Întâlnea femeia în stradă cu vreunul din adoratorii ei și o întreba când se întoarce la el, căci a obosit s-o tot aștepte

Ceea ce-i lipsea lui Ruslan era un post decent într-o organizație respectabilă. Și-a amintit de toți colegii de școală, facultate, de cei pe care i-a întâlnit în activitatea lui de economist și iată că s-a pricopsit până la urmă cu o funcție nu prea importantă, dar care-l ridica cel puțin pe altă scară socială. Adică, dacă l-ar fi controlat „iubitele”, bărbatul era angajat conform pregătirii lui profesionale.

Oricare femeie din anturajul lui l-ar fi dorit de soț

De Victoria a scăpat cu un mic scandal, vezi că l-a prins femeia tocmai când o săruta pe alta din gașcă în fața localului unde urmau să se întâlnească. S-au păruit femeile și s-au scuipat ca două târfe – bani aveau, dar nu ajunseseră încă să trăiască și să se comporte civilizat, cu eleganță și indiferență. Curios lucru, dar întâmplarea asta nu le-a speriat pe celelalte dame înstărite să-l ademenească pe Ruslan.
Acum arăta bine, chiar spilcuit era bărbatul. Își curta frumos „amicele”, avea destule și putea s-o aleagă pe oricare, dar uite că, de la un timp, nu mai era chiar atât de sigur că ar trebui să se însoare. Îi era bine și așa! Oricare femeie din anturajul lui l-ar fi vrut de soț. Erau trecute bine de treizeci de ani, și-ar fi dorit şi ele o familie, copii, o căsnicie tradiţională, dar bărbații din jurul lor nu se grăbeau să le îndeplinească visul.

Liliana, drăguță și gospodină

Ruslan, care-și sărbătorise de acum cinzeci de ani în mijlocul „prietenelor” sale, avea o relație, zicea el neserioasă, cu o văduvă din cartier. Departe de a fi bogată, Liliana era drăguță și gospodină. Își zise bărbatul că, în momentul în care își găsește perechea potrivită, îi dă papucii Lilianei, dar uite că, zi de zi, venind de la serviciu o găsea în bucătăria lui, pregătindu-i cina, încât nu știu cum s-a obișnuit cu femeia asta. Ba chiar o găsea tânără și frumoasă, avea 35 de ani Liliana. Oricum însă continua să frecventeze localurile din Chișinău în speranța că o va găsi pe cea care o să-l facă bogat și influent.
Firește că mai „agăţa” câte una pe-o noapte, dar nu le aducea în casa lui, de frică să nu dea Liliana peste ei. Dar ce avea să se întâmple s-a și produs. Liliana ținea la el, spera s-o ia de nevastă. El era singur, ea la fel, ce i-ar fi putut încurca să creeze o familie? Așa că porni să-l urmărească, bănuia că mai are Ruslan pe cineva, altfel de ce n-ar dormi toate nopțile acasă?! Și a descoperit pe unde-și petrece timpul și cu cine. A înțeles că degeaba își făcea planuri de viitor cu el. I-a lăsat cheile și o scrisorică în cutia poștală. „Vreau să mă mărit și să am o familie – i-a scris Liliana – viața e mult prea scurtă ca s-o pierd în zadar.”

Îl prinde cu alta pe Ruslan

Și porni femeia cu înfrigurare să-și găsească un soț. Nu-l voia nici bogat și nici frumos, om să fie! Așa că, peste o lună–două, începu să fie văzută în cartier ba cu unul, ba cu altul și lucrul acesta nu-i mai plăcea lui Ruslan. Deși n-o voia de nevastă, dar parcă a lui a fost Liliana și de ce s-o dea nu știu cui? Era gelos într-un fel, ba chiar avea sentimentul că e un soț înșelat. O căuta foarte des la telefon, dar femeia nu vorbea cu el. L-a rugat insistent s-o lase în pace.
Și uite că abia atunci și-a simțit bărbatul vârsta, toți cei cincizeci de ani pe care-i purta în cârcă! Se gârbovise, pălise la față și avea și un mers cam clătinat. Într-un cuvânt, arăta de câți ani avea. Acum nici nu-l mai trăgea să se ducă prin localuri, femeile din gașcă nu-i mai păreau interesante și inteligente, banii lor i-ar fi vrut, nici vorbă, dar fără madame. Și apoi avea acum un serviciu, un salariu, ducea un trai ordonat, ce să-și mai dorească?! Doar pe Liliana…

Liliana i-a născut lui Ruslan doi copii

Femeia lucra învățătoare de arte plastice la o școală privată și vă spuneam că după moartea soțului voia să se mărite și să nască un copil. Acestea erau planurile ei de viitor. Poate că ar fi visat și la un apartament mai mare – locuia într-o garsonieră, poate că și-ar fi dorit și un automobil, dar dacă nu le are, se lipsește și de ele. Ruslan, vă spuneam, nu știa cum să procedeze ca s-o întoarcă pe femeie în brațele lui. Umbla serile pe sub ferestrele Lilianei, apartamentul ei era la parter. Dacă-l întreba cineva de ce își face promenada aşa de târziu, le răspundea c-o glumă sau se făcea că n-auzit întrebarea.
Dacă o întâlnea pe femeie în stradă cu vreunul din adoratorii ei, se apropia și o întreba când se întoarce la dânsul, căci el a obosit s-o tot aștepte. Vorbea cu Liliana de parcă alături nu era un bărbat străin, nu-l lua pur și simplu în seamă. Și a tot ținut-o așa până când, într-o zi, femeia l-a întrebat răstit: „Spune, măi omule, ce vrei de la mine?!”. „Vreau să fii nevasta mea”, i-a răspuns mai mult bâlbâit Ruslan. Și s-au căsătorit.
Până să împlinească Liliana 40 de ani, i-a născut lui Ruslan doi copii. O duc greu din două salarii modeste, dar parcă alții trăiesc mai ușor?