Toate problemele şi neajunsurile din familia Ciobanu, din Mileştii Mici, au luat naştere după moartea fratelui mai mare Vitalie, care era un stâlp de sprijin pentru întreaga familie. Din acea clipă vieţile Ludmilei şi a fratelui ei Alexandru au fost condamnate la suferinţă şi nevoi.

La vîrsta de numai şapte ani ei au fost trimişi la şcoala internat din Străşeni. Fără copii alături de ea, mama acestora a căzut în plasa alcoolului, iar la scurt timp şi tatăl. Cînd au atins vîrsta de 16 ani, copiii s-au reîntors la casa părintească, unde au găsit doar…doi parinţi alcoolici, care au vîndut toate bunurile de pe lângă casă pe băutură. Reântorşi în sînul familiei, credeau că în sfîrşit vor primi dragostea şi afecţiunea părinţilor, dar au au avut parte de violenţă şi cuvinte urîte. Zi de zi, copiii împreună cu mama acestora, erau maltrataţi şi trimişi cu forţa la muncă pe cîmp de catre tatăl lor.Apoi, încă o lovitură grea a marcat soarta acestei familii. Medicii au depistat că mama suferă de cancer la stomac, iar la câteva luni aceasta a decedat. Nevoile şi nepasărea de propria viaţa şi-au pus amprenta şi asupra tatălui. Acesta începea să se simtă din ce în ce mai rău, iar medicii au anunţat familia şi rudele ca acesta suferă de turbeculoză şi cancer pulmonar. La un an după decesul mamei, a decedat şi tatăl, lasînd în urmă doi copii orfani.

După decesul părinţilor, fratele Ludmilei, Alexandru a plecat ilegal la munca peste hotare, iar Ludmila la o vîrsta încă fragedă, de de numai 18 ani a rămas singură să se descurce cu toate treburile casnice.Avînd nevoie de sprijin şi de protecţie, ea s-a căsători cu Boboc Serghei, un băiat de 25 de ani, dar făra serviciu stabil şi cam agresiv. Din relaţia lor s-a născut un copil, pe care l-au numit Nicolae, însă din cauza comportamentului violent al soţului, faţă de ea şi faţă de copil, Ludmila a cerut divorţul şi i-a interzis acestuia să mai calce în casa ei. Acesta însă mai vine serile, la uşă şi ameninţă la stînga şi la dreapta că o omoară pe ea şi pe copil. Ludmila a scris mai multe plîngeri la poliţie, însă nu a primit nici un rezultat concret.La moment trăiesc separat, iar din cînd în cînd tatăl mai aduce cîte o pîine şi un pachet de lapte pentru copil.

După implicarea primăriei, copilul a fost acceptat la grădiniţă, pe care pînă atunci nu o putea frecventa din cauza săraciei. La moment, singura sursa de venit, pentru această mamă şi copil este ajutorul material oferit de către asistenţa socială şi care constituie de la 600 pîna la 800 lei anual, dar şi mila vecinilor, care îi ajut cum pot.„De mic copil am trăit departe de casă şi părinţi, iar acum cînd sunt la casa mea, sunt nevoită să trec iaraşi prin greutăţi. Se apropie iarna, eu sunt fără serviciu şi nici nu îmi piermit să plătesc facturile lunare pentru gaz şi lumină, lemne de foc de asemenea nu am, şi se zice că se aşteaptă o iarnă grea…Adesea nu avem ce mînca, iar Coliţă plînge şi se culcă cu stomacul gol. Singura mea alinare este copilul, care mă ajută să înving toate greutăţile, el este sensul vieţii mele, este ceea pentru ce lupt. Eu lupt pentru mine şi un viitor mai bun pentru el”,  mărturisit Ludmila Ciobanu.

sursa: www.ialovenionline.md