Şi răbdarea e răsplătită uneori

Şi răbdarea e răsplătită uneori

La 50 de ani, a cerut-o de nevastă pe Florica şi ea l-a acceptat

Au văzut-o în aceeaşi zi, în acelaşi loc şi în acelaşi timp. Florica venise la cafenea în timpul prânzului să ia masa. Grigore şi Vadim erau în local deja de o oră. Colegi de facultate şi prieteni buni de mai mult timp. La văzul fetei, involuntar, s-au ridicat în picioare, de parcă ar fi aşteptat-o. Cum locuri libere în sală nu erau, doar la masa lor un scaun, fata, fireşte, s-a aşezat alături. Nu era frumoasă foc Florica, dar avea ceva fermecător în chipul ei şi un zâmbet care moaie sufletele.

Cei doi prieteni şi colegi au îndrăgit-o pe loc. Şi unul, şi altul nu-şi dădeau silinţa să-şi ascundă interesul. Împreună au petrecut-o la locul ei de muncă, tot împreună s-au dus şi la prima întâlnire cu fata, care s-a întâmplat să fie chiar în aceeaşi zi.

Apoi, pe nesimţite, Vadim a ajuns să fie unicul cavaler al Floricăi. Cu Grigore şi unul, şi altul au rămas prieteni. Ceea ce nu ştia Florica şi Vadim cu atât mai mult e că Grigore s-a îndrăgostit nebuneşte de fata asta. Nu mai avea poftă de mâncare, nu mai avea somn şi linişte sufletească, ştiind că Florica e în braţele lui Vadim. Aşa s-a întâmplat că peste jumătate de an cei doi s-au căsătorit. Peste alţi câţiva ani, Florica a născut doi copii, unul după altul.

„Tu eşti şi rămâi mereu soţia prietenului meu”

Grigore în tot acest răstimp era îndrăgostit de nevasta prietenului. Cel puţin o dată pe săptămână venea să-i vadă, întotdeauna cu cadouri pentru copii şi Florica. Chitea să vină la ei când ştia prea bine că Vadim nu e acasă. Nu pentru că ar fi urmărit s-o cucerească pe Florica, dar avea impresia Grigore că dacă se află în încăpere doar cu ea şi copiii, celălalt bărbat parcă n-ar mai exista pe lumea asta. Nevasta lui Vadim o dată n-a bănuit că Grigore ar avea pentru ea un alt sentiment decât ca pentru o prietenă.

Anii treceau. Florica s-a schimbat şi ea. Se rotunjise binişor în talie, din fata zveltă şi zglobie de altădată, devenise o femeie aşezată, blajină şi moralizatoare. Grigore nu s-a mai însurat. Avea 40 bătuţi pe muchie şi nici un suflet de femeie alături. Toată lumea – de la rude până la prieteni – îl moroncea la cap să-şi găsească un suflet, că e timpul să lase un moştenitor în urma lui. Pentru cine aduni tu avere, pentru cine munceşti ca un cal, dacă nu ai cui lăsa toate astea? – îl mustra maică-sa, femeie ajunsă la 60 de ani şi care n-a ţinut în braţe barem un nepot. Numai pe Grigore îl avea femeia. Dar cum să le explice el de ce nu se însoară, cum să mărturisească tuturor că o iubeşte cu deznădejde pe Florica, soţia prietenului său?

Se însoară cedând presiunilor familiei

La 42 de ani, se hotărăşte totuşi să ia de nevastă o colegă de serviciu. Cumsecade şi cuminte femeie era Maria. Şi gospodină, avea şi ceva avere, pentru că a lucrat cu sârg ca să agonisească pentru vremea când nu va mai putea trage în plug. Măritată n-a fost până la cei 32 de ani pe care-i avea atunci şi, dacă n-ar fi luat-o Grigore, putea să rămână pe veci fată bătrână. Era şi frumuşică. şi harnică, şi dezgheţată la minte Maria, dar norocul, ştiţi şi dumneavoastră, rătăceşte uneori drumul. Toate rudele Mariei şi ea chiar erau gata să-i facă lui Grigore orice chef numai pentru că a fericit-o pe fata asta. Dar când şi-a anunţat tânăra părinţii că e însărcinată, bucuria familiei era de-a dreptul copleşitoare.

