Împotriva cui s-au împreunat PLDM şi PD? // BOGATU

Împotriva cui s-au împreunat PLDM şi PD? // BOGATU

Toată lumea zice că PLDM şi PD s-au împăcat. Cred că la mijloc e mai mult decât un flirt. Cele două partide, politiceşte vorbind, s-au împreunat.

Când şi de ce devin amici adversarii?

Concurenţii politici, precum se ştie, mai şi conlucrează uneori, nu doar se războiesc. Există multiple situaţii când adversitatea lasă loc cooperării. Mai cu seamă când partidele se află într-o coaliţie sau când obiectivele lor coincid pentru moment.

Când a trebuit să-l demită pe Plahotniuc, de exemplu, PLDM a colaborat cu PCRM. Când a vrut să dea jos guvernul, PD a votat împreună cu fracţiunea comunistă.

Astăzi însă relaţiile încă mai ieri glaciale şi profund ostile dintre liberal-democraţi şi democraţi sunt mai strânse decât este nevoie într-un concubinaj politic conjunctural. Înţelegerea şi empatia mutuală dintre cele două formaţiuni par de-a dreptul uimitoare.

Graba şi armonia reciprocă pe care le-au manifestat PLDM şi PD la alegerea procurorului general şi votarea în doi timpi şi trei mişcării a sistemului electoral mixt, precum şi insistenţa cu care Filat şi Plahotniuc neagă faptul că între ei ar fi existat cândva vreo ceartă, sunt simptomatice. Se creează impresia că între cele două formaţiuni politice se leagă o prietenie. O asociere strategică.

Astfel de lucruri se întâmplă rareori şi urmăresc mai mult decât un vot comun în Parlament sau o simplă cooperare într-un guvern de coaliţie. Rivalii în politică leagă prietenie, de regulă, doar în cazul în care au o miză comună mare. Când au de înfruntat împreună, bunăoară, un duşman puternic a cărui anihilare reclamă un efort conjugat costisitor şi de durată.

Un exemplu concludent de coabitare strategică aparent contra naturii este alianţa USL în România. Naţional-liberalii şi social-democraţii s-au aliat în cadrul unui pact politic şi electoral îndreptat contra lui Traian Băsescu, un inamic redutabil şi de temut.

De ce şi-au dat mâna astăzi PLDM şi PD? Ce urmăresc?

Evitarea alegerilor anticipate? Împărţirea portofoliilor ministeriale  liberale? Să fim serioşi. Acestea-s nişte ţinte tactice care nu impun un grad foarte avansat de cooperare.

Prietenie contra PCRM

Reconcilierea şi apropierea fără precedent între PLDM şi PD trebuie să aibă o motivaţie foarte serioasă care ar implica o întrajutorare consistentă pe diverse planuri. Există un sigur liant capabil să cimenteze temeinic raporturile dintre liberal-democraţi şi democraţi în ciuda neîncrederii şi adversităţii deja proverbiale dintre ei.

PLDM şi PD pot lega prietenie doar contra PCRM. Sau, mai exact vorbind, pentru scoaterea definitivă a comuniştilor din competiţia politică  autohtonă.

Democraţii şi-ar dori, bineînţeles, să-şi adjudece întregul segment de eşichier ocupat astăzi de gruparea lui Voronin. Iar Partidului Liberal-Democrat i-ar surâde să se descotorosească de un rival care îl depăşeşte deocamdată în intenţiile de vot.

O primă tentativă de a-i face felul PCRM-ului a fost interzicerea simbolurilor comuniste. Însă măsura întreprinsă s-a dovedit a fi un paliativ.

Pentru a elimina comuniştii din terenul de joc se impun acţiuni fezabile consistente. Una dintre ele este, neîndoios, introducerea votului mixt în locul celui proporţional.

Ruinarea brandului comunist

Deşi pare mare, PCRM e un partid de nişă, totuşi. Cu alte cuvinte, gruparea lui Voronin este poziţionată nu uniform, ci pe anumite segmente de electorat, speculând ori votul etnic, ori ignoranţa alegătorilor din unele zone rurale, ori carisma liderului. Experienţa recentă a Ucrainei arată că astfel de partide pierd în circumscripţiile uninominale, chiar dacă la nivel naţional întrunesc un procentaj relativ bun.

Ideea sistemului mixt aparţine PLDM-ului care a inclus-o în programul  său electoral încă din primăvara anului 2009 (vezi aici http://www.e-democracy.md/files/elections/parliamentary2009/electoral-program-pldm-2009-ro.pdf ). PD a preluat-o recent în urma unui compromis la care s-a ajuns în momentul în care votul majoritar pur propus de Vlad Plahotniuc a fost respins de Vlad Filat.

Nu-i exclus ca reforma sistemului electoral să fie coroborată cu alte decizii politice sau acte legislative care vor accelera ruinarea brandului comunist. Rămâne de văzut însă dacă până la urmă calculul de acasă nu va fi contrazis de cel din târg.
Jurnal de Chişinău

Vizualizări: 383

Comentează