E bine să ai prieteni, însă nu trebuie să te bizui prea mult pe ei. Sau mai este o vorbă, cum ţi-a face-o un prieten, nici cel mai rău duşman nu te răneşte.

Eleonora şi Larisa s-au împrietenit şi au luat un apartament într-un cămin. Larisa – măritată, cu doi copii, şi-a apropiat-o chiar din primele zile pe Eleonora, căci ea, şi fără copii şi abia măritată, avea nevoie de cineva mai cu experienţă. A învăţat-o să gătească şi cum să se poarte cu bărbatu-său, dacă vrea să ducă trai bun cu el până la sfârşitul vieţii. Nu se aşeza o dată Larisa la masă, fără să-şi cheme vecinii de apartament. În fond, având o bucătărie comună, toţi din cămin se mirau cât de bine se împăcau ele. De obicei, două gospodine la o plită e o mare problemă.

Răceala

Dat fiind că nici o familie, nici alta nu avea în viitorul apropiat şansa să primească apartament, această convieţuire era dintre cele mai fericite. Îşi spuneau una alteia visurile, tainele, râdeau şi glumeau nu o dată pe seama soţilor. Între timp, Larisa a mai născut un copil şi a luat-o de cumătră pe prietena ei. Curios lucru, dar soţii lor erau mai distanţi, undeva şi diferenţa de vârstă şi interese, unul era profesor la un liceu, celălalt, al Larisei, şofer la un depozit de construcţii.
După cum vedeţi, toate bune timp de trei ani. Dar iată că Larisa, femeie cu experienţă de viaţă şi un simţ deosebit al observaţiei, îşi dă seama că ceva se întâmplă. O răceală şi mai simţită din partea soţului ei. Nu se ştia vinovată sărmana cu nimic, atâta s-a gândit, că el, fiind cu studii superioare şi, fireşte, mai cu carte decât ei, nu i-o fi plăcând de prietena ei, Larisa. Ba chiar a întrebat-o pe aceasta, la care ea a râs cu poftă şi i-a spus: „Nu-l lua în serios, e gelos că-mi petrec mai tot timpul la voi. Ba într-o zi m-a rugat Gheorghe al tău să-i încălzesc la amiază mâncarea şi el şi-o fi închipuit dracu’ ştie ce. Aşa a fost bănuitor, iar până a se însura cu mine, şi gelos fără motiv”.

Pe gânduri

Într-o bună zi, profesorul de liceu pleacă într-o deplasare de o lună la Iaşi, unde fusese chemat la nişte conferinţe ştiinţifice, ca matematician de forţă. Abia atunci şi-a dat seama Larisa că bănuielile vecinului ei se pare că sunt îndreptăţite. Ori de câte ori se întorcea acasă de la serviciu, îşi găsea vecina şi prietena la ea în casă. O dată, de două ori, de trei ori şi oricât de mult ar fi ţinut la ambii – una prietenă, celălalt soţ – ea, femeia, căzuse pe gânduri. Până atunci n-a avut probleme cu bărbatu-său. S-au luat din dragoste, au de-acum trei copii, soacră-sa o iubeşte şi o respectă, lucru rar, de altfel. Dar acum parcă-i spunea sufletul – fii mai atentă, Larisa, că nu e lucru curat.
Dar cum să porneşti vorba, bazându-te doar pe bănuieli? Nu-ţi pierzi tu prietena, nu-ţi superi soţul, şi mai ales că Gheorghe putea să ridice şi mâna, c-a păţit-o când i-a întors nişte vorbe, mai usturătoare. Aşa că femeia şi-a zis, dacă e ceva, tot o să-i prind. Că şi-a pierdut somnul, e puţin spus, se gândea că aceea e tânără, că n-are copii, că e frumoasă şi că, de fapt, n-o leagă prea mare sentiment de bărbatu-său, după care s-a măritat, aşa spunea ea, numai să nu rămână fată bătrână.

