Dacă vrei să te urască nevasta, spune-i că n-o mai iubeşti, că trupul ei nu-l mai doreşti, că ţi se face rău când o vezi prin casă şi multe alte vorbe de felul acesta.

Iulia Ţ. avea treizeci şi doi de ani când a născut cel de-al treilea copil. Tânără, frumoasă şi sigură că viaţa ei e înainte şi o aşteaptă doar lucruri bune. S-a întors de la maternitate acasă cu cel mai mic băiat, iar soţul şi rudele au sărit s-o ajute după naştere ca să-şi revină mai uşor. Dar trece o lună, trec două, trei, patru şi, în a cincea, Nicolae, bărbatu-său, nici gând n-are să se mai întoarcă în patul lor. Chiar în ziua când s-a întors de la maternitate i-a spus că se mută în altă cameră, chipurile e mai bine aşa şi pentru ea până-şi revine. „Fie”, şi-a zis nevasta.

Dar uite că trec lunile şi el n-o mai doreşte, n-a încercat o dată s-o mângâie, s-o sărute sau să-şi manifeste dragostea. Într-o seară, după ce au adormit copiii, se strecoară Iulia în camera soţului şi, în patul lui, îl cuprinde uşurel de mijloc şi se lipeşte toată de el cu gândul c-au să se iubească aşa ca în primii ani de căsnicie. Dar ce s-a întâmplat atunci a fost peste puterea ei de înţelegere. Soţul a sărit din pat ca ars şi i-a arătat uşa. „Ieşi, neruşinato, numai târfele dau buzna peste bărbaţi!”. „Uiţi că ţi-s nevastă, bădăranule?”, i-a întors-o ea, ieşind puşcă din cameră.

Orgoliul rănit naşte duşmănie

Din seara aceea, a început între ei o duşmănie de moarte. În nesocotinţa ei, a vrut să divorţeze, dar maică-sa i-a spus: „Ai copii şi ai casa asta. Aici nu te mai poţi întoarce. Vrea să se ducă el, n-are decât. Tu eşti mamă la copii, gospodină în casă şi, dacă ai minte, ai să te descurci fără el. N-a murit mama bărbaţilor. Dar fii înţeleaptă: să-ţi dea bani să scoţi copiii aceştia până la pâinica lor”. S-a gândit că Nicolae are pe cineva. L-a urmărit un timp, a rugat o colegă de-a lui de serviciu să fie atentă la toate mişcările acestuia, dar colega i-a spus că n-a simţit nimic bănuitor în comportamentul bărbatului.
Au trecut mai multe luni, apoi s-a împlinit anul şi chiar mai mult. Iulia a ieşit din concediul de maternitate. Mamă-sa avea grijă de cel mic. În casă nu se mai vorbea de divorţ – el aducea bani în casă, o ajuta în gospodărie, făceau cumpărături împreună. Cei care-i vedeau nu s-ar fi gândit în vecii vecilor că el, bărbat de 36 de ani, şi ea, de 33 de ani, n-au mai făcut dragoste de mai bine de un an de zile.

Într-o zi, Iulia îşi plângea necazul la o prietenă. Aceasta din urmă i-a zis: „Nu eşti nici prima şi nici ultima care te plângi. Caută-ţi de griji, bani să ai, că bărbaţi sunt câtă frunză şi iarbă! Uite un telefon, l-am luat dintr-un ziar, şi îi întinde un număr de telefon scris pe o bucăţică de hârtie. N-a mai telefonat Iulia, dar de câte ori îi venea dorul de bărbat, ştia că are o ieşire din situaţie – doar să telefoneze şi problema s-a rezolvat.

Respinsă de soţ, îşi găseşte un amant

Trimisă de la serviciu într-o deplasare la Bălţi, în autobuz face cunoştinţă cu un bărbat. I-a atras atenţia în primul rând prin faptul că era frumos, bine îmbrăcat şi curtenitor. Au vorbit tot drumul. Când acesta a aflat că ea va sta o săptămână la Bălţi şi că vor locui în acelaşi hotel, a invitat-o să cineze împreună la restaurant. Uite aşa, timp de o săptămână, se întâlneau serile şi se plimbau pe străzile municipiului, ba chiar au mers la câteva spectacole. Ea venise cu un control financiar şi, după patru zile, îl terminase, dar, de dragul lui Pavel, aşa îl chema pe chipeşul individ, a mai zăbovit la Bălţi.

La sfârşit de săptămână şi-au luat rămas bun, fără schimb de numere de telefon, promiţându-şi să se întâlnească şi la Chişinău. Pavel trebuia să se întoarcă mai târziu. N-o lungesc prea mult. Vă spun doar că această relaţie a devenit pentru ei una serioasă. O ţineau ascunsă, să nu afle soţia lui Pavel şi, fireşte, bărbatul Iuliei. Se iubeau oriunde: în apartamentele prietenilor, care nu i-ar fi trădat nici în ruptul capului, în camere de hotel, de cele mai multe ori la vila lui Pavel din afara oraşului. Pe cât de bine se ascundeau, pe atât de vădită era schimbarea Iuliei. Veselă, mulţumită, gata oricând să plece de acasă, maică-sa rămânând uneori şi noaptea cu copiii.

Bănuia ceva bătrâna, dar nu i-a spus nimic. Iar Nicolae, care până atunci n-a încercat măcar o dată să se strecoare în patul nevestei, acum îi adia că ar fi bine s-o ia de la început. Iulia se făcea că nu-l aude şi nu-l vede. În probleme de gospodărie era de acord cu tot ce propunea Nicolae, ba chiar îl lăuda şi-i dădea mână liberă să facă orice, numai să n-o încurce.

S-a mai cuminţit, dar năravul nu şi l-a schimbat

Într-o zi, Pavel i-a telefonat la serviciu şi a rugat-o să-şi ia liber, pentru că el a închiriat un apartament pentru două ore. I-a spus adresa şi ora la care o aşteaptă. Din senin, a început s-o doară o măsea, cerându-şi învoire la medic. Când a ajuns la adresa indicată, Pavel o aştepta în curte. Au urcat la etaj şi, în momentul în care au vrut să sune la uşă, aceasta se deschise brusc. Din apartament cine credeţi că ieşi? Nevasta lui Pavel, alături de un alt bărbat. O scenă trăsnet. O pereche pleacă, alta intră. Cei care au intrat erau „morţi”, mai ales Iulia, care a recunoscut-o în soţia lui Pavel pe învăţătoarea fiului său mai mare.

Pavel, zăpăcit de-a binelea, era negru de supărare deoarece a descoperit că nevasta îl înşela, aşa cum făcea şi el, de altfel. O situaţie tragi-comică, cu urmări neaşteptate. Soţii Pavel şi Irina Stratan au divorţat la patru luni după acest caz. Din ziua aceea, relaţia lui Pavel cu Iulia a luat sfârşit, însă ea a rămas însărcinată. Tot mama fetei a liniştit-o: „Culcă-te şi tu cu bărbatu-tău o dată, de două ori şi spune-i că aştepţi un copil. Nu vezi că umblă mort după tine?”.
Atunci, Iulia s-a mai cuminţit. A născut un băiat care nu semăna nici cu ea, nici cu Nicolae. Dar năravul nu şi l-a schimbat – bărbatul străin îi părea întotdeauna mai frumos şi mai iubăreţ decât al ei. Este o vorbă: „dacă ţi-a ajuns nevasta curvă, păcatul îţi aparţine”.

Lidia Bobână