Intuia că o să iasă într-o zi cu scandal din casa asta și se pregătea pentru orice situație

Așa se vorbește despre Serafim în satul lui. Cică e atât de veninos și îndărătnic că, dacă-l vezi de departe, mai bine fugi de dânsul! De la cine au pornit vorbele acestea e greu de spus, dacă însă l-a luat lumea de rău de mic, așa i-a mers vestea în toate satele de prin împrejurimi.

Pentru că de mic se războia Serafim cu cei ce-i făceau vreun rău. La o lecție, învățătoarea lui de la clasele primare l-a luat în râs în fața clasei. Nu învățase băiatul poezia dată pe acasă și când l-a ridicat la lecții s-o spună, el a bolmojit ceva sub nas. Nu era în toane bune doamna Elena în ziua aceea și i-a spus multe de toate, cuvinte urâte şi nu tocmai adevărate. A doua zi, ce credeți dumneavoastră? Serafim i-a strecurat învățătoarei în geantă un șoarece. La recreație a făcut-o, când ieșise femeia să schimbe o vorbă cu o colegă. Că s-a speriat învățătoarea e puțin spus.

Serafim a fost un copil veninos şi îndărătnic

În acea zi, copiii au ieșit de sub stăpânirea ei, alergau să prindă șoarecele prin clasă și nici că-i putea pune la punct. Și-a dat seama că Serafim i-a făcut-o, dar nu recunoștea copilul în ruptul capului. De atunci s-a speriat femeia să fie în conflict cu el – nu te pune cu un nebun! Fel de fel de istorii au fost mai târziu și cu colegii lui de clasă, cu oameni din sat. Și se răzbuna flăcăul pe ascuns, niciodată nu le răspundea direct la jigniri sau vorbe usturătoare, dar n-a rămas niciunul nepedepsit.
Când i-a venit vremea să se însoare, se tot da el la o fată din sat, locuia copila la câteva case de el. Dar pentru că-i mergea vestea de om rău și răzbunător, fata se ferea de Serafim. Nici părinții ei nu și-ar fi dorit un asemenea ginere. Credeți că a trecut cu vederea flăcăul lucrul acesta? Ba bine că nu! În scurt timp au apărut atâtea cuvinte urâte la adresa fetei, minciuni scornite de nu știu cine și răspândite prin sat de gurile rele. A fost nevoită copila să plece din localitate până se vor linişti apele. Părinții fetei l-au amenințat pe Serafim, dar acesta ridica a lehamite din umeri: adică ce am eu cu voi, lăsați-mă în pace!

Se însoară cu Nina care avea un băieţel

Anii treceau, a pus flăcăul mâna pe treizeci de ani, uite că are de acum 36 și nici gând să se însoare. Dar și să fi vrut că în satul său nu avea nici o șansă. Și nici în cele din împrejurimi căci îi mersese vestea peste tot. Frații lui mai mici dădăceau copii, își ridicaseră gospodării, se bucurau de respectul sătenilor, doar unul Serafim parcă ar fi fost cu pecete în frunte. Și în fond nu era bărbat urât – înalt, lat în spete, harnic. Făcuse și ceva școală, dar lumea se ferea de el. De parcă omul acesta era mereu pus pe fapte rele.
S-a însurat la 38 de ani cu o străină. Cum a cunoscut-o și de pe unde era nevasta lui a aflat lumea mult mai târziu. Nina era drăguță și veselă femeie, comunica uşor cu vecinii, o plăceau și socrii cu care locuiau împreună. Cumnații și cumnatele îl felicitau pe Serafim. Ți-a mers, bre, din plin ți-a mers: e și tânără, și frumoasă, și harnică nevastă-ta. Fata într-adevăr era cu zece ani mai tânără decât soțul ei și mai fusese măritată. Din prima căsnicie avea un băiețaș de doi ani care rămăsese în grija părinților ei.
Așa a vrut Serafim. Până ne vom obișnui unul cu altul să stea la ai tăi, zicea el. L-om lua într-o zi. Fă-mi un copil, al meu să fie și apoi voi crește și străini. Nu i-a prea plăcut treaba asta Ninei, dar părinții au insistat să se ducă după Serafim. Ai 28 de ani și cine știe dacă mai găsești alt bărbat. Dacă nu-l ia el, îl vom crește noi, o convingeau ei.

„Nimeni nu merită să stea la masă cu mine!”

Vă spuneam, femeia n-avea habar ce faimă are soțul ei în localitate. Să fi știut ea sau părinții ei, posibil că s-ar fi mai gândit ce să facă, dar așa s-a legat de un bărbat pe care de fapt nu-l cunoștea deloc. L-a cunoscut femeia pe Serafim nici mai mult, nici mai puțin în piața din Orhei. Nina lucra vânzătoare acolo și l-a ajutat să aleagă niște hăinuțe pentru nepoțeii lui. Au schimbat câteva vorbe, și-au dat întâlnire pentru săptămâna viitoare și tot așa timp de câteva luni.
L-a dus la părinți și lor le-a plăcut bărbatul, l-a dus în ospeție pe la prietenii ei și aceia au felicitat-o pentru alegere și au încurajat-o. Nu-l deranja de loc că a fost măritată și că are copil. Zic, parcă toate mergeau strună. Când și-au înregistrat căsătoria, au făcut o mică petrecere la restaurantul din oraș, la care au fost doar rudele cele mai apropiate și câţiva prieteni de ai Ninei. Uite atunci s-a gândit femeia de ce n-a invitat Serafim nici un prieten de al lui, ba chiar l-a și întrebat direct, la care el i-a răspuns scurt de tot: n-am niciunul care ar merita să stea la masă cu mine. Apăsat nu știu cum i-a spus treaba asta, încât femeia n-a mai îndrăznit să-l cerceteze mai departe.

Schimbat în bine la influenţa Ninei

Abia când a venit nevastă la casa lui, a aflat și ce faimă are în sat soțul ei. Dar și-a zis că poate nu e adevărat, oamenii sunt răi și invidioși, cârtitori din fire. La începutul căsniciei lor Serafim nu-i ieşea din cuvânt, o iubea cu nesaț nopțile și în fiecare lună nu uita s-o întrebe când va fi tată. Ardea de nerăbdare el și părinții lui să țină în brațe un nepoțel de la fiul lor mai mare. Îi căuta bărbatul în coarne și lumea din mahalaua lor se întreba cu mirare: e Serafim sau altcineva cel pe care-l vedeau acum?
Nu le venea a crede, până într-atâta se schimbase omul. Devenise mai îngăduitor, nu şfichiuia cu vorba pe nimeni, putea să se oprească la gardul vecinilor, să-i întrebe de una, de alta. Și toate datorită Ninei care, prin firea ei luminoasă, aducea bucurie în suflete. Nu trecea pe drum nevasta fără să spună celui întâlnit în cale un cuvânt bun, o urare, un îndemn.
Lidia Bobână, APROPO Magazin