Plan între vecini

Un gard la mijloc păstrează întotdeauna proaspăt o prietenie. Adică oricât de bun ţi-ar fi prietenul, nu-l ţine în casa ta, că mâine-poimâine se întoarce cu spatele şi-şi face aliat din duşmanul tău. Cam aşa s-a întâmplat şi în cazul Larisei. Acuma, Eleonora şuşotea mai des cu Gheorghe al ei decât cu dânsa. Iată că, într-o seară, îi spune Gheorghe soţiei: „Vreau să mă duc la mama la Nisporeni şi o iau cu mine pe Eleonora să vadă satul, nu te superi”. „Merg şi eu, face Larisa, n-am fost demult la părinţi, mi-e dor”. „Dar copiii, face bărbatu-său, cu cine-i laşi? Cel mare are lecţii doar?” „Mă înţeleg cu vecina de peste perete”, îi răspunse Larisa. „Fără înţelegeri, i-o taie el, rămâi acasă şi, când vom veni, să fie curat în casă şi mâncare mai bună, nu de mântuială cum ai obiceiul”. I-au dat lacrimile femeii. E gospodină, o ştiu toţi din cămin, darămite el, cu care trăieşte de doisprezece ani, tocmai el să-i spună vorbele acestea? A durut-o. Şi bănuiala c-o fi ceva între ei a prins de-acum rădăcini. Dar cum să afle? Cum să facă, pentru a fi sigură şi, doamne fereşte, dintr-o bănuială proastă să nu-şi piardă o prietenă şi o vecină bună?
Iată că s-a întors din deplasare şi Serghei, soţul Eleonorei. Tot atât de distant, mereu ocupat la şcoală, îşi mai luase o slujbă, ca să poată avea un ban mai mult la gospodărie. Cu atât mai mult că mama lui era bolnavă şi trebuia s-o ajute mereu cu medicamente şi hrană mai bunicică. A hotărât Eleonora în sinea ei să-l apropie pe acest bărbat al prietenei ei, cu gândul să şi-l facă aliat şi martor. Pentru că acum avea multe şi diverse dovezi că soţul ei e în dragoste cu vecina, prietena şi cumătra. De câte ori Serghei nu era acasă, se ducea des la mama lui, la Soroca, tot de atâtea ori, bărbatu-său se ridica la ea, crezând că doarme şi trecea în apartamentul vecinei. Îi venea să se ridice, să dea buzna peste ei. Dar era singură şi se temea. Câte nu se aud! Or bate-o, or ucide-o poate, ce, nu s-a mai întâmplat? Şi rămân trei copii… Aceste gânduri, frica o ţinea să nu facă treaba asta. Dar la întoarcerea lui Serghei de la Soroca, l-a chemat la bucătărie şi i-a spus totul, ca o femeie care suferă şi e înşelată de cei mai dragi oameni ai săi, şi s-au sfătuit cum şi ce să facă, dar să-i prindă, nu de alta, însă să nu rămână mincinoşi.

Prinşi în pat

Într-o sâmbătă, Serghei îşi anunţă soţia că se duce la maică-sa. Ea îi încarcă genţile, îl sărută, dacă îi e rău tare mamei – să mai rămână, că ea o să aranjeze la liceu pentru câteva zile să se învoiască. Serghei însă nici gând să plece la Soroca. Cum avea înţelegere cu Larisa, a hoinărit mult timp prin oraş, apoi a mers la un spectacol, mai târziu a intrat să mănânce la un restaurant şi, pe la două noaptea, Larisa îi dă drumul în casă şi-l ascunde într-o nişă pe coridor. Când s-a sculat bărbatu-său de lângă ea şi a trecut în camera vecinei, ea cu Serghei s-au apropiat de uşă, au aşteptat un pic, să nu-l sperie, şi apoi proprietarul casei a deschis uşa cu cheia şi au intrat. Ceea ce au văzut, le-a fost destul. După o lună, Serghei şi Eleonora au divorţat. Larisa a băgat şi ea divorţ, dar, la rugămintea soacrei şi a părinţilor, şi l-a retras. Are doar trei copii şi nu vrea să-i lase fără tată. Dar ceea ce a fost, nu se mai întoarce.