Ce nu fac femeile din gelozie, ură şi invidie! Olga şi Valentina erau prietene la cataramă. Se cunoşteau din şcoală, au urmat aceeaşi facultate şi a dat naiba să se întâmple asta: să se îndrăgostească de acelaşi bărbat.

La început, Ştefan a fost prietenul Olgăi. S-au cunoscut la discotecă şi apoi a început a veni pe la gazda fetei, unde locuia împreună cu Valentina. Toate bune, parcă venea Ştefan la Olga, dar stătea de vorbă mai mult cu Valentina. Când plecau undeva la distracţii, îi spunea Olgăi s-o ia şi pe Valentina, ce să stea acasă de una singură? Apoi a încetat să mai vină, s-o telefoneze, încât Olga a înţeles că relaţia între ei s-a terminat. A uimit-o însă altceva: nu ştiu cum, dar Valentina s-a înstrăinat de ea. Între ele a apărut o răceală şi o duşmănie din senin.

Gravidă de Blajini

Într-o zi, când Olga a venit acasă de la serviciu, a găsit un bileţel de la Valentina. “Mi-am găsit altă gazdă, să mă ierţi dacă te-am supărat cu ceva. Am să-ţi telefonez”.
N-a mai căutat-o şi nici Olga n-a încercat să afle de ce a plecat prietena ei. Treceau lunile, apoi anul şi peste an trecut-a timp. De la nişte cunoştinţe a aflat că Valentina s-a măritat şi că bărbatul ei e avocat. Nici să bănuiască atunci ce surpriză o aşteaptă. S-a dus de Blajini acasă şi în cimitirul satului o zăreşte pe Valentina alături de soţul ei. Era gravidă. Iar soţul, cine credeţi dvs. că era? Ştefan, fostul prieten al Olguţei.

Şerpii

Atunci a înţeles de ce s-a înstrăinat Valentina aşa de brusc, de ce a plecat la altă gazdă şi n-a mai căutat-o niciodată. Doar cel care a trecut prin asemenea situaţii poate să înţeleagă ce era în sufletul tinerei femei. Obidă, ură şi sete de răzbunare. Nu se mai gândea că au crescut împreună, că au fost prietene, că, la urma urmei, cazuri din acestea se mai întâmplă…
Şi a hotărât, uite, atunci a hotărât s-o pedepsească pe cea care i-a luat prietenul. Şi niciodată nu te pune cu mintea femeii care vrea răzbunare. Te poţi aştepta la orice.
Olguţa a pus la cale nişte flăcăi să-i prindă câţiva pui de şerpi – spunea ea că-i trebuie pentru un muzeu de studiere a ţinutului natal, prietenele fiind profesoare de biologie. Le-a dat bani grei – zicea că le înţelege osteneala. Dar până a i se aduce şerpii, Olguţa aflase totul despre prietena ei: unde locuieşte, când e singură acasă, într-un cuvânt îi cunoştea programul, poate mai bine chiar decât Valentina.

Deghizată

În ziua când vroia să-şi pună planul în aplicare, se plimba prin curtea casei Valentinei şi zăreşte un copil de opt anişori. Îl roagă să se urce la etajul trei şi să sune la apartamentul 12, acolo locuia prietena şi rivala. Zicea “ia pachetul acesta şi să i-l dai femeii care deschide uşa”. I-a întins copilului cinci lei pentru o îngheţată şi a dispărut.
Am uitat să vă spun că se deghizase, în cazul în care copilul va fi întrebat cum arată. Mai spuneţi acum dvs. că nu avem şcoală în comiterea crimei ideale!
Le-a potrivit ca să nu fie bănuită niciodată c-ar fi tocmai ea la mijloc. Dar vă spuneam, au crescut fetele în acelaşi sat, au învăţat în aceeaşi şcoală şi au dormit de foarte multe ori în acelaşi pat. Aşa că Olguţa ştia foarte bine că Valentina de nimic nu se teme mai mult pe lumea asta decât de şerpi.

Plăpând din cale afară

Când s-a dus peste două săptămâni acasă, a şi aflat din sat, de la cunoştinţele lor comune, ce s-a întâmplat cu Valentina în acea zi. Curioasă cum era, imediat ce copilul i-a întins pachetul, a dat să-l deschidă. Când a văzut ce este înăuntru, a scăpat pachetul jos şi târâtoarele s-au împrăştiat prin casă. De spaimă, a început să tremure. N-avea voce să ţipe, n-avea puteri să se mişte să iasă afară.
După câteva ore, i s-a rupt apa. Era în luna a şaptea. Aşa a şi găsit-o bărbatu-său când a venit de la serviciu. Au chemat Salvarea. Spre dimineaţă, a născut o fetiţă. Nu ştiu dacă şi-a dat seama ce se întâmplă cu ea. Avea febră, aiurea. Medicii se zbăteau să salveze copilul, care era plăpând şi micuţ din cale afară. Când s-a întors Ştefan acasă de la maternitate şi a intrat la bucătărie, a zărit într-un colţ, unde bătea soarele, câţiva şerpi încolăciţi. Şi atunci şi-a dat seama că în lipsa lui s-a întâmplat ceva, că nu în zadar nevastă-sa era atât de înspăimântată şi că naşterea n-a venit din senin. A ieşit în curte şi a început să întrebe vecinii: poate a observat careva ceva. Abia spre seară a aflat el toată povestea de la mama băiatului care i-a dus nevestei sale pachetul.

Prin biserici

Au trecut luni ani de zile, dar Valentina nu şi-a mai revenit. Tot prin spitale, pe la babe, să scape de frică. De dragul copilului, Ştefan nu a divorţat, dar şi-a găsit o altă femeie – Eufrosinia – la care trăia mai mult decât la el acasă. O ducea şi pe Sanda acolo – fetiţa lui – căci femeia aceea avea copii cu care se juca. Dacă Valentina era internată în spital mai tot timpul anului, ei trăiau, fireşte, la Eufrosinia.
Olga, prietena răzbunătoare, s-a dat cu bisericile de un timp. Nu era sărbătoare, nu era zi de sâmbătă sau duminică să lipsească de la slujbe. În colectivul pedagogic unde lucra, lumea şuşotea pe la colţuri: “vezi, dacă a rămas nemăritată, caută altă alinare sufletului”.
Eu una cred că mustrările de conştiinţă au dus-o în acele lăcaşuri. Vroia să fie iertată pentru că în cruzimea ei de atunci şi nu şi-a dat seama la ce-o să ducă fapta ei. Verişoara sa, care mi-a povestit întâmplarea, o îndemna să se ducă la Ştefan şi Valentina să le cadă în genunchi s-o ierte, dar, spunea Olga “mă tem că voi fi dată în judecată”.

La mănăstire

Când a murit Valentina, fetiţa ei era în clasa a cincea. Ştefan s-a mutat la Eufrosinia. A vândut apartamentul, iar Sănduţa mergea la şcoala din noul cartier, şcoală în care şi Olga lucra învăţătoare. Gândul că ar putea-o vedea zilnic pe fata Valentinei a fost mai mult decât putea suporta femeia. Aşa că a lăsat şcoala şi lumea mireană.
Astăzi e într-o mănăstire de femei şi poartă numele Epistimia. “Niciodată să nu faci rău – spun orientalii – răul se întoarce împotriva ta şi loveşte mai tare decât poţi suporta”…

Vizualizări: 2562