Ar trebui sa fie rodul iubirii şi sa va împlineasca relaţia. Totuşi, pentru multe familii, naşterea unui nou membru ajunge sa fie un motiv de dezbinare, iar, uneori, mama încearca sa câştige copilul de partea ei în conflictul cu soţul… Alteori, barbatul nu pare deloc interesat de micuţ.
Chiar daca exista motive (sa le zicem) obiective, cum ar fi grijile în plus, lipsa somnului sau problemele materiale, pentru care venirea pe lume a unui copil poate aduce neplaceri, acest eveniment este, totuşi, unul aşteptat şi o mare bucurie pentru întreaga familie.
Atitudinea mamei, cea mai importanta
Pentru ca lucrurile sa mearga bine, cea mai importanta este atitudinea mamei. Daca, dintr-o data, pare sa fi uitat cu totul ca are şi un soţ şi îşi dedica toata energia bebeluşului, barbatul s-ar putea simţi lasat deoparte şi chiar ar putea deveni gelos. Daca situaţia aceasta ţine ani buni, iar adolescentul se transforma în confesorul mamei sau aliatul ei împotriva tatalui, situaţia se complica. Chiar daca relaţia cu soţul tau scârţâie, nu ar trebui sa îi spui copilului problemele pe care le aveţi în cuplu şi, în niciun caz, sa încerci sa îl câştigi de partea ta. Nu îi vei face niciun bine. Psihicul lui este înca în formare şi astfel de chestiuni sunt mai mult decât poate el duce. În plus, îl vei îndeparta de tatal de care are multa nevoie pentru a se putea dezvolta din punct de vedere emoţional.
Absenţa tatalui, handicap emoţional
“Absenţa tatalui din viaţa copilului îi dezvolta un handicap emoţional care se simte mai ales atunci când acesta ajunge la adolescenţa”, remarca psihologul Cristina Ion-Radulescu, adaugând ca “lipsa unui model patern îl priveaza pe cel mic de sentimentul de securitate pe care îl ofera fi gura masculina, precum şi de modelul de identificare în cazul baieţilor, generând la nivelul personalitaţii acestuia o scadere a încrederii în sine si o reducere a capacitaţii de adaptare si relaţionare”. Şi fetele au nevoie de fi gura paterna pentru a învaţa sa relaţioneze cu sexul opus. Altfel, s-ar putea implica în relaţii nepotrivite doar din dorinţa de a-şi înlocui tatal absent.
Împreuna, toţi trei
Chiar daca pare dificil, rezerva timp şi pentru soţul tau. Iar ca sa fie mai uşor, roaga-l sa te ajute sa ai grija de copil. Pentru început, nu i-l da în grija când are colici sau nu îl ruga sa îl schimbe. Lasa-i bebeluşul în grija atunci când este hranit, odihnit şi binedispus, ca el sa vada parţile bune şi sa se dezvolte o legatura trainica şi amintiri frumoase. Gaseşte activitaţi pe care sa le faceţi toţi împreuna ca familie, pentru ca aceasta noua situaţie sa devina fi reasca şi sa nu para o povara, ci mai degraba o bucurie. În ceea ce priveşte copiii mai mari, abordeaza problema în aşa fel încât sa-i trezeşti interesul. Ai putea sa îi sugerezi sa joace fotbal cu baiatul vostru sau s-o însoţeasca pe fata într-o excursie
Copii mai inteligenţi, în familii fericite
Exista studii care arata ca elevii care provin din familii unite, în care taţii se implica activ în creşterea lor, au rezultate mai bune la învaţatura şi un IQ mai ridicat decât cei ai caror parinţi sunt într-un permanent conflict ori sunt divorţaţi. Totodata, copiii care cresc într-un mediu armonios sunt mai stabili emoţional şi mai puţin predispuşi la comportamente deviante şi antisociale. Cel mai probabil, nu vor abandona şcoala şi nu se vor implica în activitaţi în afara legii. Vor fi mai echilibraţi emoţional, mai rabdatori şi vor putea sa faca faţa mai bine stresului. Aşa ca, a va concentra pe relaţia voastra de cuplu este în interesul copiilor şi nicidecum ceva ce poate fi neglijat pâna cresc.
Relaţie bună, părinţi mai buni
Cea mai importanta influenţa pe care o are tatal asupra copiilor este una indirecta, prin relaţia pe care o are cu tine. Daca este una care va împlineşte pe amândoi, veţi fi parinţi mai buni şi le veţi oferi celor mici un mediu pozitiv în care pot creşte. Totodata, exemplu vostru va fi cel mai probabil imitat de ei atunci când vor avea familiile lor. Daca, dimpotriva, cresc auzindu-si parinţii certându-se frecvent, ar putea dezvolta relaţii conflictuale, scrie unica.ro.
Implică-l de la început
“Trebuie pornit din start de la faptul ca afecţiunea paterna difera de cea materna. Mama simte dragoste pentru bebeluş înca din momentul în care afla ca este însarcinata, iar aceasta creşte pe masura ce termenul se apropie. Taţii nu au însa acest prilej. Afecţiunea lor se cristalizeaza pe masura ce interacţioneaza cu copilul şi pe masura ce acesta le raspunde. De aceea, ar fi bine sa-ţi implici soţul în creşterea copilului înca de la început. Va avea ocazia de a învaţa cum sa relaţioneze cu cel mic şi sa lege o relaţie cu el cât mai curând. În caz contrar, va deveni gelos pe copil ca îţi rapeşte din timpul pe care alta data îl petreceai cu el şi s-ar putea gândi ca stai prea mult cu cel mic. Acest fapt îl va face sa devina indiferent faţa de bebeluş, dar îl va şi îndeparta de tine.”
Psiholog Cristina Ion-Radulescu Cabinet Psihologic Cristina Ion-Radulescu
Sursa: unica.ro.
