De la asfinţit, dar şi de la răsărit, lumea vine, mai târziu, lumea se va duce. Suntem în ajunul Paştelui şi cetăţenia română se impune a fi mai actuală ca niciodată. O bună parte din milionul moldovenilor plecaţi din Moldova să muncească pentru Moldova va ciocni ouă roşii pe pragul casei părinteşti. Vor fi şi nişte sentimente acolo: unele mame vor plânge, câţiva copilaşi se vor bucura de cadouri din Italia, dă, mă rog… Faptul, însă, rămâne constant: casa părintească, a moldovenilor plecaţi, nu se vinde! Nu-i tema cântecului ci, pur şi simplu, nimeni n-are interes de casele părăsite şi gardurile prăbuşite. Se prăbuşesc sentimente, se prăbuşesc familii, se prăbuşeşte naţiunea.
Furtuna
Astea toate se întâmplă în ciuda prognozelor optimiste despre intergrarea europeană a statului, despre intergrarea spirituală a naţiunii, despre libera circulaţie a cetăţenilor în spaţiu UE. Tratatele filosofice au impregnat concomitent noţiunile de spaţiu şi timp. Mă tem că atunci când va veni timpul să ne integrăm nu va mai exista spaţiu UE. Se va duce de râpă o întreagă filosofie! Se întâmplă ceva cu Europa asta. O fi vreo furtună magnetică, ştiţi cum e în ajunul Paştelui Evreiesc, plouă, bate vântul…
Vreau să înţeleg ceva şi aproape am înţeles, dar nu până la capăt: totuşi, de ce cetăţenii Republicii Moldova, care de jure şi de facto sunt şi cetăţeni ai României, rămân a fi atât de mult umiliţi. Dar, e prea frumos spus, umiliţi! Sunt prostiţi, batjocoriţi, supuşi excrocheriilor şi traficanţilor. Sunt nevoiţi să dea mită, să folosească acte falsificate, să doarmă prin păduri, să traverseze graniţe înot şi apoi, răvăşiţi şi fericiţi în acelaşi timp, au în grija sa excrementele moşnegilor şi babelor europene. Şi asta nu-i limita de jos: tot ei fură, taie, ucid. Lucrurile se întâmplă în ciuda unui Neadevăr. Unde-i, însă, contra candidatul său – Adevănul?
În aceste săptămâini pline de patimi, cel mai indicat loc pentru a căuta adevărul, rămâine a fi Biblia. Bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da! Nici în Biblie nu este specificat cum trebuie să baţi, cu câtă putere, cu 3/5 sau cu simpla majoritate. Nu scrie nimic nici despre faptul când trebuie să baţi, regulamentar, anticipat, repetat sau în termeni rezonabili. Rămâine să batem în uşa închisă şi să cerem ceea ce este a nostru şi ceea ce meritam demult. Azi nu avem, fiindcă eri n-am cerut. O să cerem azi, poate vom avea mâine. Să ne ţinem de adevăr şi vom vedea.
Unde-i unu nu-i putere!
Eu, unul, n-am nevoie de cetăţenia română. Nici de paşaport. Adică, am stringentă nevoie de aceste acte, dar numai nu prin procedura care mi se impune. Lumea conştientă cunoaşte că majoritatea celor care au locuit până în anii ’40 ai secolului trecut pe teritoriul Basarabiei, actualmente Republica Moldova, au fost cetăţeni români cu acte în regulă. La fel ca mulţi alţii, sunt descendentul acestor români, chiar dacă acum sunt moldovean (şi mă mândresc cu asta). Aceste lucruri trebuiesc privite absolut simplu, nu simplist şi rezolvarea lor va urma logic, inevitabil şi imediat de repede. Guvernul României nu face faţă cererilor de redobândire a cetăţeniilor pentru solocitanţii din Republica Moldova, de aceea, cele două guverne ale celor două state trebuie să semneze un acord privind lucru în comun întru rezolvarea deficienţei date. Astfel, procedura de redobândire a cetăţenie române să se efectueze de către Guvernul Republicii Moldova, prin intermediul structurilor sale deja existente şi funcţionale. Cetăţenii Republicii Moldova nu trebuie să cheltuie niciun bănuţ din buzunare pentru aceste acte. Toate cheltuielile le va suporta statul Republica Moldova. Statul Românesc urmează doar să-şi seară oficial scuze de la cetăţenii săi din R.M.
Iar noi, urmează doar să decidem: acceptăm cetăţenia română sau o refuzăm.
Probabil, voi accepta cetăţenia română dacă statul Român îşi va aduce, totuşi, scuzele de rigoare.
Ambele opţiuni constituie dreptul nostru fundamental.
Cristos a Înviat!
