Iulian s-a spart la vorbă. Feciorul meu mă întreabă atâtea, încât nu reuşesc să-i raspund. Și pe toate le vrea odată, în cele două trei ore, când punem tara la cale… Simt eu că al 13-lea an de carieră e cu ghinion. Mă paște o întrerupere subită a activitătilor profesionale ori un fericit concediu de paternitate? Greu de spus, ușor de presupus. Ce repede trec anii!…

Dumnezeu trage din răsputeri coada acestei toamne și-mi atenționează fiecare cădere de frunză. Îmi face lumina lungă și căldura coaptă, arvunindu-mi o meditație de tată: Cea mai frumoasă femeie din lume e mama feciorului meu; cât ar cântări această avere? Au fost mai multe nopți, săptămâni lungi și luni chiar, când averea aștepta la fereastră și rămânea nepăzită… Cât ar cântări așteptarea?

Studii, business, activități publice, articole, cărți, prelegeri, studenți, radio, tv, muzică… – interesant. Casă, masă, biscuiți cu unt, brad cu luminițe, geam aburit în miros matinal de cafea…. Ce repede trec anii!…

Nu chiar toate în lumea asta depind de cuc!

Peste vreo câteva săptămâni voi împleti 35. Parcă am ce împleti – smocul e grosuț și greu, dar bănuiesc eu că nu-i tare lung, așa, ca la toată lumea, sper. Vreau să reușesc să-i citesc fiului o carte cu 365 de pagini, da poate cu 731. Acum e momentul: cât poate vorbi, dar încă nu citește, că mai târziu…, o să-mi citească el mie și încă cum! Așa cum o vrea el. Intuiesc, repetat, c-o să-l ascult. Suntem noi, părinții, tari și mari, prin ospețe și-n public, vrând să ne arătam experți în educarea copiilor, da, oricum, îi alintăm peste măsură.

“Tată, da‘ tu știi că mama n-are cuc?”, îmi zice el, într-o dimineață însorită. Hai mănâncă, măi băiete, că eu cunosc foarte bine unde și ce are mama ta. E important să-ți cunoști partenerul de viață și-i foarte important să ai ce cunoaște de la el pe tot parcursul vieții în comun. Astăzi, cuplurile se și mai despart. Din prostie. Din necunoaștere. Din lipsa experienței de a putea ceda în virtutea iubirii. Dar nici iubirea nu-i eternă. Ea își modifică forma și dimensiunile, dar persistă. Cei care fac dragoste cu ochelari nu observă transformările – absolut firești – și se despart la finele partidei.

Alege corect!

Dacă alegi corect unghiul de vedere, lucrurile ți se arată clar și simplu. Iar când este claritate, poți alege mai ușor fericirea, care-i foarte mică la formă și în dimensiuni. Păcat că fericirea n-are coadă, ar trage-o Dumnezeu, ca pe-o toamnă, s-o lungească întru binele omului.

Dacă mă vedeți lucrând cumva, să știți că oricum sunt în concediu (de paternitate).

Dar revin!

vizualizări: 674