Şi-au luat grija de la casa în care locuiau ultimele zile și se gândeau încotro s-o ia

Între timp, Eugen, nepotul bătrânei, dacă a văzut că nu moare femeia și că se ridică din pat, le-a propus părinților s-o ia acasă. Am să caut eu de ea, că mă pricep. Dar nu iubirea pentru mătușă l-a împins la gestul acesta, ci pur și simplu intrase în mare primejdie cu jocurile lui la cazinou – avea o datorie enormă și era amenințat cu moartea dacă nu întoarce paguba.

De unde să ia puștiul bani? Abia împlinise 23 de ani, nu lucra nicăieri și în primăvară urma să termine facultatea. Unica lui speranță era că va putea rupe ceva parale de la mătușa lui care, fără nicio îndoială, o să-l trimită după cumpărături, o să-i dea și lui ceva de buzunar. Principalul era să afle unde-și ascunde mișuna bătrâna, că el o să ia de acolo cât îi trebuie și o să dispară din ochii ei cât ai zice pește. Golanii cărora le era dator îl presau tot mai mult. I-au dat termen două săptămâni, dacă nu se achită cu ei, o să-l lase rece în fața casei părintești.

Eugen fură toată agoniseala mătuşii

Puțin spus că tânărul era înspăimântat! Nu putea Eugen să se adreseze părinților sau fraților după ajutor. În primul rând, știa că n-au aceia rezerve, în al doilea rând, îl distrug părinții de zile. Nici să-și închipuie ei în ce daravelă a intrat flăcăul! Și nici mătușii nu-i putea spune adevărul. Rămânea doar să fure banii, să întoarcă datoria și să dispară. Era sigur că Viorica n-o să-l ierte niciodată, mătușa era darnică și miloasă femeie, dar nu ierta pe nimeni din cei care i-au scuipat în suflet. Și tocmai asta voia să facă Eugen – să distrugă tot ce a fost bun și frumos între ei.

Zilele treceau, deznădejdea băiatului creștea cu fiecare ceas, așa că, într-o seară, când pribluia el că bătrâna adormise buștean, porni să scotocească prin casă, să găsească banii Vioricăi. I-a și găsit ascunși în zestrea ei – bătrâna își cumpărase tot ce-i trebuie pentru înmormântare, să nu-și pună rudele la cheltuială. Erau la vreo 35 de mii de lei. Strânsese banii ceia Viorica pentru zile negre, să nu ajungă la o nevoie cu mâna întinsă pe la neamuri. Nepotul a ieșit în plină noapte din casa femeii cu toată agoniseala ei.

A doua zi dimineață, îl strigă mătușa pe Eugen, nu răspunde, îl caută din cameră în cameră, nu-l vede. Și-i dă în gând să caute banii în zestre și nu-i găsește nici pe aceia. Îi telefonează sora-si și-i înșiră povestea. În câteva ceasuri în casa ei au venit toate rudele – adică frații și surorile ei. Și-au dat seama că s-a întâmplat ceva serios de tot dacă Eugen a pus mâna pe ban străin și a dat bir cu fugiții. L-au căutat verișorii la facultate și au aflat că el de mai multe săptămâni nu vine la lecții, la cămin de două săptămâni nu dăduse cu piciorul, trăia mai mult la mătuşă-sa. Tot așa întrebând de unul, de altul, au aflat că fratele și verișorul lor îşi încerca din când în când norocul la cazinou.

Juca și pierdea, până a pus la bătaie toată suma furată de la Viorica

Și-au zis, ia să intre ei și pe acolo. Și ce credeți dumneavoastră? Eugen nu ieșise din local două zile și două nopți – juca și pierdea, juca și pierdea, până a pus la bătaie toată suma furată de la Viorica. Cei cărora le datora el bani, îl țineau ostatic și tocmai aveau de gând să le telefoneze părinților lui Eugen cu condiția să le întoarcă fiul nevătămat în contul sumei pe care avea să le-o da el. Vă spun, asta era situația când au dat de Eugen frații și verișorii lui. Așa au și ieșit din local, datornicul, cămătarii lui și rudele. N-a trecut mult timp și au venit și părinții în fața cazinoului.

S-au înțeles părțile că părinții lui Eugen pun gaj casa lor în contul datoriei și dacă nu întorc banii timp de o lună, părăsesc domiciliul. Era o sumă atât de mare că amețeai numai să te gândești la ea. De unde aveau bieții oameni să adune bănetul acela? Așa că în mintea lor și-au luat grija de la casa în care locuiau și se gândeau încotro s-o ia. Frații mai mari ai lui Eugen erau însurați deja, dar unul trăia într-o odăiță mică într-un cămin al întreprinderii, unde lucra de câțiva ani, celălalt frate viețuia cu socrii împreună. Surorile nu erau măritate încă și trăiau pe spatele părinților.

Una Viorica ar fi putut să-i primească, până vor găsi vreo ieșire din situația asta, dar cum s-o rogi când feciorul lor i-a furat femeii toată adunătura ceia de bani? Negri de necaz erau părinții lui Eugen… La pensie fiind amândoi, abia se descurcau de la o zi la alta. Au început să-și strângă bulendrele, tacâmurile, să fie pregătiți oricând să le scoată în drum. Dacă ar fi avut o casă mai arătoasă, ar fi vândut-o și poate le mai rămânea și lor ceva bani, dar cea în care trăiau le rămăsese de la părinți și era dărăpănată rău, cât poți lua pe așa o vechitură?

Moştenirea mătuşii tot lui Eugen i-a rămas

Creditorii însă intenţionau să vândă pământul din jurul casei unuia care avea de gând să-și ridice vilă acolo. Locul era frumos de tot, via se întindea până la marginea pădurii. Vă spuneam, trăiau oamenii în suburbia Chișinăului, în drum spre Condrița. Dar să vedeți dumneavoastră ce înseamnă când trece norocul pe lângă poarta ta. S-a apropiat într-o zi o femeie din cătunul lor cu o propunere. O rudă de a ei, de pe la Râșcani, avea o casă nelocuită la țară și căuta o familie să stea acolo până hotărăsc ei ce să facă cu imobilul. Un an doi, spuneau ei. Părinții lui Eugen n-au stat pe gânduri nicio clipă. Au comandat transport și duși au fost.

Între timp, mătușa Viorica, de scârbă, cade la pat. Din zi în zi tot mai rău și mai rău îi era. Medicii au constatat cu stupoare că boala i-a revenit și i se agrava starea cu fiecare clipă. Într-o lună n-a mai fost. Rudele au pus mână de la mână și, cu ce mai avea ea adunat, au îngropat-o frumos, după toate canoanele. În vâltoarea evenimentelor, n-a mai reușit mătușa Viorica să schimbe testamentul, așa că Eugen s-a trezit cu casă într-un cartier din Chișinău, undeva pe la Schinoasa.

Lidia Bobână