Se pare că oricât de departe s-ar afla de baştină, moldovenii nu uită învăţăturile străbunilor, iar proverbul „cine ştie carte are patru ochi” ocupă un loc de frunte în vieţile lor, chiar şi la capătul Europei. Dovadă sunt şi cei mai bine de 200 de studenţi moldoveni înmatriculaţi actualmente în instituţiile de învăţământ superior din Portugalia.
Aceste date statistice adună însă laolaltă mai bine de 200 de istorii de viaţă, de noi începuturi, de luptă şi perseverenţă.
Adelina Costin este studentă în anul V la Facultatea de Medicină a Universităţii Clasice din Lisabona. S-a născut şi a petrecut primii zece ani de viaţă, „cei mai instructivi”, cum îi place ei să-i numească, în Soroca, a trecut şi prin capitală, ulterior stabilinduse cu traiul în Portugalia.
În aceşti zece ani de când locuieşte aici a trecut de la un simplu şi unic „salut” pe care ştia să-l spună în portugheză în prima sa zi de şcoală la vocabularul complex al unei studente exemplare a Facultăţii de Medicină. Această evoluţie a fost treptată şi a făcut-o să devoreze cărţi în limba portugheză în primii trei ani de studii gimnaziale. „Am descoperit atunci că lectura este cel mai bun profesor de limbă”, ne mărturiseşte Adelina.
- Adelina, cum vezi sistemul de învăţământ portughez în termeni calitativi?
Calitatea învăţământului, în contextul studiilor superioare, îmi pare destul de înaltă (deşi nu am termeni de comparaţie), ceea ce, din păcate, nu pot spune despre studiile preuniversitare, unde randamentul unei ore este inferior celui din Moldova. La medicină, la Universitatea Clasică din Lisabona, primii trei ani sunt dedicati ştiinţelor morfologice, cu unele încercări de a ne apropia de partea clinică încă din anul I, când mergem la Centre de Sănătate, un soi de policlinici, deşi încă nu prea suntem pregătiţi să întelegem ce se întâmplă în jurul nostru… Ultimii trei ani sunt aproape exclusiv clinici şi pâinea noastră de toate zilele este spitalul şi saloanele cu bolnavi.
- De ce ai ales medicina?
Sincer? Pentru că m-au încurajat părinţii. Mă interesau mai multe domenii, dar am încercat să fiu pragmatică şi am ajuns la concluzia că e o profesie care îţi oferă siguranţă.
- Eşti o studentă exemplară, cum îţi reuşeşte?
Senzaţia mea este că nu-mi reuşeşte… Cu cât mai mult avansezi în medicină, cu atât mai limitat te simţi…
- Eşti pe ultima sută de metri, ce planuri de viitor ai? Acestea implică revenirea în ţară sau ai vrea să te stabileşti în Portugalia, să-ţi construieşti o carieră?
Nu cred că mă întorc în Moldova, un singur fir mă leagă de ea – batrâna mea bunică care ne aşteaptă la sărbători în fiecare an. Şi apoi îmi este frică să exersez medicina în spitalele din Moldova. În ceea ce priveşte viitorul, nu am planuri de lungă durată, obiectivul actual este să-mi iau diploma de absolvent, iar după asta mă mai gândesc.
- Un gând pentru cititori.
În staţia de metrou „Cidade Universitaria” din Lisabona, unde se localizează campusul universitar, se aruncă în ochi citatul lui Socrate „Nu sunt nici atenian, nici grec, ci un cetăţean al lumii”. Iar ca şi complement la acesta, îmi amintesc de cel din Noul Testament: „Casa ta este acolo unde-ţi este inima”.
Sursa: Gazeta Basarabiei
Vizualizări: 703
