„Nu ştiţi pe unde e bărbatul meu?”

„Nu ştiţi pe unde e bărbatul meu?”

Sava a plecat din sat cu copilul făcut cu amanta şi, de 17 ani, nu a mai dat de veste

Multe se mai întâmplă pe lumea asta. Le auzi şi să le crezi, să nu le crezi? Dar îţi zici: dacă nu am fost eu de faţă, nu înseamnă că nu s-a întâmplat.

Larisa are astăzi peste 50 de ani. Măritată încă de pe băncile şcolii. Aşa s-a întâmplat că a fost nevoită să facă pasul acesta. Un măhălean de al ei a pus ochiul pe fată de cum s-a întors din armată şi, într-o seară, a „furat-o” de la club şi a dus-o pe cuptor acasă. Fireşte, cu învoirea fetei, care era în ultima clasă de şcoală şi avea aproape 18 ani fără vreo câteva luni acolo. N-avea de gând copila să-şi mai strice mintea cu învăţătura, dar vezi că părinţii ei au insistat cel puţin s-o termine, să aibă studii medii. Nici nu ştii pentru ce-o să-ţi trebuiască documentul acesta, o convingea tatăl Larisei, că, de-l aveam la vremea mea, aş fi ajuns o bucată de şef în gospodăria agricolă de la noi, dar aşa, am fost de alergătură tot timpul, zicea el!

Luaţi de tineri, din mare dragoste

Era în primele luni de sarcină şi măritată de-a binelea Larisa când a terminat şcoala. Se uita de sus la colegele ei, de parcă le-ar fi demonstrat că norocul nu e în cunoştinţele pentru care se zbat atâta sârguincioşii, nu e în averea părinţilor şi nu e în relaţiile pe care le ai în interiorul unei comune, norocul, credea Larisa, e în faptul că s-a născut frumoasă şi că asta e averea pe care o preţuiesc bărbaţii. Şi adevărat că era o tânără atrăgătoare la chip şi la trup. Avea şi o gâţă care-i cobora mai jos de genunchi şi nu numai bărbaţii, dar şi femeile urmăreau cum şerpuieşte pe spatele ei podoaba de păr.

Zic, s-a măritat prima din clasa lor şi, la 24 de ani, avea deja trei copii. Părinţii tinerilor au pus mână de la mână şi le-au ridicat în câţiva ani şi casă. Sava, bărbatul Larisei, s-a întors din armată şofer, aşa că şi-a găsit omul uşor de lucru. Amândoi harnici şi gospodăroşi, nu-şi dădeau rând să adune cât mai multă avere la casă – pentru copii, ziceau ei, care între timp au şi devenit elevi de şcoală. S-ar fi părut că nici vânt rece nu-i ajunge atât de fericit părea cuplul acesta în ochii lumii. La petreceri dansau numai unul cu altul, când mergeau prin sat undeva anume, se ţineau de mână ca doi tineri îndrăgostiţi. De altfel, tineri erau într-adevăr. Zic, nimic nu prevestea nenorocirea.

Amanta vine cu copilul lui Sava în braţe

Dar uite tu că, într-o zi, se trezeşte Larisa cu o străină în poartă. Venită de departe era femeia. Tocmai din sudul republicii. Ţinea în braţe un copil şi întrebă de Sava, bărbatul Larisei. „La ce-ţi trebuie?”, o întrebă curioasă nevasta lui. Aceea şi ea cu o întrebare: „Dar cine eşti de mă ispiteşti?”. Şi, din vorbă în vorbă, află Larisa că pruncul din braţele femeii celea e chiar al lui Sava, că promisese bărbatul s-o ia de nevastă pe străină şi că femeia l-a tot aşteptat să vină, dar el doar cu vorba o ducea şi iată de ce a hotărât ea să facă un drum până în satul iubitului. Nu vă trebuie multă imaginaţie ca să vă daţi seama ce s-a întâmplat.