Dar Grigore n-o iubea. Continua săptămână de săptămână să se ducă în vizită la Florica. O dată nu şi-a luat nevasta cu el. La ce-i trebuia? Oare nu i-a dat soţiei ceea ce-şi dorea femeia mai mult ca orice – numele lui, protecţia lui şi un copil? Maria, vă spuneam, nu era proastă. Simţea că nu are loc în sufletul soţului, deşi n-a obijduit-o niciodată, nu s-a pus de pricină când a adus-o la ei pe maică-sa, să aibă grijă soacra de casă, noră şi viitorul nepot, o dată n-a oprit-o să-şi facă cheful, cheltuind femeia banii lui cu nemiluita, dar uite că inima lui Grigore nu-i aparţinea.

Soţia simte că el e cu gândul la alta

Şi parcă intrase dracul în Maria, voia ca Grigore să fie al ei pe de-a întregul! Dar cum, dacă undeva trăia Florica?! Ziceam că nu era proastă nevasta asta, dar nici prea deşteaptă nu se dovedi, uite că porni din senin şi fără vreun motiv serios s-o denigreze pe Florica în ochii lui Grigore. Ba că se îngraşă ca o scroafă, zicea Maria, nici mare gospodină nu e, mai toate bucatele pe care le-a gustat în casa ei erau fără gust. Dar cum se îmbracă?! Locuieşte la oraş, dar umblă ca o ţărancă din cel mai prăpădit cătun. Vorbe rele, spuse anume ca să doară şi să nimicească un om.

Grigore nu înţelegea de unde-i ura asta. Şi-apoi, pe el nu-l deranja cum arată Florica şi cum se îmbracă ea, el o iubea aşa cum este şi ar fi făcut orice ca femeia asta să fie a lui. Cu trecerea anilor, ţinea la ea şi mai mult decât în tinereţe. De parcă ar fi trăit împreună şi ar fi îmbătrânit alături. Când fiul lui Grigore împlinise cinci anişori, o nenorocire s-a abătut asupra familiei lui Vadim, bărbatul a suferit un accident de muncă, din care nu şi-a mai revenit.

Până la urmă, Grigore se însoară cu Florica

A murit în spital, plâns de toţi cei care l-au cunoscut. Pentru că a fost vesel şi comunicabil, a adunat Vadim pe tot parcursul vieţii lui prieteni mulţi, a avut cumetri şi fini, care la acest ceas greu au fost alături de nevasta răposatului. Dar dintre toţi mai săritor a fost totuşi Grigore şi nimeni nu se mira pentru că ştiau că ei au fost prieteni şi colegi de facultate, mai era şi cumătru la cei doi copii şi apoi, ziceau ceilalţi: cine ar fi ajutat-o pe Florica mai bine decât dânsul, care le călca pragul săptămână de săptămână?!

Şi doar una Maria îşi ieşea din minţi. Frica ei era că într-o bună zi o lasă Grigore cu tot calabalâcul şi se duce la Florica. Şi avea dreptate să creadă aşa ceva. De când murise Vadim, Grigore se gândea mereu cum ar face s-o ia de nevastă pe Florica. Maria, între timp, dădea ghes pe la vrăjitoare, ea, care de fapt nu credea în nimic, uite că ajunsese acum să plătească bani grei ca să-i întoarcă lui Grigore gândul de la Florica. Umbla şi pe la biserici, aprindea lumânări, plătea slujbe, dar în zadar treaba asta.

Când trecu un an de la moartea lui Vadim, Grigore a înaintat actele la divorţ şi a trecut cu traiul la gazdă. La 50 de ani, a cerut-o de nevastă pe Florica şi ea l-a acceptat.

Comentează