La ultima şedinţă a Catedrei de Muzică populară a AMTAP s-a discutat despre articolul dlui Ioan Paulencu apărut în ziarul Timpul şi despre îndeplinirea cerinţelor programei care stă la baza studierii disciplinei canto popular.

Domnul Ioan Paulencu, care, spune dumnealui, e „pe punctul de a fi considerat persona non grata”, a insultat toţi membrii catedrei, a scuipat în fântâna din care bea apă, spunând că la catedră nu se face canto, că Academia nu e o instituţie de învăţământ, ci puşcărie. I-a insultat pe colegii de lucru în stilul dumnealui, pe dna Z. Bolboceanu, pe dl P. Neamţu, spunând că „de Petre Neamţu şi Z. Bolboceanu studenţii fug cu duiumul”. Dl Neamţu a venit în fruntea catedrei la rugămintea rectorului AMTAP, domnia sa a fost şi este un om al atitudinii, a dat mereu dovadă de onestitate, curaj, este o personalitate de primă mărime, talentul căruia a fost pus în slujba oamenilor.

Da, unii studenţi de-ai domnului Ioan Paulencu au rezultate bune, obţinând premii, dar se ştie că, dincolo de a fi un bun profesionist, una din cele mai necesare calităţi ale omului angajat într-un colectiv e să fie un bun coleg de muncă, să fie corect, cumpătat, amabil, sociabil şi atent. Dl Paulencu însă a reuşit să declare război la toată lumea – la Academie, la Teatrul de Operă şi Balet, la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga”. Are domnia sa un fel de orgoliu, care i se pare rănit din toate părţile, un fel de sete de răzbunare aprigă, uneori duşmănoasă şi distructivă.

Domnul Ioan Paulencu, ajuns la onorabila vârstă de 74 de ani, este angajat la AMTAP prin cumul. Conform prevederilor din 2013-2014, pensionarea personalului angajat în cadrul AMTAP se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare. Limita de vârstă pentru profesorii universitari este de 70 de ani. Limita de vârstă pentru ceilalţi membri ai corpului profesoral-didactic este până la 67 de ani. După expirarea termenului stabilit, dl Paulencu putea continua activitatea pe 0,75; 0,5 sau 0,25 din norma didactică, în conformitate cu necesităţile catedrei, prin contract individual de muncă, pe durata determinată conform legislaţiei în vigoare. Unitatea sa de salariu depăşea 0,75.

În baza acestor premise obiective, s-a hotărât ca studenta Augustina Dohot să fie transferată la dna Z. Bolboceanu, bineînţeles cu acordul studentei. Suntem tentaţi să credem că domnia sa a intimidat-o pe Augustina Dohot, care nu reuşise să studieze nici „zece secunde” cu dna Bolboceanu, din acest motiv a solicitat transferul la dl Ioan Paulencu. De fapt, credem că se întâmplă ceva şi mai ciudat – studenţii domniei sale de la Colegiul „Ştefan Neaga”, care susţineau examenele de admitere la Academie, erau îndemnaţi-obligaţi de către dl Paulencu să depună cerere la catedră pentru a-l solicita anume pe el ca profesor.

Cât despre manualul dlui Paulencu, pe care-l categoriseşte „absolut inedit”, nu este decât o compilaţie. Lucrarea nu corespunde cerinţelor metodologice, nu conţine elemente didactice expuse logic, ideile nefiind formulate corect. Manualul domnului Paulencu, care, după spusele domniei sale, „nu există nici în Moldova, nici în România”, este plin de greşeli ce ţin de expunerea logică, dar şi utilizarea vocabularului sau terminologiei profesionale, nu este bazat pe factori ştiinţifici, nu are o structurare logică, nu conţine bibliografie.

