Anume aceasta melodie m-a inspirat sa iau „penita” si sa-mi scriu durerea… Cu multa certitudine, melodia mi-a trezit sentimente de nostalgie si dor nebun de casa si de mama… Dar, in aceeasi masura, mi-a starnit un val de nemultumire, indignare,dezgust… O suparare amara ma apasa pe suflet cand ma gandesc la ceea ce se intampla in tara… Cata nedreptate, violenta, incalcarea drepturilor omului, crima… Cele mai mari crime fiind infaptuite de cei din frunte: guvernarea comunista, care au fost la putere, din nefericire, pe parcursul mai multor ani si nici acum nu se prevede o dezradacinare a acesteia… Ei au infaptuit crimele, de cele mai multe ori in forma indirecta, cu mainile altcuiva, intotdeauna gasind un al treilea personaj care sa raspunda pentru manipularile lor.

Din propria mea axperienta, cunosc bine faptul ca nu am fost acceptata in societatea moldovenilor neaosi, „sange si os”, fiindca tatal meu era ucrainean de origine, eu fiind considerata rusoaica – „dusmanul tuturor si creatorul de necazuri”. Si nici rusofonii nu m-au acceptat, fiindca „u tebya mama «maldavanka»” (mama ta este „moldoveancă”), „ti nam ne drug i ne tovarishci” (nu ne esti nici prieten, nici amic). Comunistii au folosit aceasta arma de veacuri, ei au fost cointeresati in distrugerea gandurilor, opiniilor, viziunilor populatiei… Frica lor cea mai mare a fost o razbunare in masa impotriva lor. Razbunarea nu a putut fi infaptuita intr-o societate unde interesele si opiniile i-au drumuri diferite.

A doua arma de „aparare” a comunistilor a fost asigurarea unui nivel prost de educatie pentru cei tineri. O educatie unde „iubirea” si „proslavirea” regimului comunist reprezinta partea dominanta, noul curriculum educational… Oare vă mai amintiti de lucrul in colhozuri?… Chiar imi amintesc cu atata indignare cum colegii mei, care erau pasivi pe parcursul orelor, obtineau aceeasi nota ca si mine, care participam activ la dezbateri… Oare nu va pare ca acest sistem, comunist, ii pregateste pe copii nostri sa fie o parte a „turmei” medievale, „colhozurile” sus-numite? Oare aceasta e o metoda de a stimula sau motiva tinerii sa obtina ceva cu propriile puteri? Copii nu invata sa gandeasca liber si independent, ei invata sa urmeze liderul, sa-i suporte viziunile, care nu intotdeauna sunt corecte.

Copii cresc cu ideea ca nu e necesar sa cunoasca o limba straina. De unde a venit acest concept?! Oare nu e necesar? Odata cu ritmul progresului tehnologic, in cele mai dese cazuri, toti termenii sunt pastrati in limba originala. Ei, copii, cred ca nu e necesar sa studieze „omul si societatea” sau „drepturile omului”, fiinca acestea sunt incalcate fara nicio ezitare de catre cei de sus… Li se educa de mici gandul ca orice revoltare sau exprimare libera a gandurilor este „ilegala”… Vai de mine! De cate ori am avut de suferit la scoala fiinca am incercat sa contrazic profesorul!

Oare acest comportament nu va aminteste de felul cum s-au comportat si se comporta mincinosii de comunisti?!!

Inca nu am vazut ca inteligenta sa fie combatuta precum un viciu al societatii. Toata lumea tinde spre evolutie, dar moldovenii ce aleg? Comunistii?! Degradarea?!… De ce?! Frica dirijeaza? Necunoasterea realitatii? De ce va lasati orbiti???

Veniti, copii, acasa?! La ce ne chemati, daca e evident ca nu mai putem face nimic acum? Sa-i trimitem pe toti, incepand ca batranii si terminand cu nou-nascutii, la o scoala speciala pentru spalarea creierilor? Sau ar fi mai simplu sa-i spitalizam si sa-i supunem unei proceduri chirurgicale de exterminare a gandirii procomuniste?… Chiar nu mai cunosc alta iesire din situatie care ar salva Moldova!!!…

Cat de mult imi pare rau… O pupulatie cu un astfel de potential este admirata in strainatate. Aici fiind de patru ani, lumea din jur poarta atata respect pentru ceea ce fac, pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce am devenit datorita efortului depus, dorintei de a evolua si a ma incadra intr-o societate civilizata. In Moldova, capacitatile mele nu au nicio valoare, nu sunt apreciate, ci dimpotriva… Cu parere de rau, mult regret, multa nostalgie, durere, dor… Sincer, nu mai cred ca vreun cantec sau lacrimile ii vor intoarce pe „copii” acasa din strainatate. Noi aici am simtit gustul libertatii, in sensul bun al cuvintului. Aici am simtit ca de noi cineva are nevoie. Ne simtim apreciati si importanti! Noi am suntem adoptati de o tara-mama staina, care ne-a oferit mai multa siguranta, stabilitate, caldura, dragoste…

Sarut mana tuturor ce mai indura greutarile si nedreptatile vietii din Moldova. Sa stiti ca posedati calitati de rezistenta puternice: incapatinare (de a lupta pana la urma), curaj si tarie de caracter de invidiat, iar unii – indiferenta poate…
Autor: Lilia Rusu, SUA
Sursa: hotnews.md

Sursa imagine: worldharmonyrun.org