Unii mai sunt nostalgici şi azi după puterea sovietică. Majoritatea acestora sunt trecuţi de prima tinereţe. E oarecum normal – paradele de 7 noiembrie şi „maiovcile” erau parte din tinereţea lor. Se pare însă că şi printre junii scenei moldoveneşti se găsesc din cei încremeniţi în trecutul comunist.
Bloggerul Dragoş Galbur a postat material video şi un text dedicat interpretei Olia Tira. În 2011, la 10 ani de la căderea URSS, cu cravata de pioner la gât şi vădit emoţionată, aceasta cânta de ziua revoluţiei înfăptuite sub conducerea lui „tătuca Lenin”.
Autorul îi mai reproşează interpretei şi faptul că a renunţat la numele ei românesc Ţâra pentru a deveni Tira: „La ce bun te-au mai făcut părinții pe fața pământului, te-au crescut și te-au pus pe picioare, dacă nu ai mândria de a-ți purta propriul nume de familie. Căci Olguța noastră e de fapt Țâra, nume de familie de proveniență românească, și nu Tira, pseudonim pus pentru ca nu cumva fanii, majoritari rusolingvi, să-și șoptească între ei că Țâra звучит по мульски, c-așa-s rușii de la noi”
пионерка Оля Цыра на концерте в ДК г… по Drago_Galbur
T.N.
Vizualizări: 1709
2 Comentarii
La ce nivel am ajuns, ne este frica sa purtam numele de familie si mai proslavim si liderul celora care nea sfasiat tara si poporul. Tragic, foarte tragic.
In perioada sovietica, cind Moldova se afla sub ocupație ruseasca, când limba rusă era în capul mesei iar româna considerată limba de bucătărie, pe acest pământ s-au născut cele mai frumoase melodii, adevărate capodopere, chiar și populare, toate cântate în limba română (pe atunci moldovniascî), iar interpreții erau oameni de-ai noștri, moldoveni, fii de țărani care din dragoste pentru acest pământ au ajuns mari artiști. Cu regret la 20 de ani de la proclamarea independenței, ai noștri juni artiști sunt gata să cânte în engleză, spaniolă, măcar și chinezește, numai nu în română. Pe de altă parte avem din ce în ce mai mulți interpreți rusofoni, care cântă rusește ca pe turta lui Lenin, și abia leagă 2 cuvinte în limba română. Aparițiile lor în emisiuni și felul de exprimare este o bătaie de joc față de acest popor. Au tupeu și multă obrăznicie, iar noi îi facem artiști emeriți la 17 ani, îi trimitem regulat să ne reprezinte țara la Eurovision ( amintiți-vă, afară de N. Barbu și N. Ciobanu toți sunt ruși), și suntem gata să le ridicăm monumente. Ce se-ntâmplă fraților cu noi?