Își dădea seama că feciorii ei sunt capul relelor și că-l vorbesc de rău pe bărbat din gelozie
Ce te zghihui tu atâta, o probozea maică-sa, oricum n-ai să aduni toți banii din lume?! Mai gândește-te și la tine, la sănătatea ta, mai uită-te în oglindă din când în când, nu ai nici 40 de ani, dar arăți ca o babă! Și, într-adevăr, obosită și chinuită de atâta muncă, Zina arăta mult peste vârsta ei. Dar erau copiii mici și avea greutăți peste seamă de mari, când avea sărmana să se mai gândească și la dânsa?! Când s-au dus și copiii cei mici la şcoală, și-a găsit nevasta asta un loc de lucru mai bine plătit și făcea acolo tocmai ce-i plăcea – adică croitorie.
Zina se face croitoriţă şi scapă de nevoi
În plus, îi era și interesant aici – învăța atâtea lucruri noi încât umbla la serviciu ca la sărbătoare. Era angajată Zina la o casă de mode. Stăpâna ei, designer de specialitate, ajunsese deja cunoscută în multe țări pentru că nu era concurs internațional la care să nu plece și ea cu câteva lucrări. Chiar dacă n-a luat premii și hainele ei nu erau prezentate pe podiumuri în Italia sau Franța, oricum mulți o știau. Zinei îi plăcea să lucreze aici și, de la un timp, ce făcea ea? Cosea acasă rochii, pe care le vindea în piață sâmbăta și duminica. Nu în piețele din Chișinău, dar prin centrele raionale.
Era departe de ce cosea ea în atelier, modelele ei erau absolut diferite de ale stăpânei, mult mai interesante și prevăzute nu pentru femei subțiri ca așchia, dar pentru cele care după patruzeci se mai rotunjesc pe ici, pe colo. Și, firește, se cumpăra marfa ei ca pâinea caldă. Așa a început a pune bani de-o parte – vroia să-și cumpere un apartament mare și să trăiască ca lumea. Avea deja 44 de ani. Copiii creșteau ascultători și cuminți, acum îi erau de ajutor și scăpase Zina de nevoi.
La o plimbare îl întâlneşte pe Simion
Sigur, ca orice femeie, și-ar fi dorit alături un bărbat. Era încă tânără, destul ca să țină minte cum e dragostea. Instinctiv, a început să-l caute. Adică n-a dat șfară în țară, n-a scris anunțuri pe garduri, dar a pornit să-ți schimbe exteriorul. Și-a făcut haine care s-o prindă bine la față, și-a schimbat coafura, se machia, ea, care până atunci n-a făcut o dată lucrul acesta. Și când dorești cu tot dinadinsul, uite că se prinde cineva în laț.
În fiecare seară avea obiceiul Zina să facă o plimbare înainte de somn. Se îmbrăca comod și o lua spre parcul din cartier. Așa l-a întâlnit pe Simion. Și acela ieșea seară de seară să-și plimbe javra, avea un soi de câine flocos că toate gunoaiele se țineau scai de blana lui. Pentru că se întâlneau mereu în parc și se cunoșteau la față, de la un timp au început să se salute, apoi au intrat în vorbă și, dacă schimbi cuvinte prietenoase cu un străin, nici nu observi când acela îți devine prieten.
Acum Simion deseori o conducea pe Zina până la blocul unde locuia. A intrat de mai multe ori pe ospețe să-i cunoască feciorii. Te invidiez, îi spunea el femeii, eu în treizeci de ani de căsnicie, n-am avut nici un copil. S-a însurat Simion imediat după armată cu o fată din mahalaua lor și a avut noroc cu dânsa. Era blajină și înțeleaptă nevasta lui, atât că i-a luat-o Domnul mult prea devreme. Acum locuia singur și toată mângâierea lui era javra ceea care-i încălzea patul noapte de noapte. Așa l-a obișnuit el – să i se culce la picioare…
Prinsă în jocul dragostei, femeia scapă frâiele casei
De când însă a cunoscut-o pe Zina, a dorit-o în patul lui. Avea 52 de ani bărbatul și nu era mort ca să nu știe ce poate și ce vrea. Ei bine, s-a întâmplat să se mute toți la dânsul în toamna acelui an. Prinsă în jocul dragostei, femeia a scăpat din mâini frâiele casei. Feciorii Zinaidei îi cam făceau probleme de la o seamă de vreme – ori că nu le plăcea Simion, ori că se aruncaseră în caracterul tatei. Și nu toți, cei mai mici erau capul relelor. Probleme la școală, necazuri în cartier. De câteva ori a vizitat-o și polițistul de sector.
Dacă încerca Simion să stea de vorbă cu ei, treburile erau și mai proaste – nu-l sufereau puștanii deloc și o întărâtau și pe mamă-sa împotriva soțului ei. Era gata femeia să se mute din nou în camera din subsolul ei, numai să liniștească spiritele. Pe de altă parte, ținea la Simion care a îndrăgit-o și avea grijă de familionul ei și nu se îndura să-l părăsească. Își dădea perfect seama că feciorii ei sunt capul relelor și că-l vorbesc de rău pe bărbat din gelozie, din ciudă că s-a atașat atât de mult mama lor de dânsul.
Unul naşte, altul moare
Zic, îi cășunau bărbatului neplăceri una după alta. Nu știa Simion ce să facă. El, care n-a avut copii, nu era în stare să-i stăpânească pe ai Zinei. Uneori îi venea să-i sugrume, să-i alunge pe drumuri, dar nu se îndura de mama lor. Așa s-au chinuit luni întregi până în ziua când l-au găsit în prag pe Valerică, bătut măr era. Pe loc a chemat Simion poliția și ambulanța, dar n-a trăit băiatul decât o săptămână după aceea.
Deși s-au făcut investigații, poliția a aflat doar de cei doi oameni din bloc care au găsit copilul. Bătăușii parcă intraseră în pământ! Fusese adus în fața casei și aruncat ca un gunoi. După înmormântare, s-au cumințit copiii Zinaidei. De frică poate că s-ar putea întâmpla și cu ei așa ceva sau poate din alte considerente, dar s-au schimbat în bine. Firește că nu-l agreau nici acum pe Simion, dar, cel puțin, nu-i mai cășunau neplăceri.
Mai ales că Zinaida era însărcinată la cei 48 de ani pe care-i avea și umbla soțul ei în jurul ei ca un trepăduș, să-i împlinească orice dorință. Și, când i-a venit sorocul, a născut o fată.
Lidia Bobână
