Regina Elisabeta a II-a Marii Britanii, spitalizată pentru scurt timp la începutul lunii martie, a participat marţi la o ceremonie la Londra, aceasta fiind prima ieşire în public a suveranei după perioada de convalescenţă, relatează AFP.
Regina, în vârstă de 86 de ani, s-a deplasat la staţia de metrou Baker Street, din centrul Londrei, pentru a participa la o ceremonie care marchează împlinirea a 150 de ani de la deschiderea primei linii de metrou din Londra, ‘tube’, cel mai vechi metrou din lume.
Ea a fost însoţită de soţul ei, ducele de Edinburgh, şi de Kate, soţia prinţului William, care urmează să dea naştere primului lor copil în luna iulie.
Îmbrăcată într-o haină culoarea fildeşului şi o pălărie asortată, suverana a apărut surâzătoare şi în formă.
Pentru prima dată în ultimii zece ani, Regina Elisabeta a II-a, cunoscută pentru sănătatea sa robustă şi vitalitate, ea a fost internată pentru 24 de ore pe data de 3 martie, din cauza unei gastroenterite.
Acest episod a condus la anularea sau amânarea mai multor angajamente ale suveranei, între care şi o călătorie oficială la Roma.
* * *
Prima linie de metrou din Londra, Metropolitan Railway, s-a deschis în 1863. Circula pe linia Paddington (Bishop’s Road) – Farringdon St. (în prezent Farringdon), având staţii la Edgware Road, Baker Street, Portland Road (în prezent Portland St.), Gower St (acum Euston Square) şi King’s Cross. În prima zi au fost transportaţi 40.000 de pasageri. Linia s-a extins treptat, ajungând ca în 1880 să transporte peste 40 de milioane de călători anual. Potrivit Ghidului Călătorilor, editat în februarie 1863, o călătorie de la un capăt la altul al liniei de metrou se parcurgea în 18 minute. Acum, se poate efectua în 12-13 minute.
Cel care a prevăzut necesitatea construirii unei linii de metrou a fost avocatul Charles Pearson (1793-1862). Timp de câţiva ani, construirea liniei de metrou nu a fost posibilă, din lipsă de resurse financiare. Abia în 1858, câns s-a strâns o sumă importantă de bani, au putut începe lucrările. Tunelele au fost construite prin săparea de şanţuri la suprafaţă şi acoperirea acestora, prin urmare se află la mică adâncime.
Imediat după inaugurarea primei linii de metrou londonez, Metropolitan Railway, au început lucrările la alte linii, care azi formează District Line, Hammersmith & City Line şi East London Line. În 1884 s-a încheiat şi construcţia liniei care ocoleşte zona centrală a Londrei, astăzi Circle Line.
În anii 1880 s-a trecut la săparea tunelelor de adâncime mare, cunoscute în Londra sub denumirea de “tuburi”. Prima astfel de linie, City & South London Railway, s-a deschis în 1890. Fiecare linie era, însă, operată de companii diferite, pasagerii fiind astfel nevoiţi să iasă la suprafaţă pentru a schimba metrourile. În 1902, majoritatea acestor companii au fost cumpărate de omul de afaceri american Charles Yerkes, numindu-le, ulterior, ‘Underground Electric Railways of London Company Ltd.’.
În 1933 a fost înfiinţată corporaţia publică ‘London Passenger Transport Board’, care a preluat toate celelalte companii de metrou.
Din anul 2000, metroul londonez este deţinut de compania publică de transport, Transport for London (TfL). Liniile de metrou au fost parţial privatizate în 2003, printr-un parteneriat public-privat între TfL şi companiile Metronet şi Tube Lines. Parteneriatul are ca scop principal renovarea totală a şinelor, a instalaţiilor de semnalizare, a staţiilor şi a ramelor de tren de pe toate liniile şi se preconizează să se încheie în anii 2020.
De la prima linie de metrou care măsura mai puţin de şase kilometri, reţeaua de metrou a Londrei a ajuns astăzi la peste 408 kilometri şi 275 de staţii, fiind a III-a ca lungime din lume după Beijing şi Şanghai. Numărul zilnic de persoane care folosesc metroul este de 3 milioane, iar cea mai aglomerată staţie este Victoria Station, care găzduieşte peste 76 milioane de oameni pe an. La 3 august 2012, s-a înregistrat recordul absolut de pasageri transportaţi, respective 4,4 milioane, în timpul Jocurilor Olimpice de la Londra. AGERPRES
Foto: AGERPRES
