Cum să-ți explici, Doamne, că două femei, rude atât de apropiate, n-au ajuns să fie o familie?

Vă spuneam că Maria nu e ruptă din soare, dar e drăguță și cuminte cum nu se mai întâlnesc azi fete. Mi-aș fi dorit așa o noră, dar nu te ascultă feciorii când le propui să cunoască o fată de genul acesta. Nu v-aș fi povestit această istorie, dacă nu mi-ar fi telefonat într-o zi Maria să-mi spună că se mărită și că ar vrea să mă invite la nunta ei, că nu are rude multe și că o să se simtă oarecum străină printre neamurile viitorului ei soț. Atunci am aflat că, deîndată ce se mărită, devine mamă a trei copii.

Maria e cerută în căsătorie de un tată cu trei copii

Mihail are soarta multor bărbați din Moldova, nevestele cărora au plecat la munci peste hotare. Și a lui s-a dus cu șapte ani în urmă tocmai în Spania și nu s-a mai întors acasă. I-a venit o scrisoare prin cineva și câteva mii de euro. Nevasta îi cerea divorțul și-l asigura c-o să plătească copiilor pensie alimentară doar ca el să accepte situația. Ce avea să facă Mihail? S-o aducă acasă cu forța, să se judece la nesfârșit cu ea? I-a cerut doar atât – să confirme nevastă-sa pentru judecată că fiii rămân în custodia lui.

De acord nevasta, mai mult ca atât, nebuna de femeie l-a mai asigurat că niciodată n-o să încerce să ia legătura cu feciorii ei, numai să-i dea libertate. Vă spuneam că aveau împreună trei copii. Și cu cine credeți că s-a încurcat ea în Spania? Tot cu un moldovean de-al nostru, care a lăsat în Cojușna o nevastă cu două fete. Mult mai târziu s-a aflat că nici de gând nu avea bărbatul acela s-o ia de nevastă. S-o folosească, mă rog…

Dar să vă spun cum a cunoscut-o Mihail pe orfana noastră. El avea apartament în același bloc și la aceeaşi scară unde locuia și Maria în gazdă. S-a întâmplat să se întâlnească vecinii la ascensor, mai târziu au intrat și în vorbă – el fiind bărbat trecut de treizeci de ani, tânără și ea, și, probabil, s-au plăcut. El a început s-o invite în ospeție, să-i cunoască copiii, ea, la rândul ei, gătea ceva gustos și neapărat le ducea și băieţilor lui Mihail. Apoi au început să iasă împreună la plimbare și tot mai des copiii lui Mihail petreceau sâmbetele și duminicile la Maria. Să fi durat treaba asta câteva luni bune.

Mihail o cere în căsătorie pe Maria şi ea acceptă

Așa că n-a surprins-o prea tare pe orfana noastră că Mihail a cerut-o în căsătorie. Și l-a acceptat tânăra pentru că, îmi spunea ea, era și timpul. Zic, mi-a telefonat fata pe la începutul lui iunie să mă invite la nuntă. Și, când erau pregătirile în toi, să vedeți dumneavoastră ce se întâmplă. Se întoarce din Spania nevasta lui Mihail. Și a venit femeia la casa ei, căci unde avea să se ducă? Dar aici nimeni n-o mai aștepta. Bărbatul se pregătea de nuntă, copiii se înstrăinaseră și ei de mama lor – la mijloc erau șapte ani de când nu se văzuseră.

De aici – Mihail n-o putea da afară pe fosta nevastă din apartament, că și al ei era, de acolo – Maria nu știa ce să creadă, se mai mărită ea cu bărbatul acela sau el se împacă cu nevastă-sa? Imediat au venit părinții nevestei și părinții lui, s-au adunat frați, surori, verișori, căci aveau clanuri mari și de-o parte și de alta, toți cu gândul să-i împace, dar Mihail o ținea una și bună: n-am de gând să trăiesc cu o curvă! De unde știu eu ce făcea ea în Spania?! Dar se simțea că mai ține la nevastă, că o găsește interesantă și apetisantă, deși nu se dădea convins.

Părăsită de amant, soţia lui Mihail revine în familie

Maria, orfana noastră, dacă a văzut cum stau lucrurile, și-a căutat altă gazdă, fără să-l anunțe pe Mihail că pleacă. Nu mai răspundea la telefon și, dacă ar fi putut, și-ar fi schimbat și locul de lucru. În colectivul lor însă o prețuiau și avea trecere la pacienți, așa că a rămas pe loc, fiind sigură că s-a încheiat și această pagină din viața ei. Tocmai în perioada asta și ne-am apropiat mai mult. Îmi telefona destul de des, uneori mă scotea la plimbare prin cartierul meu și vorbeam despre multe și mărunte, încercând să ne cunoaștem cât mai bine.

Uite așa am aflat că verișorii ei, adică feciorii mătușii Ioana, femeia care a crescut-o, sunt plecați în Rusia, că s-au căsătorit acolo și nu mai au gând de întoarcere. Vin în Moldova odată la trei ani, și atunci cu greu, iar mama lor locuiește și acum în satul de baștină. Bătrâna se apropie de 70 de ani. Neapărat la sărbători Maria o vizitează. Se duce întotdeauna cu plinul, că mătușa Ioana are pensie mică și se descurcă cu greu. Și totuși, când se întâlnesc, are Maria impresia că nu se bucură bătrâna la vederea ei. Nu i-a zis niciodată nimic, dar este între ele un perete de care nu pot trece.

De ce, mă întreb eu? Au rămas doar două suflete dintr-un neam de oameni… Și n-a fost copila asta o rea și o nesimţită. Poate altă istorie este la mijloc, de care nu ştie fata și pe care nu vrea s-o spună bătrâna, altfel cum să-ți explici, Doamne, că două femei, rude atât de apropiate, n-au ajuns să fie o familie?

Lidia Bobână