Unul dintre ortaci, Osman Araya (30 de ani), a încălcat jurământul tăcerii, impus de autorităţi, şi a povestit pentru cotidianul german “Bild” experienţa dramatică trăită în fundul minei.

“Ne-am certat de multe ori, dar nimeni nu s-a bătut cu nimeni. Mulţi nu mai aveau nici o nădejde că vom fi salvaţi vreodată. Spuneau că vom muri acolo”, a mărturisit Osman.

Au încercat să iasă la suprafaţă, cu ajutorul a două maşini din mină, dar pereţii s-au surpat. Atunci s-au retras în “camera protectoare”. “Au vrut să se cocoaţe disperaţi pe stânci, dar nici unul nu a reuşit să ajungă la mai mult de 50 m. Nu dormeam, plângeam încontinuu. Simţeam că moartea umblă printre noi”, a zis minerul.

“Apoi a fost foamea care ne transforma în animale sălbatice. Unii nu mai raţionau. Cineva a spus «De ce nu mâncăm tot ce am primit de sus odată? Măcar să ne satisfacem pofta şi dup-aia putem muri liniştiţi».

Dar nu am făcut asta. Am împărţit corect hrana. O jumătate de linguriţă de ton pe zi pentru fiecare miner. Lingeam apa de pe pereţi şi, chiar dacă avea gust de petrol, ne stingea setea”, s-a destăinuit tânărul.

“Aveam o singură lampă. O foloseam când jucam domino. Unul dintre colegi făcuse piesele din carton. Era singura noastră destindere. Altfel, plictiseala ne termina, iar foamea şi setea, care erau tot mai mari, contribuiau la starea de lehamite. Devenisem din ce în ce mai subţiri şi fără vlagă”, a spus minerul.

“În ziua 17 am auzit zgomotul unei bormaşini. Am urlat de bucurie. Era primul semnal”. După 69 de zile sub pământ minerii au ajuns la familiile lor. “Ne-am jurat frăţie veşnică”, a spus Osman Araya.

Cei 33 de mineri au fost prizonieri în mina San Jose din 5 august, după ce o galerie s-a surpat şi a blocat toate căile de acces. Au fost aduşi la suprafaţă săptămâna trecută cu ajutorul capsulei “Phoenix”.

«Mi-era dor de trupul iubitei mele»

„Mi-a fost dor de trupul ei, de mirosul ei, de respiraţia ei. Nu mă înţelegeţi greşit. Nu voiam sex, ci dragostea ei. Într-o noapte, în somn, mi-am întins braţul spre ea, dar nu era acolo” a descris Osman trăirile sale pentru iubita lui, Angelica, de 21 de ani.

„Luam tricourile lui şi dormeam cu ele, ţinându-le strâns la piept”, a completat tânăra mărturiile iubitului ei. „Nu mă consider un erou. În schimb ea este, cu siguranţă! A luptat atât de mult”, a mai spus Osman.