Din fercheşul de odinioară nu mai rămăsese nimic, nici numele măcar

Multe se mai întâmplă în viața asta, Doamne! Și când îți pare că s-au așezat lucrurile și nu mai ai probleme, uite că mai apare una. Și asta de nerezolvat, frate! Te chinui să găsești scăpare, dar mai vine o lovitură de la spate. Așa s-a întâmplat și cu Ștefan, un fost coleg de al meu de serviciu: cât se ține minte omul a luptat cu nevoile.

Ştefan e plin de ghinion din tinereţe

Părinții i-au murit când abia împlinise 17 ani. S-au dus de tineri, nici 40 de ani nu aveau. Veneau seara târziu de la o petrecere și șoferul care-i aducea în sat a adormit la volan. Așa s-a dus autobuzul în prăpastia de la marginea localității cu cei 24 de nuntași. Doar unul a scăpat cu viață, însă a rămas schilodit omul, încât în anii pe care i-a mai fost dat să-i trăiască n-a fost zi să nu-i fi părut rău că n-a murit alături de ceilalți în noaptea ceea de pomină.
Zic, Ștefan avea 17 împliniţi, iar fraţii care veneau după dânsul erau și mai mici. Nicușor, ultimul, abia împlinise cinci ani. Ce avea să facă băiatul? L-a sfătuit o mătușă de-a lui să se însoare. „Îți trebuie o femeie la casă să aibă grijă de tine și de frați. N-o să vă descurcați voi de unii singuri”, îl îndemna ea. Ia pe cine dorești, că satul geme de atâtea fete nemăritate. Băiatul avea doar 17 ani, şi nici tu meserie, nici tu mare bărbat din el, și nici rupt din soare nu era.

Rămas orfan, se însoară devreme

Atâta avea frumos în el – doi ochi verzi și un păr negru-negru, de ți se întuneca vederea dacă te uitai la dânsul. În rest, înalt, slăbănog de-l lua vântul, brațe lungi și subțiri. Care fată o să-l vrea de bărbat și apoi nici că-i trecea prin minte ce ar putea face cu ea. Până atunci, nu se întâlnise cu niciuna. Dar tot mătușa ceea a găsit și fata, s-a înțeles cu părinții ei și, într-o lună, iată că Ștefan era gata însurat.
Valentina nu era urâtă, doar că avea cu câțiva ani mai mult decât dânsul și ceva experiență de a conduce o gospodărie. Se trăgea dintr-o familie bună, părinții ei fiind printre primii gospodari în sat, dar erau împovărați cu copii și de aceea au fost bucuroși să se debaraseze măcar de unul. Când împlinise Ștefan 22 de ani, avea de acum trei copii. Se maturizase, avea grijă de frați și de cei trei copii ai săi. Lucra în colhoz căruțaș. Dar de unde altă profesie cu șapte clase și acelea făcute pe apucate!?

Îi creşte pe cei trei fraţi ai săi

Noroc că ceilalți frați îl ajutau în gospodărie după puterile lor. Îl sprijinea mult și socru-său care într-un fel voia s-o ajute pe fiică-sa, împovărată cu atâtea suflete. Ia tu și-i hrănește, spală, îmbracă şi încalță pe toţi! Probleme, ce mai! Dar se descurcau cu încetișorul. De multe ori îl întrebau sătenii: „De ce nu i-ai dat, măi Ștefane, la o școală-internat pe frații ăștia ai tăi?”. La care el le răspundea: „Dar voi ați fi făcut-o?”
Anii treceau și tare s-a mai schimbat cu timpul Ștefan la chip. Se împlinise, se înălțase, se lățise în spate, încât acum femeile nu-și luau ochii de la el. Iată că s-a înscris la școala serală din sat și a terminat-o cu bine. Apoi s-a dus la niște cursuri de contabilitate și lucra de acum socotitor într-o brigadă, dar Valentina pe loc – casa și bărbații erau în grija femeii. În rest, tare chinuită mai arăta de atâta muncă, de fapt, era şi mai în vârstă decât Ştefan.

Îşi înşală nevasta cu verişoara ei

Satul nu putea să nu comenteze lucrul acesta. O făceau sătenii și de față cu Ștefan, fără să le pese de-i aude sau nu. Și bărbatul a început să se uite nu știu cum mai altfel la nevasta lui. I s-au deschis ochii și pentru alte femei. Le observa cum arată, cum se îmbracă, cum se poartă și, în comparație cu ele, nu-i mai părea atrăgătoare Valentina. Așa că, atunci când a înșelat-o chiar cu verișoara ei, o muiere sturlubatică, dar atrăgătoare la chip, satul a răsuflat ușurat, de parcă lucrurile ar fi intrat în albia lor firească.
Valentina, fiind femeie mândră, chiar vanitoasă într-un fel, și-a încărcat zestrea, și-a luat cei trei copii ai lor și s-a dus la părinți. În vremea aceea, doar maică-sa mai era în viață. Locuia împreună cu băiatul ei mai mic, neînsurat încă. Firește că nu s-a bucurat bătrâna că i-a căzut așa hărmălaie pe cap – abia scăpase de propriii ei copii și voia să-și petreacă restul vieții în liniște și pace. Dar unde s-o alunge?