Într-o oră, Larisa şi-a adunat neamurile la sfat. A trimis copilul să-l găsească pe taică-său: „Adă-l acasă, dar să nu-i spui nimic!”. Vroia nevasta să-l ia pe nepusă masă. Când toate personajele erau în scenă, uite că în prag apare şi iubita din sudul republicii cu fecioraşul ei în braţe. Aşa a fost prevăzut, să intre ea ca la teatru, să-i ia bărbatului piuitul, să-l dea gata dintr-o lovitură, dar uite că nu le-a mers, fraţilor! Sava şi-a dat seama pe loc de pericol şi a făcut-o pe prostul: „Cine e femeia asta, vreun neam de al nostru?”. Străina se repezi spre dânsul, îi puse copilul în braţe şi, în lacrimi, ieşi din casa lui.

Iubita de la Cahul îl rugase să-i facă un copil

Larisa nu ştia ce să facă în buimăceala ceea – să fugă după străină, să-l flocăiască pe bărbatu-său, să-şi liniştească neamurile, care strigau de nu se auzeau unul pe altul. Mare tămbălău! Sava a ieşit din casă cu copilaşul în braţe cu gând s-o găsească pe mama pruncului. Femeia – nicăieri! Întreabă de unul, de altul, dar parcă intrase în pământ. Când a ajuns în centrul satului, i-a spus cineva că străina s-a urcat într-o maşină şi a plecat. Să se întoarcă în acel moment acasă bărbatul nu vroia. A trecut pe la verişoara lui, care născuse nu demult, cu rugămintea să-i hrănească copilul, i-a povestit aceleia ce i s-a întâmplat (tocmai de la dânsa am aflat şi eu povestea asta).

Întâmplarea a fost că, fiind trimis Sava cu nişte marfă în raionul Cahul, a luat pe drum o femeie tânără s-o ducă până într-un sat, fără să bănuiască ce-o să iasă din treaba asta. A dus-o până la poartă, a intrat Sava şi în casa femeii, zicea că e vădană şi că-i pare rău că nu i-a rămas de la bărbatu-său măcar un copil să aibă cu cine se mângâia. El să nu tacă unde face: dacă vrei copil, eu ţi-s meşterul! Şi deplasarea ceea, care trebuia să ţină doar trei zile, s-a încheiat într-o săptămână. Şi ori de câte ori avea treburi prin părţile celea Sava avea unde trage şi cu cine se iubi.

Străina s-a întors să-şi ia copilul acasă, dar n-a mai dat de dânsul

Ştia nebuna că e însurat şi că nu are de gând să-şi părăsească nevasta, copiii şi gospodăria. De ce a venit peste dânsul?! Măcar să-l fi prevenit! Bărbatul clocotea de furie, să se fi făcut în faţa lui, străina la sigur că ar fi încasat-o. Rămăsese cu copilul cela în braţe şi nu ştia încotro s-o ia. Abia de împlinise câteva lunişoare copilaşul şi avea nevoie de îngrijire. Ştia că acasă îl aştepta mare urgie. Să tragă la mamă-sa tot nu se încumeta, căci ştia bine că n-o să-l mângâie pe cap şi atunci, într-o deznădejde cumplită, hotărăşte el să se ducă la o colegă de şcoală de-a neveste-si, care trăia singură în casa buneilor.

„Am să dorm la dânsa şi mâine o trimit să vorbească cu nevastă-mea, s-a gândit el. Ori mă primeşte acasă cu copilul, ori o lepăd la naiba!” Aşa a şi făcut. Dar Larisa n-a vrut să-l primească acasă. Era sângerândă rana încă, îi călcase în picioare orgoliul de femeie frumoasă, nu putea să-i ierte adulterul şi, dacă s-ar fi făcut în faţa ei, era sigură că l-ar fi înjunghiat pe nemernic. Dacă a văzut colega că n-o poate convinge în niciun fel, o roagă să-i dea documentele lui Sava, aşa a învăţat-o bărbatul să facă.

N-o întind prea mult, vă spun că Sava tot atunci a plecat din sat cu copilul şi iată cu sunt 17 ani de zile de când nu a mai dat de veste. La o săptămână după plecarea lui, a venit străina ceea să-şi ia copilul acasă, dar n-a mai dat de dânsul. Când i-a trecut Larisei durerea, porni să-l caute. În republică poliţia n-a dat de dânsul. Între timp, i s-au însurat feciorii, e şi bunic de acum, dar Sava nu-i şi nu-i… Mamă-sa îl plânge ca pe un mort.
Lidia Bobână

Comentează