„S-o ia naiba de avere, că au rămas copiii fără mamă!”

Câte se mai întâmplă cu ai noştri, Doamne, cei plecaţi pe aiurea din ţară! S-ar mai fi gândit oare vreodată Gheorghe Beschieru că va lăcrima de pe urma muierii lui! Vedeţi dumneavoastră că n-a vrut în tinereţe s-o ia de nevastă, altă fată îi era dragă, dar au insistat părinţii lui: „E din neamuri, e cu avere, e frumuşică şi ai să intri în neamul lor. Sunt cu influenţă şi cu poziţie socială de invidiat în raionul nostru”.

De altfel, Nina ştia că Gheorghe o iubeşte pe alta, dar vezi că dânsa i-a spus maică-si că, dacă s-ar mărita în toamna ceea, ar fi vrut să se ducă după feciorul lui Beschieru. Şi înţelegerea a fost mai mult între părinţi. Era frumuşică tânăra şi nu ar fi rămas fată bătrână, dar uite tu că pusese ochiul pe Gheorghe şi rar când nu i se împlinea vrerea. Primii ani l-a tot bănuit că mai ţine la Aglaia, dar s-au născut pe rând cei trei copii ai lor şi peste Gheorghe alte griji dădeau năvală. Prin ’98 îi vine şi ei, Ninei, gustul să plece la lucru peste hotare. Nu că nu ar fi avut din ce trăi, dar dacă se duce toată lumea, de ce să n-o facă şi ea!?

Nina se duce în Grecia după avere

Vinde casa bunicii, primită moştenire, şi ia drumul spre Grecia. Ilegal, ca mai toţi din satul lor. În 12 ani de căsnicie cuplul Beschieru avea trei copii – doi băieţi şi o fată. Cel mai mare, Ilieş, tocmai împlinise 11 ani. E lungă povestea ca s-o înşir tocmai acum, vă spun doar că drum greu a avut Nina până în ţara ceea. Vreo câţiva din grupul lor nici n-au ajuns, au rămas prin văgăuni, cioroii să le păzească oasele. Cu chiu, cu vai, abia peste jumătate de an a reuşit Nina să-şi găsească un loc de lucru în Grecia. Nu într-un oraş din cele mari, ci într-o localitate sătească a ajuns nevasta asta să fie menajeră în familia unui fermier.

Avea şi el copii destui, atât că soţia sa era suferindă rău. După ultima naştere nu şi-a mai putut veni în fire şi a fost angajată Nina tocmai ca să-i uşureze acesteia munca în casă. A trecut o bună bucată de timp până să priceapă limba lor şi să poată comunica cu cei din jur. Dar şi prin semne, ca muţii, îşi spuneau destule. Aşa a aflat grecoaica că Nina are trei copii, că soţul ei e bărbat frumos şi că vrea să facă bani mulţi ca să-şi ridice o casă a ei, să fie cea mai frumoasă din sat. Tot ce câştiga femeia îi trimitea lui Gheorghe. Şi omul, gospodar şi harnic fiind, porni în lipsa nevestei să ridice casa, la care visau amândoi.

„Dacă poţi răbda, mai lucrează, Ninuţă”

Tot îi trimitea Ninei scrisori şi o ruga Gheorghe: „Dacă poţi răbda, mai lucrează, Ninuţă, un an de zile, că nu mi-au ajuns bani să fac şi gardul. N-am terminat beciul, garajul. N-ar fi rău deloc să avem şi o maşină. Dacă vrei să te întorci, n-am să-ţi scot ochii…”. Departe de casă, de soţ şi de copii, Nina porni încetul cu încetul să-i uite. Nu-i mai părea şederea ei în Grecia o povară de neîndurat. Vorbea cu uşurinţă limba băştinaşilor, îşi făcuse prieteni în localitatea ceea şi, pentru că era femeie frumoasă, mai mulţi bărbaţi puseseră ochii pe dânsa.

Era Nina de şapte ani plecată de acasă, feciorul termina şcoala medie din localitate, iar fiica ei împlinise de acum 13 ani. Numai din fotografii vedea cum se schimbă ei cu vârsta, dar ce putea face dacă lui Gheorghe nu-i ajungeau bani pentru multe câte îşi pusese omul în gând? Un timp îndelungat nu şi-au scris şi nici bani n-a mai trimis Nina acasă. Abia în toamna trecută primeşte Gheorghe o scrisoare prin care nevasta îl roagă să ducă copiii la mama ei, „pentru că nu mă mai întorc în Moldova. Şi te mai rog, Gheorghe, să divorţăm, iată îţi trimit confirmare notarială că sunt de acord să ne despărţim şi tot ce am agonisit împreună îţi rămâne ţie şi copiilor. Dacă vor ei şi eşti şi tu de acord, îi iau la mine. Eu mă mărit după un grec”.

Se mărită cu un grec bogat şi-l leapădă pe Gheorghe

Nu avea Nina 40 de ani împliniţi, era frumoasă şi veselă şi vă spuneam că mai mulţi bărbaţi o sorbeau din priviri. Blondă, cu ochii verzi şi buze senzuale, femeie împlinită după trei naşteri, suculentă, cu moliciuni pe unde se lasă ochii bărbaţilor, fireşte că s-a găsit unul mai îndrăzneţ şi mai galant, care a cucerit-o pe moldoveanca noastră. Mai trăgea la cântar şi faptul că grecul era proprietarul unei bănci regionale, văduv şi fără copii. La început se gândea Nina să se aventureze doar într-o relaţie amoroasă. La urma urmei, Gheorghe era departe, trupul ei de femeie tânără cerea bărbat şi mai era sigură nevasta că nici soţul ei nu era sfânt. N-a mai răbdat el atâţia ani fără muiere!

După ce a primit Gheorghe scrisoare de la Nina cu rugămintea de a divorţa, şi cât mai grabnic, s-a moleşit definitiv. Uite că i se făcuse omului lehamite de viaţa asta, de părinţi, de copii. Ziulica întreagă nu ieşea din barul satului. Îl duceau oamenii acasă de subsuori. Dar când a început a vinde lucruri din gospodărie pe nimic, l-au luat din scurt fraţii şi părinţii lui. „Bade, de răul unei muieri, duci de la casă agoniseala toată, eşti nebun! Gândeşte-te la copii! Ilieş se duce la facultate, mâine, poimâine se însoară, au nevoie de sprijinul matale, îţi dai seama ce faci?! Şi-apoi, n-a mai murit mama femeilor, alege, că la averea asta vine oricare. Ia şi fată mare, că nici mata nu eşti de lepădat, abia ai pus mâna pe 42 de ani…”

S-a mai liniştit Gheorghe, i-a trimis Ninei decizia judecăţii şi de azi e flăcău. Maică-sa, care mi-a povestit această istorie, zice că astăzi, în văzul lumii, băiatul ei schimbă o muiere pe alta şi nu se poate ogoi. Când se îmbată, îl aude mormăind: „Avere ţi-a trebuit, Gheorghe, s-o ia naiba de avere, că au rămas copiii fără mamă!”.