Are 21 de ani şi face economie în oraşul vinului, Bordeaux, Franţa. După liceu, Mihai Mereuţă a decis că studiile peste hotare sunt o opţiune mai bună. Pentru el, cea mai mare provocare este „să fii francez”. După facultate vrea să urmeze un program de master în Franţa, iar ţinta finală este Fondul Monetar Internaţional. Zice că studenţii moldoveni sunt apreciaţi pentru fluenţa limbilor străine, pentru inclinaţia spre ştiinţele exacte şi spiritul petrecăreţ, asemănător, de altfel, cu cel al nativilor.

Mihai este unul dintre cei cinci studenţi moldoveni în anul doi la facultatea de economie la Universitatea din Bordeaux. Mai bine zis, este unicul băiat între cele patru moldovence, scrie studentie.md.
Studiile în Franţa sunt diferite, dar în acelaşi timp apropiate de învăţământul moldovenesc. Studenţii nu se specializează, în schimb materiile sunt voluminoase şi se pune accent pe detalii. „În Moldova e un pic bizar, se face carte şi se face bine. Dar ceea ce se predă e avansat şi voluminos, iar la examen se cere mai puţin”.

Mihai îşi face studiile gratis, pentru că deţine paşaport român. Bursa constituie 460 de euro pe lună, la aceasta se adaugă internet non-stop şi telefonie gratuiă. Pe chirie scoate din buzunare 150 de euro.

„Unii cad ca muştele, iar moldovenii suprevieţuiesc”…
Despre relaţia profesor-student zice că este una cordială, pentru că sunt foarte competenţi. Dacă la majoritatea universităţior primul semestru e pentru adaptare, aici primul semestru e un test pentru cei ma buni, „unii cad ca muştele, alţii, ca moldovenii, supravieţuiesc”.

Majoritatea profesorilor lui sunt deţinători ai premiului Nobel. Pentru a le intra în graţii, trebuie să-i cucereşti. În primul rând îi favorizează pe cei care muncesc şi nu contează ce bagaj de cunoştinţe ai, importantă este străduinţa. „Pe alocuri există un zid între noi, dar nu e simţământul că nu ar putea fi depăşit. Sunt amabili, am avut parte de laude de la profesori, când m-am descurcat şi când nu. În afara lecţiilor nu le-am zis mai mult de bună ziua, toată comunicarea a fost în timpul seminarelor”.

Despre moldovenii buni la matematică şi mitul plagiatului la francezi
Studenţii moldoveni excelează la ştiinţele exacte şi limbi străine, „acest lucru se datorează studiilor din liceu. Nu pot să zic că este unul de calibru. La noi se face de toate, dar în special se pune accent pe ştiinţele exacte, de parcă am ieşi toţi ingineri. De francezi, matematica se încleie foarte greu. În schimb noi, moldovenii, prindem formulele ca fulgerul. Toţi ştiu că suntem cei mai buni la matematică”.

În Franţa, studenţii sunt îndemnaţi să-şi aleagă singuri materiile. Mihai face finanţe publice. „Consider că e lucru bun, e un fel de primă tentativă, dacă ştii să-ţi alegi domeniile, o să ştii să-ţi alegi licenţa”. Studiile au un specific aparte. Se practică mult predarea la două viteze, definiţie-exemplu şi totul e axat pe actualitate.

Ceea ce ţine de plagiat spune că francezii sunt incapabili fiziologic să copie. „E absolut imposibil. Se spune că ei nu au cuvântul „a plagia”. Sigur că îl au, dar toţi fug de el. În cazul în care se depistează, dacă e prins direct cu copiuţe, asta-i exmatriculare automată şi imposibilitatea de a aplica la facultate în următorii trei ani”.

Despre şomaj, plăcerea de a trăi şi planuri de viitor
Franţa face parte din vechea Europă, sistemul nu se schimbă, iar dacă se schimbă, sunt câteva modificări uşoare. Ideea este ca oferta de muncă să corespundă cererii. „Este imposibil să termini facultatea şi să nu găseşti de lucru. Sigur că şi la ei există probleme de şomaj, dar nu şi pentru cei care excelează”.

Tinerii sunt şi ei un pic altfel. Îi cunoşti după gradul dezinhibării. „Ei au aşa-numita „plăcerea de a trăi”, ei comunică ca şi cum nu ar avea probleme. E un fel de făţărnicie ascunsă. Este un specific dus la extrem, nu e bine sau rău, este francez şi nu francez. Sunt prietenoşi şi foarte activi. De mine pot să zic că toate gâştele mă ştiu. Nu stau o zi fără activitate”.

Pe viitor se vede într-o organizaţie internaţională, gen FMI. „Eu ştiu ce-o să fac în următorii trei ani. În comparaţie cu studenţii moldoveni, care habar nu au”.

Cât de bine este acasă şi cât timp îţi ia să te adaptezi
Ca să te adaptezi vieţii de acolo trebuie să acţionezi ca un francez, să ai aptitudini culinare, să vorbeşti ca ei, să intri în lumea lor. Asta înseamnă să fii în rând cu lumea, fără să-ţi faci griji că nu vei fi deosebit. E bine să găseşti alura franceză. Sigur că eşti departe de casă, unde e bine şi cald, însă acum, acest comfort trebuie să-l creezi singur”.

O altă diferenţă este limba vorbită şi cea literară. „Eu am plecat cu olimpiada republicană la franceză, dar la fel am avut un şoc lingvinstic”. Şi în al treilea rând, ţinuta. „Ţinuta, are o anumită aversiune faţă de ostentativitate şi consumerism. E folositor să fii un pic materialist. Datorită culturii, va fi întodeauna justificat, acolo nu este fudulie, e un fel de modestie bogată”.

Studenţii care vin să înveţe în Franţa, trec prin anumite etape. „Am auzit că primele trei luni eşti în vacanţă. Primele şase luni îţi dai seama că poate deveni permanent. Abia după un an, apare o tindere spre cultura franceză”.

Principiul de bază: investiţie şi roadă
Moldova din Franţa nu prea se vede, iar dacă se vede, arată mai mult ca un tărâm de basm. Suntem faimoşi în comixuri desenate, cu Asterix şi Obelix. Despre moldoveni zice că acceptă mai multe ore de muncă, dar cu un salariu mai mic. „Moldovenii nu-şi preţuiesc munca lor. Noi suntem la fel de specialişti, dar mai ieftini”. Există şi partea bună a lucrurilor. „În ale cunoaşterii, toţi ne ştiu rivali indedutabili, „do or die”, ceva de genul, voi sunteţi moldoveni, noi ştim că voi puteţi. Rar suntem mustraţi. Faptul că nu suntem cunoscuţi. e un atu, astfel noi ne facem destinul”.

După finisarea studiile, intenţionează să facă un master, după care tinde spre sectorul bancar. De Modova zice că până când amână întoarcerea. „Prefer să ţin aşii la mână. Când zic că vreau o carieră internaţională, acest lucru implică şi Moldova. Întotdeauna voi alege cele drumuri spre succes încât să am posibilitatea să vin în Moldova. Am nevoie de experienţă internaţională. Mai întâi îmi satisfac ambiţiile, dupa care punem un umăr la societatea Moldovei. Investiţia şi roada, acesta este principiul meu. În Moldova, trebuie mai multă muncă, iar pentru a participa la reconstruire, am nevoia de experienţă internaţională”.