Larisa Toderaş, originară din satul Ecaterinovca, raionul Cimişlia, a muncit 9 ani în Italia. Departe de casă, de soţ şi copii.

A împărtăşit soarta multor moldovence care apucă drumul străinătăţii din cauza lipsurilor, pentru a-şi amenaja un cămin după placul ei, a pune pe picioare copiii, pentru a-şi

făuri un trai mai bun. Ceea ce o face, însă, să se deosebească de celelalte femei este că a reuşit să se oprească în Moldova, să-şi păstreze familia. Mai mult ca atât. A iniţiat chiar şi o afacere. Şi nu una care i-ar asigura doar existenţa, ci una care o reprezintă şi o defineşte ca personalitate şi îi aduce în plus o mare satisfacţie.

Dacă, prin anii ’90, după colapsul regimului comunist şi destrămarea imperiului, meseriile de cizmar, croitor erau pe cale să dispară, o dată cu casele de prestări servicii, criza i-a ajutat pe aceştia să supravieţuiască. Multă lume nu-şi mai permite astăzi chiar atât de des cum ar dori să-şi cumpere o haină nouă. Mai ales că aceasta poate costa o avere, dar şi fiind de o calitate proastă. O parte a populaţiei pur şi simplu vine să repare hainele vechi sau să le prefacă. Alţii îşi doresc o ţinută cât mai „fashion”. Tocmai de aceea că e criză şi lumea încearcă să facă economie, dar şi deoarece acum, o dată cu sosirea primăverii, fiecare femeie îşi caută un look deosebit, croitoresele sunt la mare căutare.

Croitoresele, la mare căutare acum, în Cimişlia

Larisa Toderaş nu stă deloc rău atunci când vine vorba de comenzi. Cele mai multe solicitări sunt din partea femeilor care vor să-şi ajusteze rochiile sau costumele, ori să-şi facă haine la comandă. „Mai ales acum, o dată cu încălzirea vremii, am cereri multe. Lumea vine la mine pentru că hainele sunt la un preţ rezonabil, iar manopera nu se compară cu ce găsim în magazin, spune croitoreasa. Hainele cusute în atelier sunt mai ieftine cu 25% faţă de cele care îşi aşteaptă cumpărătorii „cu pretenţii” în magazine”.

La atelierul Larisei Toderaş nu se fac doar ajustări sau modificări la haine, aici pot fi cusute şi haine la comandă, cum ar fi rochiile de mireasă, de seară, costumele. Larisa a încercat să coase chiar şi paltoane. Se apucă de orice cu multă responsabilitate şi migală. „Am ales să fac croitoria din pasiune, nu de nevoie”, ne-a mărturisit femeia cu mâini de aur. De aceea nu-mi este teamă să încerc orice până îmi iese ceea ce doresc. Reuşita fiecărei ţinute pe care o zămislesc adesea împreună cu persoana care face comanda o consider şi o reuşită a mea. Iar satisfacţia cea mai mare până la urmă nu sunt banii, ci bucuria imensă din ochii acelei femeii care se simte deosebit de frumoasă şi elegantă purtând o haină cusută de mine”, remarcă Larisa.

La atelier vin femei de toate vârstele, de la tinere până la doamne de vârstă respectabilă, care adoptă ţinute mai sobre. Ştie să găsească ac pe gustul fiecăruia. Chiar şi un bărbat care se abate arareori pe aici nu rămâne dezamăgit. În primul rând, te cucereşte farmecul şi felul de a fi al Larisei Toderaş, dar şi receptivitatea şi priceperea ei de a asculta şi a-ţi putea da un sfat, un ajutor.

Povestea Larisei Toderaş, care te poate inspira

Acum coase unul după altul treninguri. Potriveşte după gustul ei, dar şi al destinatarului culorile, astfel încât îi iese ceva destul de original. Aşa s-a întâmplat că a vrut să-şi coase pentru sine un asemenea trening, dar cineva care i-a intrat în atelierul din clădirea Cooperativei de consum Cimişlia l-a şi cumpărat imediat. Se dovedise a fi o doamnă de la Inspectoratul Fiscal. Şi, cum acest colectiv e alcătuit mai cu seamă din femei, reacţia s-a pornit în lanţ. Una după alta, reprezentantele fiscului i-au păşit pragul Larisei şi i-au făcut comenzi.

Din 2010, de când a arendat respectiva cămăruţă, hotărâtă să pornească o afacere din această pasiune mai veche a sa, Larisa Toderaş le-a avut printre primele cliente pe angajatele din contabilitatea instituţiei care a căzut de acord să-i ofere în chirie spaţiu la un preţ rezonabil. Timidă din fire şi, practic, necunoscută în centrul raional, nu s-a grăbit să-şi facă publicitate. Dar vestea bună se răspândeşte repede. Aşa că, din una în alta, femeile i-au dus faima şi măiestria.

