie, s-au ales cu două perechi de naşi și trebuie să vă spun că atâta le-au pus aceea pe masă tinerilor cât n-au adunat de la toți nuntașii – rudele și părinții lor.
Se dă în dragoste cu Lisandra
Fiind șofer și bărbat singur, Nicu se bucura de simpatia femeilor și încrederea bărbaților. Îl primeau cu plăcere în cercul lor, când se adunau serile sau în zilele de odihnă la o bere în barul satului. Uneori îi chema și la dânsul acasă, mai ales când își amintea de părinți și punea pentru ei o masă de pomenire și un pahar cu vin. Se găsea vreo femeie din sat care venea să-l spele uneori și să-i gătească ceva mai special de mâncare. Se întâmpla însă rar treaba asta căci Nicu, deși avea 42 de ani, nu se grăbea să se însoare și nici să-și găsească vreo ibovnică.
De cele mai multe ori își cumpăra semifabricate de la oraș și acasă doar le pârpălea pe plită. Bărbat singur, ce vreți dumneavoastră!? De la un timp au observat femeile din sat că Nicu al lor – căci dacă nu aparținea cuiva, era al lor, a tuturora – zic, au observat femeile că umbla mai îngrijit. Chiar dichisit părea bărbatul, frezat și mirosea a parfum de la el. S-au pus pe pândă. Și-au dat seama că a apărut în viața lui o muiere. Cine să fie? Una măritată, vreo văduvă sau vreo tânără rămasă întâmplător în sat?
Și ce credeți, într-o săptămână, vuia satul – Nicu se întâlnea cu Lisandra, o femeie măritată doar de câțiva ani. Bărbatul ei plecase la Moscova la muncă și de vreo doi ani n-a mai dat pe acasă. Spunea careva din satul lor că și-o fi găsit acolo pe cineva de nu-i este dor de casă și de tânără nevastă. C-o fi fost așa sau nu, e greu de spus. Atât că Lisandra s-a săturat să stea de una singură. S-a dat în dragoste cu Nicu și nu-i părea rău deloc.
Lidia Bobână
