Bogdan știa că e și vina lui în toate câte s-au întâmplat. Și era gata s-o aștepte la nesfârșit

S-a întâmplat într-o sâmbătă. Doi prieteni s-au întâlnit după mulți ani de despărțire și au hotărât în amintirea timpului de odinioară să petreacă împreună o zi. S-au întâlnit la Bogdan acasă și au vorbit pe îndelete despre toate – viață, femei, ocupații, speranțe, planuri de viitor. Pentru că, să știți dumneavoastră, nu s-au văzut prietenii șapte ani de zile.

Se întâlnesc doi amici dornici de aventuri

S-au despărțit imediat după școală – unul a plecat peste hotare cu părinții, aceia făcând parte din corpul diplomatic, celălalt flăcău a rămas acasă. Cătălin, fiul diplomatului, și-a continuat studiile la o universitate europeană, iar Bogdan a terminat Universitatea Tehnică din Chișinău și lucra în momentul întâlnirii lor la o instituție de stat. Avea un salariu mic, o funcție modestă și nici nu se întrezăreau pe viitor mari schimbări în cariera lui. Era flăcăul mulţumit că cel puțin e angajat undeva și că lună de lună îi pică ceva bani.
Zic, s-au întâlnit prietenii, au vorbit pe săturate, iar seara au hotărât s-o încheie la o discotecă. „Hai să vedem fete frumoase, să ne arătăm și noi cine suntem, apoi mai vedem”, i-a spus Cătălin lui Bogdan. S-au dichisit și au pornit în căutarea aventurilor. Pentru că ce este o discotecă în Chișinăul nostru? Un loc unde se bea, se dansează, se văd în gașcă și se agață fete. Flăcăii numai pentru asta frecventează cluburile de noapte. Nu le era străin acest gând nici prietenilor noștri Bogdan și Cătălin. Își închipuiau cum o să încheie ziua aceea în pat cu vreo duduiță apetisantă.

Au agăţat două duduiţe şi le-au adus acasă

Au convenit că se vor duce la Cătălin acasă căci avea acela un apartament mare și luxos. Era al părinților de fapt, dar pentru că ei nu erau în țară, aveau aici loc berechet pentru întâlniri și petreceri. Spre surprinderea lor, au dat în local de foarte multe cunoștințe – colegi de clasă, colegi de facultate și bucuria întâlnirii cu ei era cu atât mai mare cu cât se bea mai mult, de la bere au trecut la tărie și apoi au trecut așa cu hurta în alt local încât, spre dimineață, au ajuns și la Cătălin acasă. Erau beţi turtă. S-au trezit a doua zi spre seară și nu erau singuri! Agățaseră totuși două duduițe.
E adevărat că nu mai țineau minte cum. Și ce a fost între ei tot nu știau. Cea care s-a trezit cu Bogdan în pat era de-a dreptul o frumusețe de copilă. Abia dacă pusese mâna pe 17 ani și flăcăul nostru prinsese nu știu cum frică – dacă e minoră, nu face el pușcărie?! Fata nu s-a sinchisit de „badea”, l-a luat la întrebări. Vroia să știe ce hram poartă bărbatul de lângă dânsa. S-a dat Bogdan drept stăpânul apartamentului. A mai zis că lucrează la o firmă și că are un salariu bun cu perspectivă să ajungă partener în instituție.

Dimineaţa, se trezeşte cu o minoră în pat

S-a mai lăudat că e bine văzut de șefi și că s-ar putea să lucreze o vreme la filiala lor din Germania. Mințea de îngheța apele. Îi plăcea cum îl privea copila ceea. Nu știu de ce, dar vroia să-i placă fetei și nu așa, pentru o zi-două, dar pentru tot restul vieții. Copila nu vorbea nimic despre dânsa. Nu i-a spus nici cum o cheamă, nici câți ani are, e orășeancă sau venită din provincie. Pur și simplu îl privea pe Bogdan cu uimire. Fata pentru prima dată a nimerit într-o daravelă ca asta.
A invitat-o o amică la discotecă, s-au îmbătat ca două proaste și acum se întreba: a fost ceva între ea și bărbatul care turuia ca o morișcă sau pur și simplu au adormit alături? Dar tot atunci și-a amintit că da, s-au iubit și că n-a fost asta un vis. Pe loc i s-a făcut scârbă de sine. De fapt, nu mai dorea să știe nimic. Ar fi plecat din casa asta cât de repede posibil, dar nu avea un ban, își pierduse pe undeva geanta, în care purta câteva obiecte de lenjerie și buletinul de identitate. Așa a sfătuit-o amica atunci când au ieșit din casă – să-și ia ceva de rezervă.

Fata i-a plăcut și ar fi vrut s-o cunoască mai bine

Îi era oarecum să-l întrebe pe străinul de alături dacă nu știe el cumva pe unde sunt lucrurile ei. Se mai gândea și la părinții ei, care o așteptau acasă și, probabil, își ieșeau din minți de îngrijorare. Într-un târziu, a îndrăznit totuși să-l întrebe pe Bogdan: aveam o geantă cu mine, nu știți pe unde ar putea fi? Flăcăul, care de fapt era și el străin în casa aceea, habar n-avea pe unde ar fi lăsat ei lucrurile. Și-a tras ceva pe dânsul și a ieșit în căutarea amicului. A trecut prin toate camerele, dar în afară de ei nimeni nu mai era în apartament.
La bucătărie a găsit cafea rece, a încălzit-o și i-a dus și fetei. Dar n-a mai găsit-o. Doar portmoneul lui pe marginea mesei era deschis și în el, nici un ban. Nu erau prea mulți acolo, dar până la salariu Bogdan trebuia s-o întindă cumva. Fata i-a plăcut și ar fi vrut s-o cunoască mai bine, poate chiar să aibă o relație serioasă cu ea. Cum s-o găsească, Doamne, dacă nu i-a spus nici cum o cheamă și nici unde trăiește? Și apoi unde dispăruse Cătălin cu amica lui? S-au întors acasă împreună, Bogdan ținea bine minte treaba asta. Și-a strâns lucrurile, i-a scris un bilețel lui Cătălin și dusu-s-a la casa lui. Începea o nouă săptămână de lucru.
Lidia Bobână, APROPO Magazin, un supliment al ediţiei de marţi a ziarului JURNAL de Chişinău