Dirijarea maselor e o mare artă. Atât funcționarii publici care se respectă, cât și politicienii care vor să conducă lumea au studiat acest lucru. Nu, însă, și ai noștri. Ai noștri în sensul actualului refreshing politic. Opt ani la rând, ex-președintele Voronin a spus oamenilor din Republica Moldova ceea ce ei așteptau să audă. A avut cea mai mare priză la public, dar și cel mai înalt nivel de încredere. A fost un demagog și-un populist desăvârșit. Un artist.
Actualmente, motivul operei sale a pierdut din actualitate și marele actor politic se retrage din scenă deosebit de tacticos, după părerea unora, și absolut prostește, după părerea altora. Solistul și-a interpretat melodia așa cum prevedea partiția. Epilogul a fost fulminant. A culminat cu cele mai înalte note muzicale, aproape imposibil de cântat, însă artistul nostru a fost unul instruit și poate doar grație impotenței a ridicat melodia într-atât de sus încât a atins strunele multor suflete atât din dreapta, cât şi din stânga baricadelor politice. (vezi 7-8 aprilie 2009).
Cântă un artist… și durerea lui n-o spune nimănui
Acest text cântat și cunoscut în peste 18 țări este, de fapt, o înțelepciune populară și un adevăr pur. La fel a cântat și Vladimir Voronin despre comunism, patriotism, statalism și moldovenism. Acesta a fost cântecul său pe care i l-a repartizat soarta, iar durerea lui n-a spus-o nimănui…
Cum, nu ştiţi care durere? Că el este român! Bunelul său, Isidor Sârbu, a fost un anticomunist înflăcarat și victima partajării intereselor celor doi dictatori: Hitler și Stalin. Însuși numele de familie “Voronin” pare a fi o ficțiune, dar să nu uităm că e vorba de domeniul artei, unde pseudonimul este un lucru agreat, ce stimulează spiritul creator. Tudor Darie scrie în blogul sau: “Voronin – trădător de neam, care-și reneagă originile, vezi confirmare video”. Am văzut, Tudore. Dar nu-i trădător ex-președintele, el n-are ce trăda. Este mai degrabă un pătimit, o victimă care necesită reabilitare. Pe bune! El vrea să meargă acasă, la casa părintească, la cea care nu se vinde, iar Smirnov nu-i permite. Hai să fim mai toleranți cu artiștii, ei sunt atât de sensibili, cu dureri atât de profunde, ascunse…
Cântă alți artiști
Vadim Mișin este cel mai bun politician la ora actuală. Doar Petru Lucinschi îi poate face concurență. Filat, Tănase, Dodon, Munteanu și alții sunt (încă) verzi (ştiu că nu sunteți de acord cu mine, știu, dar concentrați-vă și citiți în continuare). „Comisia Nagacevschi” a demonstrat acest lucru, iar conferința de presă susținută de Mișin și Petrenco a confirmat lucrul demonstrat. Faptul că sondaje nu mai indică o creştere a popularităţii lui Dorin Chirtoacă vine ca o completare a celor scrise, iar cele peste 40% ale lui Flat se datorează mai multor factori de conjunctură. Ne așteaptă o nouă lecție deschisă cu tema “alegeri anticipate”, pentru care comuniștii s-au pregătit. Ei au învățat tema de acasă. Bravo lor. Democrat-liberalii, însă, s-au transformat în vedete. VIP-urile noastre apar la televizor nepregătite. Le pare că aparițiile publice nu necesită lucru de sine stătător. Treaba lor!
Am avut posibilitatea și am pus o întrebare: dragii mei artiști, cum vi se par schimbările din ultimele 6-8 luni, sunteți mulțumiți de actualii politicieni? Nemulțumiți. Şi încă foarte tare. Televiziunile nu ne mai cheamă, nu ne solicită interviuri, peste tot sunt doar politicieni: la mese rotunde, la dezbateri, la talk show-uri… A rămas doar să cânte și să se filmeze în clipuri, că de jucat teatru sunt buni…

Cântă alți artiști, cântă, uite-i, ia!
Iar durerea lor, n-o știe nimenea.