Femeia avea impresia că soţul o suportă cu greu, chiar dacă, la suprafaţă, relaţia lor părea ideală

Cristina a dat vina pe sine atunci când și-a dat seama că ceva nu merge în căsnicia lor. N-ar fi trebuit să accepte condiţiile pe care i le-a pus viitorul ei soț și anume că această căsătorie va fi una doar formală, adică de ochii lumii. „Nu m-aș căsători în ruptul capului, zicea el, dar mă obligă şefii mei s-o fac, altfel nu pot ocupa postul de director al filialei noastre de peste hotare. Le-am spus că ani de zile locuiesc cu o femeie, că avem în comun un copil și că de fapt îmi lipseşte doar ştampila oficiului stării civile.”

A luat-o cu un copil din flori

Cristina, la cei 35 de ani pe care îi avea, era nemăritată încă. La o petrecere s-a dat la ea un amic de al prietenei sale și, din acea seară și până i s-a născut fetița, și-a blestemat fiecare zi din viață. Pentru că era femeie singură cu un copil din flori. Dacă și-a văzut odorul la sân, s-a mai împăcat cu situația. Acum avea și ea, ca toate femeile măritate, un suflet care o iubea necondiționat. Dar trăiau greu – schimba gazdă după gazdă, a tras și foame, și rușine, și necazuri nenumărate i-au adumbrit chipul și sufletul, așa că atunci când a venit Cătălin cu propunerea de căsătorie gândul ei a fost că în sfârșit Domnul și-a oprit ochii și asupra ei.
Fără să bănuiască atunci ce chin și ce rușine e să ai un soț, fie și de formă, dar care să nu te atingă nici cu un deget. Ce oi fi având, Doamne, se întreba femeia, că nu mă dorește deloc? De cum s-au căsătorit locuiau în camere separate, se întâlneau la dejun sau cină rar de tot, căci soţul ei era o persoană extrem de ocupată. Dar avea în sfârșit Cristina casă frumoasă, haine luxoase și fetița ei era de-a dreptul odorul tatei și al mamei. Pentru că i-a dat Cătălin numele lui, a adoptat-o oficial și de acum încolo i-a spus Dănuța tată.

Cristina era tocmai ce-i trebuia lui Cătălin

Și părintele își alinta copilul cum credea că e mai bine: jucării, dulciuri, cadouri. Ceea ce nu v-am povestit încă e că femeie frumoasă era Cristina. Înaltă, zveltă, cu păr lung și mătăsos, pe care-l împletea și-l aranja pe cap coroniță. Mulți au dorit-o și-o mai pofteau și după măritiș, dar dacă s-a ars o dată, femeia fugea de bărbați ca de foc. Lucra de ani buni vânzătoare la un supermarket, avea un salariu bunicel și posibilitate de comunicare. Pentru că de fire era o femeie veselă și sociabilă.
Așa l-a cunoscut și pe Cătălin care locuia în cartierul unde se afla și magazinul lor. Venea după cumpărături destul de des și aşa s-au cunoscut. Și pentru că avea gânduri de însurătoare și era în căutarea unei soții potrivite, firește că s-a interesat bărbatul și de Cristina. Veselă, frumoasă, sociabilă și mai avea și un copil – tocmai ce-i trebuia lui Cătălin.

„Ne căsătorim, copilul tău îmi va purta numele, dar mai mult nu-mi cere nimic”

Cristina terminase facultatea de economie la Universitatea de Stat, dar pentru că nu și-a găsit un loc de lucru mai acătării, s-a aranjat vânzătoare aici și niciodată nu i-a părut rău pentru pasul acesta. Vă spun, avea un salariu bun și patronul lor era cu dare de mână. Dacă observa că angajatul pune suflet și imaginație în munca lui, neapărat îl remunera. Avea femeia și interes să lucreze cât mai bine – creștea de una singură un copil și mai spera să adune într-o bună zi destui bani și pentru o locuință.
Nici în gând să-i dea că un client de al lor voia s-o ia de nevastă. Dar a invitat-o într-o zi Cătălin la dânsul acasă și acolo au pus la punct căsătoria lor. „Vei avea de toate, i-a spus el, casă, masă, bani și timp berechet să faci ce dorești. Un lucru te rog, ne înregistrăm căsătoria, copilul tău îmi va purta numele, dar mai mult nu-mi cere nimic. Poate cu timpul ne vom obișnui unul cu altul și ne vom apropia atât de mult încât să apară între noi și altfel de relații, dar nu te aștepta la început la cine știe ce sentimente și fapte romantice.”

Cătălin a insistat să le spună tuturor că el e tatăl Dănuței

Cristina îl simpatiza, firește, dar nu se topea de dragul lui. Și apoi gândul că va avea casa ei și că fiică-sa va fi în siguranță și protejată de un bărbat au convins-o să accepte această relație stranie și dubioasă într-un fel. Dar mai erau și părinții ei, care ar fi vrut-o măritată și asigurată cu de toate. Cătălin a fost cel care a insistat să-l prezinte familiei lor, a mai rugat-o să le spună tuturor că el este cu adevărat tatăl Dănuței și că nu s-au căsătorit până atunci din vina ei, a Cristinei adică, pentru că nu l-a anunțat ea că a rămas însărcinată.
Nu i-a părut femeii atunci că face mare păcat, spunând și minciuna asta. Cătălin a organizat cu prilejul înregistrării căsătoriei lor la oficiul stării civile o mică petrecere la un restaurant din capitală. În primele luni, Cristina nu se prea îngrijora că soțul ei nu-i acordă prea multă atenție. Și-a zis nevasta că nu s-au obișnuit destul unul cu altul și că vor fi mult mai apropiați după ce se vor cunoaște mai bine.