Nevastă de paie (2)

Nevastă de paie (2)

Femeia avea impresia că soţul o suportă cu greu, chiar dacă, la suprafaţă, relaţia lor părea ideală

Dănuța, care a crescut până la zece ani fără tată, îl aștepta în fiecare zi pe Cătălin să vină acasă de la serviciu. Îi sărea în gât și-l săruta de parcă i-ar fi fost acela tată cu adevărat. O și alinta bărbatul cu mici cadouri, cu plimbări în doi, cu surprize – o ducea la teatru, cinema sau la concerte. Și nu înceta să-i spună fetei că-i supărat nespus pe maică-sa că nu l-a anunțat de venirea ei pe lume. Cristina se bucura într-un fel de relația celor doi și-și zicea că puțină lume are norocul fetei ei – s-o iubească un bărbat străin de parcă ar fi fiica lui de-adevăratelea.

Aparenţe înşelătoare

Și totuși ceva necurat era în relația lor. Simțea femeia că nu i-a spus Cătălin pentru ce a luat-o de nevastă – să-i deretice prin casă și să-i gătească ceva de mâncare o avea pe Vera, menajera lor de casă, care venea de trei ori pe săptămână și punea la punct gospodăria lui. Putea să se însoare bărbatul cu oricare fată, mai frumoasă și mai tânără, fără copii, de ce a ales-o pe ea? Știa că n-o dorește ca femeie în patul lui pentru că avea impresia că uneori o suporta cu greu. În rest, la suprafață, relația lor părea ideală.

Când ieșeau undeva împreună, Cătălin își ducea nevasta la braț, întotdeauna dichisită și fermecătoare la chip. Unii dintre colegii lui îl și invidiau, chipurile a holteit bărbatul până s-a săturat de burlăcie, și ea, iubita lui, l-a așteptat credincioasă atâția ani la rând! E adevărat că vorbele acestea le sufla confidențial ba unuia, ba altuia dintre colegi chiar Cătălin, interesat să-și creeze o imagine de persoană romantică incurabilă.

Cristina îl prinde în pat cu amantul

Când auzea Cristina câte ceva din astea, zâmbea doar, fără să comenteze în vreun fel spusele soțului. Dar cu cât înainta în timp căsnicia lor, tot mai multe întrebări își punea femeia. Nu că l-ar fi învinuit pe Cătălin că nu respectă înțelegerea lor sau că nu-și face datoria față de ea și copilă, dar totuși multe lucruri o puneau în gardă – se întâmpla să nu vină acasă cu dormitul sau să-i telefoneze din Gruzia sau Armenia în timpul zilelor de odihnă și s-o prevină că se va reține în acele părți mai mult timp. Zicea că are probleme pe care trebuie să le rezolve imediat și că, dacă e căutat de la serviciu, să anunțe ea colegii lui că-i bolnav. Odată, într-un moment de sinceritate, i-a mulțumit Cristinei pentru înțelegere și răbdare. Va veni o zi când îți voi spune totul, i-a zis.

Trăiau de acum al treilea an împreună când a aflat Cristina cine este soțul ei. A venit nevasta acasă, pe neprins de veste, pentru că era vară și-și luase  femeia o săptămână de concediu. Plecase cu fiica ei la țară, la părinți, dar s-a întors pe neașteptate în oraș și l-a prins pe soț în pat cu amantul lui. Un bărbat care nu o dată fusese în casa lor. Un mucos, mult mai tânăr ca soțul ei și care cel puțin o dată pe lună venea să-l mulgă de bani pe Cătălin. L-a și întrebat odată nevasta: „De ce vine numai la tine după bani, sunteți rude sau poate ai vreo obligație față de el?”. La care Cătălin a bolmojit ceva, fără să-i explice cine este tipul. Acum știa…

Cătălin s-a însurat ca să-şi ascundă viaţa din umbră

Noroc că Dănuța rămăsese la bunici. Era nevasta atât de buimăcită de ce-a văzut, încât s-a întors și, împleticindu-se în propria-i fustă, s-a grăbit să iasă din casă. Dar unde să se ducă? Nu avea decât casa asta în care se obișnuise. Nu aveau nici prieteni comuni și nici vreo colegă de serviciu care s-o adăpostească pe noapte. Știa că nu va mai putea trăi cu Cătălin, dar ce se va întâmpla cu fiica ei care se ataşase atât de mult de bărbat?

Cum ieșise buimacă din casa lor, a pornit să meargă fără vreo direcție anume, se îndrepta unde o duceau ochii și picioarele. Acum înțelegea că lui Cătălin îi convenea vârsta ei, statutul social de femeie nemăritată cu un copil născut din flori și faptul că nu avea casă și susținerea unui bărbat. De aceea a cerut-o anume pe ea de nevastă. Să-i fie paravan, să-i ascundă viața din umbră. Și-a plâns femeia norocul pe o bancă din parcul Catedralei. De urât i-a ținut un câine care se învârtea prin preajmă.

Şi după zece ani, e nevasta lui Cătălin

Abia spre ziuă a dat de ea Cătălin care i-a tot telefonat până i-a răspuns Cristina. Pe banca ceea din parc au pus la punct și viața lor de mai departe. Cristina și Dănuța vor continua să trăiască în casa lui, nimic nu se va schimba în relația lor. Nici vorbă nu poate fi de divorț atâta timp cât Cătălin va fi directorul filialei lor din străinătate. Din când în când la întrunirile corporative Cristina îl va însoți împreună cu Dănuța. El le va asigura material și va rămâne tatăl Dănuței, chiar și în cazul în care Cristina își găsește pe cineva să se mărite. Femeia nu avea de ales.

Şi acum, după zece ani, e tot nevasta lui Cătălin și părinţii săi cred că mare noroc a dat peste fiica lor…

Vizualizări: 2943

Comentează