Exodul populaţiei din ultimul deceniu din Republica Moldova a distrus vieţile, familiile a sute de mii de basarabeni, care şi-au lăsat copiii acasă în grija rudelor, buneilor şi au luat calea străinătăţii. Soarta familiei lui Vitalie Ciugureanu este asemănătoare. „În 2003 mama, medic pediatru a ajuns în necaz. Avea viză europeană şi a plecat în Irlanda, unde a cerut azil politic. A lăsat în 2003 un copil mic acasă cu tata . Este vorba de fratele meu născut în 1992. S-au revăzut cu fratele meu peste 10 ani şi 2 luni… E o tragedie a familiei, a întregului neam…”, mărturiseşte Vitalie Ciugureanu, care în prezent locuieşte la Dublin, Irlanda. Se trage dintr-o viţă nobilă a neamului românesc, care ştie să se descurce în orice situaţie. În viziunea sa istoria Irlandei are multe în comun cu cea a Basarabiei.

Tragedia în familia Ciugureanu din Călăraşi a început în anul 2003, când comuniştii au desființat județele. Mama lui Vitalie Ciugureanu, Valentina Ciugureanu ,medic pediatru, fost medic şef-adjunct în raionul Călăraşi 1989 – 1999 şi vice-director pe medicină în Județul Ungheni 1999 – 2003 a intrat în conflict cu cineva din şefii de la Chişinău, care i-au cerut bani în schimbul funcției.

„ Mama a fost funcționar public cinstit şi a refuzat. Un funcționar comunist i-a spus că are de lucru pentru ea doar la morgă. Astfel aparatul Voronin a început coruperea sistemului, introducerea taxelor, mitelor, eliminarea oamenilor oneşti, etc. Mama niciodată nu s-a gândit că va fi nevoită să părăsească țara. Realitățile au obligat-o”, deapănă firul amintirilor Vitalie Ciugureanu , originar din Călăraşi..

„Mama l-a lăsat pe fratele copil mic şi l-a revăzut când era deja flăcău ”

Aflându-se într-o situaţie dificilă, în anul 2003, mama lui Vitalie Ciugureanu cu viză europeană a plecat în Irlanda, unde a cerut azil politic. Autoritățile irlandeze nu s-au grăbit să-i acorde statutul solicitat şi nu poate părăsi Irlanda.

„ A lăsat în 2003 un copil mic acasă cu tata. Este vorba de fratele meu născut în 1992. S-au revăzut cu fratele meu pe 10 iulie 2013, adică peste 10 ani şi 2 luni… E o tragedie a familiei, a întregului neam… Mama l-a lăsat pe fratele copil mic şi l-a revăzut când era deja flăcău de aproape 21 de ani. Îmi este greu să vorbesc despre asta, deoarece ştiu ce impact psihologic a avut despărțirea asta pentru fratele meu, dar şi pentru toată familia noastră”, povesteşte Vitalie Ciugureanu.

Bărbatul vorbeşte cu dragoste şi despre viaţa tatălui său, Gheorghe Ciugureanu, care în prezent este la pensie, după ce a muncit 35 de ani în medicină. Medicul Gheorghe Ciugureanu a activat în oraşul Călăraşi în calitate de medic de familie, în satele Pituşca şi Temeleuți a aceluiaşi raion. Este veteran de război din Transnistria. Şi-a îndeplinit datoria față de țară la Cocieri, unde a luptat în mai-iunie 1992.

Drama familiei Ciugureanu continuă prin „ faptul că mama nu s-a văzut cu tata din 11 mai 2003. Tata nu are cetățenie română, dar cu paşaportul „albastru” nu poți intra în Irlanda. Mama nu poate părăsi Irlanda. Se văd doar pe skype. Sunt în continuare soț şi soție…”.Fratele lui Vitalie Ciugureanu, Alexandru Ciugureanu este în prezent student UTM.

Drumul mamei urmat de fecior

Vitalie Ciugureanu a absolvit ASEM -ul în anul 2003 este pasionat de Formula 1 şi Moto GP, iar în timpul liber şi când are inspiraţie compune poezii şi aforisme.

După absolvirea ASEM- lui s-a angajat la o firmă din Chişinău în calitate de manager, unde primea un salariu mizer. Sărăcia şi mizeria din RM l-au făcut să plece pe urmele mamei sale. A muncit în Irlanda din 2004 până la 2009. A revenit în Republica Moldova înaintea alegerilor din aprilie 2009, participând paşnic la Revoluția din 7 aprilie 2009, pe care a şi filmat-o.” A fost o atmosferă extraordinară… Probabil o singura dată în viață ai ocazia să participi la aşa ceva… Cred că spiritul cela al libertății tinerilor, pe care l-am simțit aflându-mă printre ei, m-a făcut să-mi schimb planurile şi să rămân acasă, să rămân să lupt pentru valorile democratice ale unei societăți. Apoi au urmat una după alta o serie de noutăți care m-au dezamăgit profund”, mărturiseşte Vitalie Ciugureanu.

