Mitos Micleusanu: “Miza mea este sa scot la suprafata acele malformatii sociale care trebuie sa fie tratate”

Mitos Micleusanu: “Miza mea este sa scot la suprafata acele malformatii sociale care trebuie sa fie tratate”

Spirit viu si observator percutant al moravurilor omenesti, Mitos Micleusanu este o aparitie tonica in peisajul artistic autohton. Nascut in URSS, ca sa-l parafrazam pe un confrate de-al sau, Mitos trece astazi drept unul dintre cei mai originali artisti romani, fiind cunoscut de la emisiunea sa de la Radio Guerrilla si datorita show-urilor sale cu totul inedite.

Esti un personaj nonconformist intr-o Romanie care e cel mai des plina de play-backuri si gaguri rasuflate. Cum e sa mergi impotriva curentului?
Eu nu cred ca merg impotriva, doar nu ma preocupa curentul, desi facturile continua sa bata la usa… Ceea ce ma preocupa este mai degraba inovatia literara, muzicala etc.

Tu nu prestezi one-man-show-uri, ci antishow-uri. Nu e un risc faptul de a incerca sa te livrezi cit mai autentic pe tine?
Cred ca, daca m-as livra autentic, ar iesi o colectie de urlete, tipete, mi-as da niste palme, as mugi, m-as da cu capul de perete si poate, dar nu sint sigur, as cinta un cintecel pentru copii, unul pentru batrini si un mars funebru la muzicuta. Dar imi trebuie o muzicuta dezacordata. Sau, in cel mai rau caz, o harpa cu nervi in loc de corzi.

Ai fi in stare, la o adica, sa cinti si coveruri din repertoriul national si international?
Da, as incepe cu imnul national, dar mai dinamic, spre punk, fiindca nu se mai desteapta nimeni de la varianta clasica! Avem nevoie de un imn galagios, tipat, alert si distorsionat. Poate ar fi de incropit o orchestra de basuri si butoaie, pentru o varianta mai tribala a imnului! Iar din repertoriul international, as interpreta imnul Americii, dar in soapta, ca la ei, dimpotriva, imnul e prea infumurat si arogant.

Ce mai face Planeta Moldova?
Stai numai sa vezi, sintem abia la inceput! Chiar si Ne-krotitanium (n. red. – ultima sa carte) este o introducere! Iar dincolo de asta, urmatorul pas ar fi un film, sper eu primul horror romanesc.

Mai aveti „di tati“, acum, pe timp de criza?
Acum avem mai multe ca niciodat’ si asta fiindca tocmai am descoperit o metoda pentru a downloada mincare de pe net. Am dezvoltat un printer special, cu teava elastica si putem downloada miel, porc, oua, cozonac, dar mai ales sunca, pe care o multiplicam apoi la un xerox organic special, fara piedere de proteine. Noroc cu tehnologia asta!

„Basarabia a dezvoltat niste mecanisme de rezistenta, bazate pe umor, toleranta, bautura de calitate“
Faci la Radio Guerrilla, impreuna cu Iulian Tanase, una dintre cele mai hazlii emisiuni. Cum e sa frizezi domeniul absurdului, asa cum faceti voi?
Revigorant, mai ales cind toata lumea e sedata de ingrijorare! Si noi sintem ingrijorati, bineinteles, am deja doua rafturi goale in frigider (probleme cu printerul pentru haleala, un fel de miopie la fibra optica), dar fara umor, frigiderul pare mai gol decit e. Ei bine, zimbetul nu mai e ce-a fost odata, asta e clar, acuma e mai mult rinjet…

Ai o muza?
„Muza mea e ocupata, ba e beata, ba sedata“. Eu cred ca muza este suma experientelor acumulate. Dar asa cum pofta vine mincind, la fel si inspiratia vine muncind. Cu cit ai mai putin timp la dispozitie, cu atit nu te mai poti baza pe acea muza din tinerete, care te vizita sistematic. Astazi, muzele au cam intrat in afaceri si fara un comision nu se deplaseaza. Pina la urma, lasind gluma la o parte, muza mea sint viata, lumea si toata aceasta gradina zoologica unde convietuim, fiecare cu nebunia lui, mai mult sau mai putin adaptata la norme, in cautare de reforme.

„Toti ar fi vrut sa se nasca la Hollywood“
Dar o miza?
Miza mea este o supravietuire ideologica, adica sa ramin pe baricadele bunului-simt, dar cel mai important, sa scot la suprafata, cit pot, acele malformatii sociale care trebuie observate ca sa fie tratate. Nu-mi place cind lumea se plinge si se ascunde in spatele convingerilor de genul „nu ne-am nascut in locul potrivit“. Toti ar fi vrut sa se nasca la Hollywood! Daca se nasteau in Gabon, Butan, Tanzania, Bangladesh, Afganistan, Sudan? Era un loc mai potrivit? Aceasta gindire gen: „Daca ma nasteam altundeva…“ este dovada unei mediocritati de caracter.

Ce face pustoaica ta?
De la pustoaica mea invat de toate, sa am rabdare, sa vad lumea cu ochi proaspeti, sa fiu din cind in cind ima-tur, ca prea multa seriozitate ingroasa singele! Si, evident, in primul rind invat sa fiu mai responsabil.

„Predai“ romanilor o lectie despre a face arta, dar iti tragi seva prin faptul ca ai crescut in Basarabia. Are ceva
special partea aia de tara?
Eu nu predau nimic, eu spun ce simt si ce vad. Fiecare tara, fiecare etnie are ceva special, iar Basarabia este o lume intre ciocan si nicovala, astfel ca a dezvoltat niste mecanisme de rezistenta, bazate pe umor, toleranta, bautura de calitate si incredere in ziua de miine. Noi sintem oameni rabdatori si mai putin materialisti. Nu stiu daca sint niste calitati extraordinare, dar decit sa te lasi doborit de stres si paranoia, mai bine cu mai putin si cu mintea mai limpede, asta e posibil, cum am spus, daca bautura e de calitate si fara exces. Civilizatia este ceva abstract. Dependenta de confort, de electrocasnice, shoppingul compulsiv si agonisirea fara noima sint absurde. Ele genereaza o siguranta iluzorie, de moment, fiindca sint niste droguri industriale, iar omul e o fiinta fara limite, el devine dependent de orice, de net, de masini, viteza, toale, sex, violenta. Orice il poate inrobi inainte sa-si dea seama in ce rahat a ajuns. Eu nu pledez pentru saracie, dimpotriva, banii aduc fericirea daca stii sa-i gestionezi inteligent si sa-i investesti nu doar pentru foloase personale. Egoismul are consecinte chinuitoare mai ales la batri­nete, cind te trezesti ca n-ai facut nimic pentru nimeni. Si simti ca ai trait degeaba. Daca mai simti ceva…

Ai ajuns la Chisinau dupa ce s-a „dezghetat“ situatia politica acolo?
Da, am fost acum citeva luni, pentru lansarea Nekrotitanium, la Editura Cartier. Apoi am mers la o crisma cu citiva colegi de scoala pe care nu i-am vazut de sapte ani. Am baut, am cintat, am ris si am plins.

Cum ti-ai petrecut vacanta de Paste?
La tara, in familie. Mai frumos de atit nu se putea.

Sursa:  revistavip.net

vizualizări: 128

Comentează