Poate tocmai de aceea că a stat departe de copii, ducându-le dorul şi găsindu-şi alinare în arta cusutului, în preajma Larisei se află adesea fiica ei, Polina. „De când sunt acasă, nu ne mai despărţim, suntem ca două prietene. Încetul cu încetul, a deprins multe lucruri din meseria mea, mă ajută. Şi chiar de va îmbrăţişa o altă profesie, şi aceste cunoştinţe îi vor fi de folos”, spune croitoreasa. Când a plecat de acasă, Polina avea 8 ani, iar feciorul Roman – 10. Au stat nouă ani cu tatăl lor, care le-a fost şi mamă. Chiar de mai venea pe acasă, Larisa s-a lăsat cu totul de Italia şi a revenit în Moldova în momentul în care fiica era gata să absolvească ciclul gimnazial al şcolii. I-a găsit mari şi a simţit că, dacă vrea să-şi păstreze familia, trebuie să rămână acasă.

Italia şi visul de a avea un atelier al său au ajutat-o

De Italia îşi mai aduce aminte şi acum cu plăcere. „M-a ajutat mult faptul că am cunoscut o altă lume acolo, mi-am făcut prieteni adevăraţi. Am învăţat noi tehnologii, noi viziuni în fascinanta lume a modei, ceea ce îmi este de mare folos acum”, relevă Larisa. A lucrat mai mulţi ani la o pizzerie, dar şi făcând curăţenie, cu ora”, cum spun cei care au fost prin străinătate, a îngrijit de o bătrână, care se mira foarte tare când o vedea pe Larisa venind cu o bucată de stofă de la piaţă şi neavând răbdare să-şi pună în valoare fantezia pentru a coase te miri ce. Printre altele, a mai cusut şi rochii pentru teatru, pentru carnaval într-un atelier italian.

Cu gândul de a avea un atelier al său, după revenirea în Moldova, şi-a procurat din Italia maşini de cusut performante de marca Singer, alt utilaj. Are chiar şi o maşină de brodat, lucru nemaipomenit până acum în Cimişlia. A adunat tot felul de reviste de modă, albume.

Acum, când comenzile s-au înmulţit şi cămăruţa în care lucrează a devenit neîncăpătoare, îşi doreşte o sală mai spaţioasă, în centrul oraşului. Deşi actualmente activează în baza patentei de întreprinzător, Larisa Toderaş planifică să-şi fondeze o întreprindere individuală, să deschidă un salon de confecţii, în care, împreună cu alţi angajaţi ai săi, să presteze o gamă mai largă de servicii cimişlienilor. Chiar şi stofele ar fi minunat ca potenţialii clienţi să le poată alege şi cumpăra tot aici, pe loc. I-ar mai trebui şi un calculator, cu un program special de selectare şi ajustare a modelelor de haine.

Pentru toate planurile ei de viitor, Larisa conştientizează că va avea nevoie de un credit. Îşi doreşte să participe la un proiect pentru femeile din spaţiul rural, să înveţe cum să-şi administreze afacerea, cum s-o dezvolte.

Doar investind multă pasiune, îţi asiguri succesul

Chiar dacă succesul i-a venit fără să-l caute cu tot dinadinsul, nu se consideră încă realizată pe deplin. Are o meserie pe care o adoră, o familie, mulţi prieteni. I-ar mai trebui doar mai multă hotărâre şi ambiţie pentru a-şi vedea până şi cel mai rebel vis al său împlinit. „Când am decis să plec în străinătate, îmi era teamă că, la întoarcere, nu-mi voi putea găsi un loc de lucru, voi rămâne marginalizată. Dar nu a fost aşa. Mai târziu, am înţeles că prin multă muncă făcută cu dragoste şi tragere de inimă poţi realiza chiar şi nişte lucruri pe care crezi că nu le poţi face. M-am întrecut pe mine însămi. Când îţi doreşti cu adevărat ceva, este imposibil să nu se întâmple, pentru că investeşti multă pasiune”, îmi mărturisi noua mea prietenă, Larisa.

Cât despre aspectul exterior ireproşabil pe care l-am remarcat la ea, chiar dacă nu-şi face munca într-un birou, mi-a spus că aspectul contează foarte mult la o femeie. Indiferent unde s-ar afla. Dar mai cu seamă în acel loc unde se naşte arta, frumuseţea. „Când prestezi servicii şi stai faţă în faţă cu oamenii, este necesar să produci o impresie bună asupra lor, îndemnându-i şi pe ei să nu fie indiferenţi de felul cum arată, să se transfigureze şi să se simtă fericiţi când îmbracă o haină nouă, reuşită, care îi prinde bine”, îşi împărtăşeşte unul din secretele ei Larisa.

Dacă despre prezent vorbeşte cu mare entuziasm, lăsând la o parte modestia şi timiditatea, cea din urmă o împiedică totuşi să-şi vadă viitorul mai aproape, mai clar. Pe multe dintre femei, încrederea pe care cei din jur o arată faţă de afacerea lor, prin sprijin moral sau financiar, le face să fie mai responsabile şi mai încrezătoare în forţele proprii. Este ca un plus de adrenalină care le oferă o singură perspectivă: succesul. Tocmai de aceea, îi dorim Larisei Toderaş curaj şi încredere. În speranţa că asemeni ei, într-o lume dominată de bărbaţi şi concepţii greşite precum că femeile sunt slabe şi locul lor e la bucătărie, acestea îşi vor croi drum către vârf şi vor dovedi că pot reuşi aici, acasă, în Republica Moldova.

Sursa: Gazetadesud