Deşi se află peste hotare şi azi, Vitalie Ciugureanu urmăreşte totul ce se petrece în RM, „observ şi simt totul, aşa sunt eu… Dosarul 7 aprilie, Pădurea domnească, Aeroportul din Chişinău, Banca de Economii, reforma procuraturii, reforma justiției etc..”.
A plecat dezamăgit din RM în iulie 2014 şi de data asta crede că pe un termen mai lung.
Statul Irlandez i-a oferit lui Vitalie Ciugureanu o societate modernă, civilizată şi educată. „Mi-a oferit linişte şi siguranța în ziua de mâine, un viitor. Desigur, toate acestea sunt chestii nemateriale. În rest plătesc chiria din banii proprii, transportul din banii proprii, învăț din banii proprii”.

„Istoria Irlandei foarte mult se aseamănă cu cea a Basarabiei”

În prezent, Vitalie Ciugureanu învață la Dublin la un colegiu, pentru că studiile din Republica Moldova nu sunt recunoscute , iar pentru a obține ceva în Irlanda ai nevoie de studii. Deşi are 33 de ani, continuă să înveţe. „Aşa sunt Ciugurenii – învață toată viața. La moment, având drept la muncă în Irlanda ca cetățean al României, lucrez part-time la o companie din sfera IT. Cândva nu am avut acest drept, dar oricum munceam la restaurant, la construcție, de toate au fost… Am trecut prin multe greutăți, dar pe sub poduri totuşi nu am dormit, m-au ajutat basarabenii cu suflet mare din Irlanda”.

Întrebat de JURNAL de Chişinău care sunt problemele cu care te poți confrunta într-un stat străin? Vitalie Ciugureanu a spus că probleme într-un stat străin civilizat poți avea în două situații: atunci când nu cunoşti limba statului respectiv şi atunci când ai o purtare indecentă. Protagonistul nostru cunoaşte limba engleză şi respectă legile Irlandei.

Vitalie Ciugureanu mai spune că atitudinea irlandezilor este foarte tolerantă față de toți imigranții, poate prea tolerantă uneori…” Unii imigranți chiar abuzează de asta… Societatea irlandeză este o societate foarte civilizată, care a reuşit să depăşească multe probleme. Irlanda a avut destule probleme în trecutul său. Apropo, istoria Irlandei foarte mult se aseamănă cu cea a Basarabiei… Irlandezii au fost săraci, au fost ocupați, au avut şi foame organizată, au fost ucişi, au imigrat masiv în SUA, limba lor națională irlandeza (gaelica) a avut de suferit enorm, etc. Chiar şi ospitalitatea lor față de străini, este foarte apropiată de bunătatea basarabeană”.

Natura Irlandei are foarte multe asemănări cu cea a Basarabiei. Deci toate la un loc fac să mă simt practic ca acasă, mărturiseşte basarabeanul Ciugureanu.

Spune că va reveni acasă: „Când vom avea votată în Parlament Legea Lustrației, retrocedării de către stat către cei care au fost furați de comunişti/sovietici a averilor, pământurilor, etc”.

Vitalie Ciugureanu este strănepot de frate cu Daniel Ciugureanu, prim-ministru Întregitor al Basarabiei cu România, Martir al neamului român. E din vița Ciuhureanu, o viță nobilă veche, care poartă numele râului Ciuhur / Ciugur, ce curge la nordul Basarabiei, râu atestat de Alexandru cel Bun în 1417. Nicolae Iorga, în lucrarea sa „O viață de om aşa cum a fost”, explică deviația fonetică „h / g”, menționând „Ciugureanu, de fapt Ciuhureanu”. Tot în aceeaşi lucrare, Nicolae Iorga îl caracterizează astfel pe cel mai ilustru reprezentant al dinastiei Ciugureanu: „A intrat la mine Daniel Ciugureanu, o figură frumoasă, de bună rasă moldovenească”. Familia Ciugureanu a dat naştere la medici, militari, jurişti, scriitori, profesori, ingineri şi preoți.

Străbunicul lui Vitalie Ciugureanu, Ştefan Ciugureanu a fost moşier din Basarabia, avea multe pământuri. A fost ucis de ocupanții sovietici în 1940 pentru faptul că era român basarabean care se opunea colectivizării. Bunicul meu Alexandru Ciugureanu a fost militar de carieră, subofițer al Armatei Române, adjutant de general, dislocat la Piteşti. În urma operațiunii Iaşi-Chişinău din 1944, a fost luat prizonier şi împreună cu alți 165 de mii de soldați şi ofițeri români a fost deportat în Siberia. S-a întors în Basarabia în 1947. Faptul că s-a întors viu este un miracol. Faptul că exist eu este prin urmare la fel un miracol, pentru că bunicul a întemeiat familie şi a făcut copii după întoarcerea din Siberia. Toată viața a fost secretos, nu vorbea prea mult… Mulți frați ai bunicului au fost ucişi de sovietici…

Victoria POPA