Ce trebuie să înțeleagă telespectatorul, vizionând aceste talk-show-uri cu prezentatori din România? Că noi nu avem prezentatori buni? Sau că ai noștri n-ar fi în stare să capteze publicul? Ori aceste televiziuni vor să arate că ele sunt super-mega-extra, de aceea invită doar prezentatori din alte state?

Mi-o amintesc pe Andreea Raicu, prezentatoarea primei Fabrici de Staruri, cum dialoga cu juriul, membrii căruia erau uneori și personalități marcante ale vieții culturale și nu mă pot abține: îi era ei în cot de artiștii noștri, de Fabrica noastră și de Republica noastră Moldova! Le schimonosea numele, habar nu avea despre aportul acestora în cultura națională, ponderea lor actuală, nu cunoștea situația reală în domeniul muzicii la nivel național și chiar dacă citea undeva un text pregătit din timp, de ai noștri, oricum era artificial, precum era și ea – artificială! Am lăudat-o, am aplaudat-o, i-am pus banii în poșetă și nu ne-am permis să-i reproșăm nimic. Acum, mai avem doi: Dan Negru, cu experiența Fabricii-2 și Andrei Gheorghe, foarte bun în România și foarte prost în Republica Moldova! Vorbește pe achipuite, cu ochii închiși, pe-alăturea, despre tot și despre nimic. Nici măcar nu cunoaște cine-i sunt invitații din platou, ce-au făcut ăștia și ce comportament are el față de ei! Vin o groază de personalități și-i fac decor lui Andrei Gheorghe! Generos popor mai suntem! Popor prost sau popor prostit?

Nu avem experientă!

Dan Negru comandă cu copilașul cela în studiou: dă telefonul, pune telefonul, mergi, stai pe loc, răspunde, taci…, iar mămica lui, însărcinată cu al doilea, docilă și umilă, îl ascultă, îl rabdă, îl stimează și îl apreciază! Pentru ce? Pentru că e Dan Negru, pentru că e prezentator, pentru că e din România și pentru că ne prostește? Nu avem experiența talk-show-urilor televizate sau nu avem experiența demnității personale? Acum, de la televizor, uneori în direct, culegem roadele celor 60 de ani de educație sovietică, unde, chipurile, toți trebuie să fie modești, cuminți, ascultători, docili, umili, loiali și nu cumva să iasă prin ceva în evidență! Este adevărat că noua generație de tineri nu mai e așa și poate unora le pare rău. Și mie îmi pare rău, că tinerii de azi nu sunt atât de inițiați în unele teme sociale sau culturale, dar nu ei s-au autoeducat, i-a educat școala, familia, strada…

Totuși, ce trebuie să înțeleagă spectatorul?

Apreciez mult investițiile în libertatea cuvântului căzute peste Moldova, ca o “mana cerească”, pe parcursul ultimului an și mă autoprogramez în a crede că acestea sunt veridice și sincere în raport cu consumatorul. Să înțeleagă telespectatorul că unii oameni au interesul să dezvolte industria televizată în Republica Moldova? Poate… Să înțeleagă telespectatorul că unii oameni au interesul să dezvolte fenomenul democratic și participativ, atât de inhibat la noi? Da, poate… Să înțeleagă telespectatorul că unii oameni au interesul să fie primii și, pur și simplu, lucrează? Poate… Să înțeleagă telespectatorul că unii oameni atât de mult își iubesc țara încât fac totul pentru ea? Poate da. Da’ poate nu!

Da, poate unii oameni vor să aibă o televiziune de rating, cu audiență maximă și vor să profite de acest fapt pentru a-mi băga pe gât informația pe care o vor ei.

DA sau NU?

vizualizări: 4828