Se întorcea cu spatele la nevastă, chipurile lasă-mă în pace că n-am poftă de nimic

Mihail a cam întârziat cu însurătoarea. Tot lăsa flăcăul de pe an pe an, mai am când, zicea el. Și uite că, la 36 de ani, era deja târziu să-și găsească o fată care să-l placă. Vezi bine, burtica îi atârna peste curea, pe la tâmple avea fire de păr cărunt și se mișca încetinel.

„Mai am când să mă însor”

Vă mai spun că toate rudele lui îi aduceau fete în prag, cu gând că și-a alege una. Erau și mai tinere, și mai cu ani în cârcă, și mai frumușele, și mai slute. Dar nici una, dragă, nu i-a atins sufletul. Maică-sa își ieșea din minți. Atâta odor avea și îşi zicea că o să moară fără să aibă vreun nepot! A început a umbla femeia pe la mănăstiri, prin babe. Îl mânca de pe picioare: însoară-te și însoară-te, și tot așa ori de câte ori dădea cu ochii de el. Dar lui nu-i mai ardea să facă pasul acesta – se obișnuise să mănânce bine, să se culce la timp și dimineața să treacă pe la barul din cartierul lor să ia o bere.
Vezi bine, era zi de vară, soarele cocea de dimineață și el simțea arșiță de pe acum… „Mihaile, când jucăm la o nuntă?”, l-a întrebat un vecin, care pierdea mai toată ziua în barul de la colțul străzii. „Cum văd, n-ai somn din cauza asta”, i-a răspuns flăcăul. De fapt, se cam plictisise el de soiul acesta de întrebări. Parcă lumea nu avea ce face altceva decât să-l sâcâie mereu. Chiar am să mă însor și încă foarte repede, s-a gândit bărbatul. Știu și cum am s-o fac, prin internet. Îmi găsesc o gagică frumoasă și bogată, să le lase gura apă deștepților!

Soţie găsită pe internet

Zis și făcut! Cum ajungea acasă de la serviciu, intra pe net și-și tot căuta o iubită. Cam vreo trei săptămâni să fi trecut când a dat în sfârșit de femeia visurilor lui. O chema Rodica, avea 28 de ani, era divorțată și creștea o fetiță. Frumușică era în fotografie, mai avea și un post bine plătit la o firmă din capitală și voia cu tot dinadinsul să se mărite. Fiind divorțată de patru ani, se cam plictisise să fie singură. Așa că și-au dat întâlnire în mai multe rânduri și au hotărât într-un târziu să se căsătorească.
Mama lui Mihail cam strâmba din nas că nora ei are copil, dar pentru că ţinea cu tot dinadinsul să-l urnească din loc, a înghiţit nemulţumirea și porăia la nunta lui fecioru-său de-i mergea fumul. În primii ani de căsnicie, Mihai își purta nevasta peste tot – restaurante, prieteni, țări exotice, odihnă la mare, la munte până a prins gravidă. Cum s-a întâmplat treaba asta și-a schimbat bărbatul comportamentul. Devenise cel de odinioară – încetinel, calculat, somnoros și puțin interesat de ce se întâmplă în jurul lui.

După ce i s-a născut fiul, a redevenit un somnoros

Nu-și lua în seamă nici soția. Tot mai rar o îmbrățișa, o iubea când dădea năvală ea peste el sau când dorea să evite o ceartă. I-a născut un băiat și era Mihail fudul nevoie mare. Se simțea de parcă și-a făcut datoria față de părinți, țară, umanitate. Femeia, care avea o fetiță din prima căsnicie, s-a bucurat și ea. Trăiau de acum de vreo cinci ani și vă spun: ce-a fost frumos în relația lor de la început: gingășie, iubire nestăvilită, fel de fel de atenții, care fac viața în cuplu frumoasă, toate au dispărut rând pe rând. Din vina lui Mihai, care nici în tinerețe nu era prea iubăreț.
Acum se potoliseră de-a binelea în el toate energiile. Aveai uneori impresia că îi vine greu și să trăiască. Venea de la serviciu, se posta în fața televizorului și asta-i era ocupația primordială. Își alunga nevasta și copiii din odaie să nu-l încurce. De când a născut Rodica băiatul, mama lui Mihail s-a mutat la dânșii s-o ajute pe noră în gospodărie. De fapt, voia să fie cât mai aproape de nepot. Chiar bătrâna îndrăznea uneori să-l pună la punct pe fecioraș. „Ai să pierzi nevasta, prostule! Mai pune și tu mâna în gospodăria asta pe ceva! Totul iese din funcție și ție nici nu-ți pasă!”

De toate avea nevasta în afară de bărbat

Mihail se cam săturase de muierile lui. Venea acasă când toată lumea dormea. Zicea că se reține la lucru sau că și-a ajutat un prieten, sau invoca orice alt motiv numai să nu dea ochii cu familia. De cele mai multe ori însă trăgea la vreun bar și aștepta cu berea în mână să treacă timpul. Nu mai știa ce să facă cu nevasta asta, cu copiii, care trebuia și hrăniţi, și învățați. Era tot mai neliniștit.
Rodica însă era tânără, frumoasă și nu avea de gând să pună cruce pe dânsa. Se voia iubită, purtată, cocolită, dar Mihail nu mai avea puteri și nici poftă de nimic. Adică nu că ar fi fost lipsit de bărbăție, dar era leneș, încetinel și indiferent la ce și-ar dori soția. Ce-i lipsește oare de nu se astâmpără?, se întreba el. Casă are, bani are, copii are, măritată este, cam de ce-i caută mereu nod în papură? Într-adevăr, de toate avea Rodica afară de bărbat. Dormea noapte de noapte cu un nesimțit în pat și sufletul dădea dintr-însa de supărare.