În fiecare zi suntem fie vizitaţi de oficialităţile europene, fie auzim declaraţii de la Bruxelles ce ne vizează. Fule spune că reformele din Republica Moldova pot fi compromise de provocări externe. Părinții Parteneriatului Estic, miniștrii de Externe suedez și polonez, sosesc la Chișinău într-o vizită fulger și ne încurajează în ajun de Vilnius. În cadrul unui interviu, Ambasadorul Cehiei își exprimă certitudinea că Moldova va parafa Acordul de Asociere la Vilnius. În plus, partidele din Coaliția Proeuropeană fac apel la unitatea forțelor democratice prin susținerea vectorului european. Aparent, lucrurile merg bine și Vilniusul ne promite o reorientare geopolitică și atingerea unui nivel mai înalt de bunăstare. Ne întrebăm cu o lună înainte de summitul din capitala Lituaniei dacă lucrurile stau așa cum ne sunt prezentate și dacă drumul spre asociere este cu adevărat ireversibil.

Kievul este mai important decât Chișinăul

Oricât de mult s-ar vorbi despre „povestea moldovenească de succes”, Vilniusul este important doar în raport cu Ucraina. Experții recunosc că o eventuală ratare a semnării Acordului de Asociere cu Ucraina ar putea să înmormânteze Parteneriatul Estic. Moldova este pentru moment doar un accesoriu într-un joc regional de proporții în care sintagma „Moldova, poveste de succes” a apărut doar pentru a salva deriva politică a Ucrainei din ultimii ani, care urma să fie ulterior remontată.
Acum toate privirile sunt ațintite spre Kiev. Politicienii ucraineni urmează să identifice o formulă așteptată de Suedia și Marea Britanie, prin care Iulia Timoșenko să fie eliberată din detenție. Lucrurile nu sunt deloc simple, deoarece președintele Ucrainei Yanukovici așteaptă adoptarea unei legi în Parlament care să-i permită s-o elibereze pe rivala sa politică. La rândul său, Parlamentul nu se grăbește să creeze un asemenea cadru legal. Din această cauză, Ucraina și Bruxelles-ul se află în suspans.
Este clar că Moldova nu poate fi comparată cu Ucraina ca pondere geopolitică. Cu toate acestea, nu putem să nu remarcăm o anumită subestimare a Chișinăului. Se pare că, aflată în pachetul Europei de Est, Moldova este „uitată”. Există încurajări, vin anumite fonduri, dar „succesul” european al Moldovei depinde de oligarhia din Ucraina.

Lupta internă din Moldova nu corespunde întru totul standardelor europene

S-a spus de multe ori că integrarea Europeană înseamnă principii și valori. Acest fapt se manifestă, în special, atunci când europenii cer combaterea corupției, neadmiterea „justiției selective”, respectarea Constituției, Codului Electoral și transparenței. Observăm că guvernanții sfidează metodic aceste exigențe. Abia în luna octombrie Ministerul Justiției s-a trezit că trebuie să promoveze reforma din domeniu. Oligarhii din Republica Moldova circulă nestingherit prin țară și trag sforile, bucurându-se de impunitate totală. Parlamentul interzice transmisiunile on-line ale ședințelor Guvernului care se pregătește, la rândul lui, să purceadă la privatizări masive. Intențiile nerealizate încă de a trece la un sistem electoral mixt sau de a interzice moțiunile de cenzură repetate, evocă obsesia majorității parlamentare de a obstrucționa opoziția prin mijloace dubioase.
În aceste condiții, europenii sunt prinși pe picior greșit. Fiind preocupat de un succes la Vilnius care i-ar justifica eforturile depuse în ultimii ani, Bruxelles-ul începe să ignore criteriile valorice pe care le-a stabilit anterior. Prevederile acordului nu sunt cunoscute de public, ceea ce face ca să ne întrebăm cu privire la importanța transparenței pentru europeni. Este, de asemenea, jenant să vezi oligarhi care se transformă brusc în eurointegratori din considerente deloc idealiste. În plus, integrarea europeană capătă puternice nuanțe ideologice, devenind o luptă între două tabere clar delimitate – noi și voi. Dacă încerci să pui sub semnul îndoielii anumite evoluții în direcția europeană, riști să intri în tabăra euroasiaticilor și ești imediat taxat de „eurointegratori” cu ochelari de cal, care nu sesizează decât mirozne de trandafir în semnarea Acordului de Asociere. Integrarea Europeană a devenit treptat o obsesie și acest fapt blochează gândirea limpede și reflecția sănătoasă. Toată lumea, inclusiv Bruxelles-ul, alimentează această obsesie.

Transnistria – un capitol amânat la nesfârșit

În 2012, un studiu al unui centru de analiză slovac argumenta că, „în pofida pauzei politice dintre UE și Ucraina, Kievul este mult mai indicat pentru semnarea Acordului de Asociere decât Moldova sau Georgia”. Explicația principală se rezuma la existența conflictelor separatiste și imposibilitatea de a controla teritoriul țării. Din păcate, în 2013 situația rămâne asemănătoare. Aparent, Bruxelles-ul a acceptat menținerea unui regim comercial dublu cu Moldova, lăsând valabil pentru Transnistria până în 2015 regimul preferințelor comerciale autonome, ceea ce alimentează supoziția că sunt aplicate standarde duble. Să nu uităm că Chișinăul și-a dorit mereu să aplice niște criterii mai aspre pentru a arăta Tiraspolului că refuzul său de a coopera se va solda cu costuri enorme, economice și politice.
În domeniul liberalizării regimului de vize persistă în continuare multe semne de întrebare. Guvernul ne asigură că problema a fost soluționată, Parlamentul a votat legea privind instituirea punctelor de control al migrației, dar Tiraspolul și mai ales Moscova rămân neînduplecate. În plus, nu cunoaștem ce procedură va fi aplicată în cazul cetățenilor din Transnistria fără pașaport moldovenesc. Înțelegând cât de sensibil este acest subiect, putem exprima îndoieli cu privire la soluționarea amiabilă a acestei probleme. În aceste condiții, procesul de asociere continuă să fie învăluit în ceață, chiar dacă primim asigurări din partea guvernanților că lucrurile merg strună.
Cu o lună înainte de summitul de la Vilnius, nu există o certitudine deplină în ceea ce privește Republica Moldova. Chiar dacă Acordul va fi parafat, acest fapt nu ne poate garanta nimic. În primul rând, o parafare a Acordului în lipsa semnării aceluiași acord cu Ucraina nu ne va avantaja deloc. În al doilea rând, parafarea Acordului va pune problema semnării lui în primăvara anului viitor în condițiile în care Rusia va intensifica presiunile asupra Republicii Moldova. Dar și în cazul semnării Acordului, nu știm cum se vor comporta țări ca Cipru, care vor trebui să ratifice acest acord, fiind în același timp dornice să mențină capitalurile rusești.
În ajun de Vilnius nu poți să fii decât eurosceptic.
Cornel CIUREA, JURNAL de Chişinău