Putin curtează Ucraina, a titrat Reuters, referindu-se la vizita preşedintelui rus de la sfârşitul săptămânii trecute, legată de sărbătorirea celei de-a 1025 aniversări de la creştinarea Rusiei Kievene. În general, presa internaţională a ignorat evenimentul în cauză, prezenţa în capitala ucraineană a altor doi preşedinţi (al RM şi al Serbiei) nu a fost luată în seamă, concentrându-se pe relaţiile ruso-ucrainene în preajma summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius şi semnarea acordului de asociere dintre Ucraina şi UE. Preşedintele rus a profitat de ocazie ca să insiste asupra unei agende mult mai lumeşti şi mult mai urgente pentru Kremlin. Ucraina stă în faţa unei opţiuni istorice care poate determina dezvoltarea ei pentru deceniile viitoare, scrie Reuters, subliniind că planurile strategice ale Rusiei depind în mare parte de ceea ce va decide Ucraina.

Coarda „pragmatică”

Putin nu a şantajat Kievul (au făcut-o alţii în locul lui), dar a încercat să atingă coarda „pragmatică” a ucrainenilor, descriindu-le cât de greu le va fi să concureze pe piaţa globală şi ce perspective comerciale frumoase li se deschid dacă se alătură Uniunii Vamale constituite de Rusia, Kazahstan şi Belarus. Rusia va respecta decizia Ucrainei, oricare ar fi aceasta, a promis Putin, fără să specifice dacă semnarea acordului de asociere cu UE va atrage revizuirea relaţiilor economice ruso-ucrainene din partea Kremlinului, după cum a lăsat să se înţeleagă Serghei Lavrov, vorbind, după întâlnirea cu Natalia Gherman, despre relaţiile ruso-moldoveneşti.

Oricum, Moscova nu-şi poate permite să vorbească cu Kievul aşa cum cum îşi permite să vorbească cu Chişinăul. Ea preferă să tacă şi să facă, blocând, prin diverse mijloace, pătrunderea producţiei ucraineşti pe piaţa Rusiei, pentru a determina Ucraina să se răzgândească în privinţa atitudinii faţă de Uniunea Vamală. După cum a menţionat Putin, volumul comerţului bilateral dintre Rusia şi Ucraina s-a redus cu circa 18 la sută, în primul trimestru al anului curent. Însă posibilităţile Moscovei în acest sens nu sunt nelimitate, ea, fiind membră a OMC, trebuie să se supună unor reguli comerciale comune.

Sunt mult mai limitate şi posibilităţile ei de a influenţa situaţia politică din Ucraina, de a organiza provocări care să împiedice semnarea acordului de asociere cu UE la Vilnius. Nici nu se vorbeşte de aşa ceva, ca în cazul RM. Iar dacă semnează Ucraina, de ce s-ar împotrivi Moscova unui pas similar al RM? Va înfige Putin un cuţit în spatele lui Timofti, după ce a stat alături de el, cu lumânarea în mână, în biserică?

O invitaţie greu de refuzat

La noi se discută dacă era cazul ca preşedintele RM să participe la ceremonia Bisericii Ortodoxe Ruse de la Kiev, alăturându-se celorlaţi preşedinţi „ai statelor pravoslavnice frăţeşti”. S-au făcut şi unele afirmaţii jignitoare la adresa lui Timofti: „A fost chemat şi s-a dus”. Fireşte, era mai bine dacă lipsea de acolo. Însă nu trebuie să exagerăm şi să dramatizăm lucrurile. Ucraina este o ţară importantă pentru RM şi invitaţia unui preşedinte ucrainean nu poate fi refuzată uşor. Cu atât mai mult cu cât, având probleme în relaţiile cu şefii statelor europene (din cauza detenţiei ex-premierului Iulia Timoşenko), eşuând, anul trecut, în organizarea unor evenimente cu participarea acestora, refuzul, fără un motiv serios, l-ar fi jignit personal, l-ar fi supărat pe Victor Ianukovici.

Amintim că de Kiev a depins „blocada” exportatorilor transnistreni, în 2006, forţându-i să se conformeze legilor moldoveneşti, să se înregistreze la Camera de Industrie şi Comerţ de la Chişinău şi să treacă vama RM. După victoria electorală a lui Ianukovici, s-au auzit voci care au cerut ridicarea „blocadei economice” a Transnistriei, dar noul preşedinte, considerat prorus, nu le-a dat ascultare. De Kiev a depins (după cedările de la Palanca) delimitarea segmentului transnistrean al frontierei moldoveneşti, în pofida împotrivirii Tiraspolului. Cu excepţia unor deputaţi ucraineni proruşi, Kievul nu reacţionează negativ la intenţiile Chişinăului de a institui controlul migraţional pe Nistru.

Ucraina nu mai este un jucător pasiv în reglementarea transnistreană şi e greşit să se spună că ea acceptă orice propune Rusia. Din punctul de vedere al intereselor RM, Nicolae Timofti a procedat corect că nu s-a grăbit să decline invitaţia lui Ianukovici. Mai cu seamă intenţiile Moscovei de a restabili aerodromul militar de la Tiraspol şi de a echipa cu armament modern trupele sale staţionate ilegal în Transnistria trebuie să ne determine să căutăm să obţinem prietenia sau, cel puţin, alianţa cu Ucraina. Iar pentru aceasta trebuie să facem unele sacrificii. Politica nu constă doar din fluturatul tricolorului.

O înţelegere prealabilă

Fără o înţelegere prealabilă cu Kievul nu era posibilă siguranţa cu care ministrul Apărării noastre, Vitalie Marinuţă, a afirmat (pentru Radio Europa Liberă) că Moscova nu îşi poate realiza planurile de utilizare a aerodromului de la Tiraspol şi de modernizare a armamentului trupelor ruse de acolo, cât timp Chişinăul nu îşi dă acordul pentru aceasta. Deşi preşedinţia tace, se poate deduce că la întâlnirea lui Timofti cu Ianukovici s-a pus în discuţie şi problematica transnistreană. Să fie întâmplătoare declaraţia lui Marinuţă că autorităţile de la Kiev nu vor permite transportarea elicopterelor militare ruse spre Transnistria?

Afirmaţia ministrului nostru a fost confirmată, peste două zile, de reprezentantul special al presedintelui in exercitiu al OSCE, ambasadorul ucrainean Andrei Deşiţa, care a declarat pentru „Nezavisimaia gazeta”, că Ucraina nu-si va da acordul pentru ca Rusia să aducă elicoptere în zona transnistreană. Deşiţa a spus ca Rusia va putea ajuta regiunea transnistreană doar financiar; Kievul nu îi va permite Moscovei să tranziteze teritoriul ucrainean cu orice alt transport, fără acordul Chisinaului. E adevărat, o asemenea poziţie este şi în interesul ucrainenilor, dar discuţiile, vizitele sunt necesare, măcar şi pentru a afla aceasta, a întreţine spiritul de solidaritate.

Nicolae Negru, JURNAL de Chişinău
Foto: jurnal.md