Despre Cătălin vă spun povestea asta. A fost însurat oficial de trei ori și, slavă Domnului, n-a avut nici un copil din căsniciile celea. Dacă-l întreba vreun amic: „Spune, bre, ce i-a mai lipsit și Emiliei de-ai lăsat-o? Harnică era, frumoasă foc și fragedă ca o trufanda, ei, ce nu i-a ajuns?” Cătălin îi răspundea plictisit curiosului: „S-a stins focul”.
Roiau femeile în jurul lui, de parcă era uns cu miere. Și nu era frumos, spurcăciunea, dar peste poate de glumeț. În fiecare dimineață, lege era, toți colegii treceau prin biroul lui să schimbe o vorbă, să se încarce, cum ziceau ei, cu voie bună pentru toată ziua. În momentul când l-am cunoscut eu, Cătălin avea 48 de ani și m-a fermecat și pe mine prin firea lui veselă. Devenisem chiar un soi de prieteni, deși era o diferență de vârstă între noi, dar oricum ne luasem frați de cruce. Pentru atâta lucru puteam să-i spun în față orice gândesc despre el și, chiar de se supăra, n-o lua în nume de rău.
Ne întâlneam zilnic în stația de troleibuz și aveam jumătate de oră de taifas până la serviciu. Eu coboram la Casa Radio, dar el mergea mai departe – era patronul unor magazine cu materiale de construcție la Schinoasa. Zic, trecuse prin trei căsătorii și, la 48 de ani, nu avea nici un urmaș. Îl întrebam uneori: „Și cui vei lăsa averea, pe care o tot agonisești de ani de zile? „Am frați, nepoți, dar nu pun mâna în foc că nu mă mai însor o dată”, îmi răspundea.
De unde să bănuiesc atunci că el a și pus ochiul pe o femeiușcă, care lucra casieriță în unul din magazinele lui. Sofia se angajase de puțin timp și era unica femeie din anturajul lui Cătălin, care nu căzuse pradă farmecelor lui. Abia scăpase femeia de un nebun și pentru dânsa toți bărbații erau în piele de lup. Oricine intra cu ea în vorbă i-o tăia răspicat: caută-ți de treabă, omule, n-am când pierde vremea cu dumneata! Și era frumușică Sofia, părea și cuminte, și îngrijită, dar nu știu cum adumbrit îi era chipul, rar când zâmbea și nici atunci cu veselie.
Avea doi fii din căsnicia ei, știa asta Cătălin, pentru că după lecții copiii veneau la mama lor la serviciu. Își făceau lecțiile chiar în biroul șefului. Uneori se întâmpla Cătălin să-i ajute la teme, pentru că mama băieților deservea cumpărătorii. Și, nu știu cum, se obișnuise cu ei. Aștepta cu nerăbdare să treacă sâmbetele, duminicile ca să-i vadă mai repede. Nu-și dăduse seama că începe a mocni în el focul altei iubiri, și chiar de i-ar fi spus-o cineva, l-ar fi scuipat în ochi.
Sofia se ferea de șeful ei, auzise că a fost căsătorit de mai multe ori, că e un fustangiu fără pereche și, când îl vedea cu treabă sau fără rotindu-se în jurul ei, nu mai putea de supărare. Simțea că o vânează, că-i întinde capcane, altfel de ce, seară de seară, se angajase s-o conducă până acasă? O altă atitudine față de șeful mamei lor aveau băieții, chiar îl plăceau! Discutau cu Cătălin despre fotbal, mașini, despre viață așa cum este ea cu diversele-i probleme și curiozități. Femeia însă după cincisprezece ani de căsnicie anevoioasă, voia să trăiască în liniște, să-și crească și învețe copiii, să le aranjeze viața și să îmbătrânească frumos lângă nepoți.
Nu-și închipuia că ar mai putea să se îndrăgostească și să întemeieze o altă familie. Doamne, zicea ea în gândul ei, numai un nebun calcă pe aceeași greblă! Așa că avansurile lui Cătălin o scoteau din sărite. Se gândea femeia serios să-și caute un alt loc de muncă. Dar feciorii i-au dat planurile peste cap. Fără să o preîntâmpine pe mama lor, l-au invitat pe Cătălin într-o duminică la ei acasă. Era ziua de naștere a lui Nicușor. A venit cu plăcere bărbatul, încărcat cu cadouri pentru toți din familie.
Ei cum să-l dai afară din casă?! Dar la asta se gândea Sofia… Ochii ei verzi scăpărau de ciudă, l-ar fi distrus pe fecioru-său, care nu s-a sfătuit cu ea. Dar ce avea să facă? L-a poftit pe Cătălin în casă. I-a făcut cunoștință și cu rudele lor – buneii copiilor, verișori, cumetri și tot așa. Aceia se uitau bănuitori la Sofia, adică nu s-a răcit bine patul după divorțul ei și uite, dragă, că altul a ocupat locul bărbatului ei. Nu v-am spus, fostul soț se învârtea în acel moment, nehotărât, prin curtea blocului: să intre sau să cheme băiatul afară să-l felicite. Împlinea copilul 15 ani, iar la sfârșit de lună și Sofia ar fi pus mâna pe 36…
Zic, nedumeriți erau oaspeții, înfuriată pe copii era Sofia și doar Cătălin jubila. În sfârșit, a pășit pragul apartamentului Sofiei! Și-a zis în gândul lui, că de aici până în patul femeii nu-s decât câțiva pași. Pentru că nu avea gânduri de însurătoare, vă dați seama și dumneavoastră. O amantă nu avea atunci, iar Sofia aprinsese în sufletul lui flacăra iubirii – nu pălălăia, dar îl încălzea plăcut starea asta pe Cătălin.
Dar luni, când veni la serviciu îl aștepta o surpriză – Sofia depusese cerere de eliberare, motivând că și-a găsit un alt loc de muncă mai bine plătit.