Scriu studenţii dlui Paulencu despre „situaţia nefastă”, despre „acţiuni josnice” de la Catedra de Muzică populară, despre invidia colegilor de lucru faţă de numeroasele merite şi virtuţi ale dlui Ioan Paulencu. Sunt iarăşi nişte minciuni şi aberaţii de-ale dlui Paulencu dictate studenţilor. Ioan Paulencu influenţează studenţii să scrie cereri de transfer dintr-o clasă în alta, invocând gradul de inferioritate profesională a celorlalţi profesori. Dumnealui e în stare să învrăjbească studenţii contra altor profesori, să-i bârfească, ceea ce e sub orice critică. Din acest motiv unii dintre studenţii din clasa sa au un comportament departe de a fi numit colegial, permiţându-şi să bârfească atât colegii, cât şi profesorii.

Scrie domnia sa în acea scrisoare: „În timp ce lor nu le pasă de nimic, mie nu mi se permite nici să-mi apăr studenţii şi sunt ponegrit şi izolat”. Apăraţi-i, domnule Paulencu, atunci când merită a fi apăraţi. Trebuie să mai spunem că Ioan Paulencu pune studenţilor dumnealui numai note foarte bune, de 9 şi 10. Notele acordate studenţilor nu corespund întotdeauna evoluărilor lor, dar îi fac să creadă că-s cei mai buni datorită profesorului lor. Domnia sa impune cu insistenţă stilul bucovinean atât în repertoriu, cât şi în portul tradiţional. Cu tot respectul pentru zona Bucovinei, care este extraordinar de frumoasă, noi totuşi pregătim cadre aici, în spaţiul pruto-nistrean.

Ioan Paulencu nu respectă programa de studiu. Ştiind de încălcările frecvente ale domniei sale, şeful catedrei şi şefa secţiei canto popular de nenumărate ori l-au preîntâmpinat, neluând însă măsuri concrete. Domnia sa a fost preîntâmpinat verbal în vederea completării registrului, respectării orarului, respectării programei. Până în prezent el n-a prezentat la secţia învăţământ orarul orelor de studii, având obligaţia de a-l prezenta la începutul lunii septembrie.

Nimeni nu-şi poate permite să schimbe notele acordate de Comisia de Stat studenţilor. În privinţa schimbării notelor am vrea să mai concretizăm următorul lucru – nota acordată pentru îndeplinirea programei în ce priveşte repertoriul şi tehnica vocală, demonstrată în cadrul examenelor semestriale şi a concertelor academice, se scade cu două puncte dacă studentul nu se acompaniază personal la cobză. Ioan Paulencu nu a fost de acord niciodată cu acest fapt şi se ceartă ca la piaţă, insultând memoria fondatorilor acestei secţii prin diferite expresii murdare la adresa lui Gleb Ceaicovschi Mereşanu şi Nicolae Chiosa, personalităţi notorii, care au avut un merit deosebit în procesul de renaştere a culturii noastre naţionale
Pe data de 3 aprilie 2015 studenţii săi au susţinut examenul la disciplina „Practica artistică”. Conform cerinţelor programei, studenţii anului IV sunt obligaţi să se acompanieze la cobză la interpretarea baladei. Din motive subiective, studenţii săi n-au îndeplinit sarcinile expuse în curriculum, au refuzat să se acompanieze, fiind susţinuţi de dl Ioan Paulencu. Ca rezultat, a fost scăzută nota la patru dintre studenţii săi.

Ţinem să menţionăm şi faptul că în cadrul şedinţei de deunăzi a catedrei niciun membru al catedrei nu s-a ridicat să apere demnitatea domnului Paulencu, să spună cât de conştiincios şi de corect coleg de muncă este domnia sa.

Şi „ţara va ajunge de ruşinea lumii”, scria domnia sa în acel articol. Nu vă mai faceţi atâtea griji în privinţa ţării, domnule Paulencu. Ţara va ajunge sau nu de ruşinea lumii, dar dumneavoastră aţi şi ajuns prin aceste demersuri către conducerea ţării, care o fi zâmbit doar sarcastic în colţul gurii, zicând: „Ţara arde, iar dumnealui înteţeşte focul”.

Z. Bolboceanu, S. Ciuhrii, V. Botnaru, M. Ganciu, P. Știucă, V. Grib, V. Antohi, Gh. Platon,
Catedra Muzică populară, AMTAP