Simion şi Caterina trăiesc ca toată lumea – când se ceartă, când se împacă

Simion, despre care vreau să vă povestesc astăzi, se crede cu adevărat un om fericit. Nu-i pasă de nimic, nu-l interesează ce se întâmplă în jurul lui sau în lume și nici că-și bate capul ce-o să fie cu dânsul mâine. Are o bucată de pâine și un ulcior de vin pe masă și fericirea lui e totală. Până în seară umblă prin sat cherchelit, intră în vorbă cu orice om ce-i iese în cale și-i mulțumește Domnului pentru bunătatea și mila lui.

Rămas la 19 ani stăpân în gospodărie
Trăiește Senea, așa-l strigă lumea de ani buni, singur. Părinții lui n-au avut alți copii. Taică-său s-a dus de tânăr la cele veșnice, având și el patima paharului, iar mamă-sa, fiind încă tânără și frumoasă femeie, s-a măritat în alt sat. Senea a rămas stăpân în gospodăria lor de la 19 ani. Era după școală, nu cunoștea nicio meserie, așa că lucra cu ziua pe unde-l chemau. Nu era flăcău urât la chip și nici prost să râdă lumea de el, doar cam indiferent și neambițios. Uite nu-și dorea nimic – îi plăcea viața pe care o ducea și se împăca ușor cu orice situație.
Spre lauda lui însă avea grijă de gospodăria părinților și n-o lăsa să se ruineze. Mereu repara ceva. Zic, lucra cu ziua oriunde era chemat. Acolo a și deprins patima băutului, pentru că orice angajator pe lângă bucate socotea că un pahar cu vin sau țuică îi face pe muncitori mai harnici și mai înțelegători. Și apoi fiecare dintre ei se mai gândea nu cumva aceștia să-l refuze altă dată când va avea nevoie, sau să-i scoată, doamne ferește, vorbe prin sat că e zgârcit – atunci chiar că nu mai găsești brațe de muncă nicăieri. Așa că, vă spun, nu era gospodar care să nu le pună în față obligatoriu și sticla cu băutură.

Senea, tânăr harnic şi frumos care nu duce la ureche
Și, de la 19 ani, Senea zi de zi închina fără să se gândească la ce-o să iasă din treaba asta. Așa că, la 24 de ani, nu mai putea trăi fără băutură. Devenise o necesitate ca zi de zi să-și ia norma. Dacă-l vedeau oamenii că se îndreaptă spre cârciuma din sat, râdeau: uite-l pe Senea, se duce la farmacie să-și cumpere medicamentul! Era tânăr, frumos, cu gospodărie, dar până atunci nu s-a iubit nici cu o fată. Pentru că n-a încercat chiar el să se apropie de vreuna.
Îi trebuia bătaie de cap? Ce-i lipsea? O dată la două săptămâni se repezea maică-sa să-l vadă sau se ducea el la dânsa și-și aducea mâncare gătită, pune-o în frigider și nicio grijă, frate! Tot mamă-sa se repezea uneori și-i spăla rufele, ea era singura care-l obrăzea pentru modul de viață pe care-l duce. Îl îndemna să se însoare, să aducă o fată în casă să aibă grijă de el, să-i nască copii, că e timpul deja. Senea ridica a lehamite din umeri. Abia aștepta să iasă femeia din casă, să se lase pradă metehnelor sale.
În momentul când a apărut în viața lui Caterina, bărbatul împlinise deja 28 de ani și până atunci, vă spuneam, n-a iubit nicio femeie. Pur și simplu nu le simțea lipsa. S-a trezit însă într-o dimineață la poartă cu paznicul de la primărie. Te cheamă șefu’, i-a spus acela lui Senea și mi-a poruncit să vin odată cu tine, așa că grăbește-te! În drum a încercat tânărul să-l iscodească pe paznic, să afle de ce atâta grabă și de ce chiar primarul în persoană îl caută, dar moșul ori că nu știa nimic, ori că o făcea pe niznaiul, dar nu i-a răspuns.

Holteiul nostru ia în gazdă o nevastă cu copil
Când colo, povestea era simplă. Îl chemase stăpânul satului să-l roage până la pământ pe Senea să ia în gazdă o femeie cu un copil. Venise tânăra pe post de conducător artistic la Casa de Cultură din localitate. Era o instituție bine cunoscută în raion, cu fel de fel de cercuri muzicale, aveau și un teatru popular, un cor al veteranilor, adică o instituție care n-a încetat să activeze cum s-a întâmplat în alte sate. Caterina era cam de-o vârstă cu Senea al nostru. Poate cu un an sau doi mai mică.
În momentul când au intrat în cabinetul primarului, femeia ținea în brațe un copilaș de vreo cinci anișori. Zburdalnic copil căci maică-sa abia de-l ținea pe genunchi. Se tot foia băiețașul să coboare din brațe și atunci Senea îi spune nevestei celea: dați-l la mine! Nici el nu știe de ce a făcut asta. Că nu prea avea mare dragoste pentru copii. A crescut singur, frați și surori n-a avut și nici verișori de seama lui, dar uite că atunci a simțit nevoia să-l țină în brațe pe copilul acela străin. Nu că ar fi fost al dracului de frumos și nici mama puștiului nu era ruptă din soare, dar s-a întâmplat ceva în clipa aceea, o strămutare în sufletul lui de care nici el nu și-a dat seama.
Bucluc din cauza băieţaşului neastâmpărat
Firește că a acceptat să-i ia în gazdă, cu atât mai mult cu cât primăria avea să-i plătească. Și oricât ar fi fost de puțin, era un ban totuși. În al doilea rând, un suflet în casa lui, ba chiar două, ar mai fi înviorat puțin atmosfera. În drum spre domiciliul lui Senea au pus la cale și cum vor trăi sub același acoperiș. Caterina i-a spus că e divorțată, că a lucrat mult timp într-un sat din raionul Soroca, acolo l-a și cunoscut pe soțul ei și, dacă au divorțat, ea a plecat de acolo și astfel a ajuns în localitatea lor.
A fost greu în primele săptămâni să se obișnuiască străina şi copilul ei cu Senea. Se fereau unul de altul, ea nu ieșea din odăița ei până bărbatul nu pleca de acasă. Abia atunci se ducea în bucătărioară și pregătea ceva de-ale gurii pentru dânsa și copil. Cel mai greu era să-l țină pe Cătălin închis într-un spațiu mic. Copilul năzbâtios de felul lui își băga nasul peste tot.
Uneori îi dădea voie să alerge prin curte și atunci băiatul își găsea locuri de joacă unde te așteptai mai puțin. Odată s-a băgat în cușca câinelui și nu-l putea scoate de acolo mama pentru că animalul se repezea la ea s-o muște și gata. Dacă încerca să iasă copilul, câinele îl băga cu botul în cușcă și nu-i permitea să facă un pas spre maică-sa, lătrând încontinuu.
Lidia Bobână

Vizualizări: 1021