EXCLUSIV // Ghenadie Cosovan: „În noaptea de 7 spre 8 aprilie s-a tras în direcţia Ambasadei SUA la Chişinău”

- Dle Cosovan, unde vă aflaţi în ziua de 7 aprilie şi ulterior, în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009?

- Unde am fost eu era pace. În ziua de 7 aprilie, începând cu ora 14.00, am primit ordinul să asigur paza clădirii Televiziunii Naţionale. Instituţia a fost păzită de poliţişti care aveau în dotare doar scuturi şi bastoane de cauciuc. Suplimentar, aveam câini şi echipament antiincendiar. Erau înarmaţi doar băieţii din paza de stat care asigurau paza clădirii.

- Când şi în ce condiţii aţi aflat informaţia despre existenţa primei victime?

- Era în jurul orei 2.00 noaptea. Am auzit informaţia prin staţia radio, cineva a raportat că în scuarul Catedralei, lângă un rug, a fost depistată o persoană şi că aceasta ar avea o plagă produsă de armă de foc. Aceasta a fost prima versiune a morţii lui Valeriu Boboc, că tânărul a fost împuşcat. După aceasta mi-a telefonat cineva din statul major care mi-a confirmat că există o persoană decedată. Conform procedurii, la faţa locului trebuia să se deplaseze un grup operativ format din poliţişti şi procurori. Aşa se procedează în toate cazurile, chiar dacă un cadavru al cuiva este depistat în propria casă şi fără urme de moarte violentă.

- În acest caz, grupul operativ s-a deplasat la faţa locului?

- Din câte cunosc eu, nu s-a deplasat.

- Surse din cadrul MAI ne-au informat că persoane din conducere au dat ordinul ca acest grup operativ să nu se deplaseze la faţa locului şi ca trupul tânărului să fie transportat la spital. Informaţia despre el nu trebuia să apară în presă. Este adevărat?

- Nu vă pot da detalii. Potrivit informaţiilor de atunci, tânărul a fost dus mai întâi la Spitalul de salvare, unde cineva dintre medici a constatat decesul, apoi a fost dus la Centrul de medicină legală.

- După apariţia cazului în presă, ex-ministrul Sănătăţii, Larisa Catrinici, a ieşit imediat cu o declaraţie în presă, lansând versiunea că tânărul ar fi decedat intoxicat. Ce părere aţi avut despre aceasta?

- Am fost surprins când am auzit această declaraţie. Evident, nu corespundea realităţii. Şi azi, inclusiv medicii legişti care au făcut acea expertiză medico-legală, trebuie să dea explicaţii pentru felul cum au făcut-o.

„Mi-a telefonat un angajat al Ambasadei SUA”

- Ce lucruri ieşite din comun, în viziunea dvs., s-au mai produs în noaptea de 7 spre 8 aprilie?

- În aceeaşi noapte, după ora 2.00, mi-a telefonat un angajat al Ambasadei Statelor Unite ale Americii, care m-a informat că s-a tras din armă de foc în direcţia Ambasadei. Glontele a trecut pe lângă carabinierul care stătea de gardă şi a nimerit în poartă. Colaboratorul Ambasadei a luat legătura cu mine, deoarece anterior am colaborat în cadrul unor programe, inclusiv în cadrul programului „Provocările Mileniului”. Îmi telefonau ori de câte ori apăreau probleme legate de securitate. Am telefonat la statul major şi au trimis un grup operativ la faţa locului, care a stabilit că într-adevăr s-a tras şi glontele a nimerit în poartă. Din luna august, acest caz a fost preluat de Procuratura Generală.

- Consideraţi că ţinta acestui glonte a fost carabinierul?

- Nu pot să vă spun, dar glontele a zburat pe lângă el şi a nimerit în poartă.

- Cine deţinea în acea seară arme cu cartuşe adevărate, nu doar cu cartuşe oarbe?

- În ziua în care au început acţiunile de protest, am primit indicaţia să nu avem nicio armă de foc. Noi îi verificam pe toţi cei care mergeau în piaţă să nu aibă nicio armă de foc. Din ceea ce ştiu, când eram la televiziune, a venit un grup din brigada cu destinaţie specială „Fulger”. Aceştia aveau la ei pe lângă cartuşe oarbe şi cartuşe adevărate.

- S-a tras o singură dată în direcţia Ambasadei?

- Nu cunosc acest lucru.

- Cum putea fi interpretat gestul împuşcăturii în direcţia unei misiuni diplomatice străine?

- Părerea mea e că putea fi un glonte accidental sau o provocare.

- Din partea cui?

- Nu cunosc.

- În acea seară, în afară de reprezentanţii Batalionului Fulger, mai avea cineva arme?

- Nu.

- Dar din rândul protestatarilor?

- Greu de spus, cert e că nu avea nimeni pistoale automate.

- Glontele ajuns în poarta Ambasadei a fost tras dintr-un pistol automat?

- Da.

„Am dus tratative cu doi protestatari”

- Ce aţi mai auzit vorbindu-se prin staţia radio în acea noapte?

- Am auzit foarte multe învinuiri la adresa poliţiştilor care părăseau sediul Parlamentului. Comandantul lor declara că poliţiştii nu au cu ce respira din cauza fumului care venea dinspre bucătăria Parlamentului. O parte din ei s-a retras la etajul doi.

- Care era atmosfera din acele zile la Televiziunea Naţională? Protestatarii scandau lozinci pentru a porni în Dealul Schinoasei, ştiaţi despre aceasta?

- Am dus tratative cu doi dintre liderii protestatarilor. I-am prevenit să nu se bage că vor avea probleme şi până la urmă se pare că am fost înţeles.

- Cine erau aceşti lideri şi cum aţi discutat cu ei?

- Lideri erau persoanele care comunicau prin semne, pot fi văzute şi în imaginile video. Personal, mi se pare că erau vreo patru.

- Care este numele persoanelor cu care aţi dus tratative?

- Nu vă pot spune.

- Cu ce vă ocupaţi acum, după ce aţi plecat din Ministerul Afacerilor Interne?

- Sunt un om liber şi deocamdată nu sunt angajat nicăieri. În organele de interne am activat mai bine de 20 de ani. Personal sunt cu mâinile curate. Dar, în calitate de conducător, port şi eu răspundere pentru ceea ce s-a întâmplat atunci. Mă doare şi pentru mulţi colegi, pentru că din cauza câtorva persoane au avut de suferit poliţişti care şi-au făcut munca onest şi corect în aceşti ani. Societatea trebuie să cunoască numele celor care au greşit şi să ştie ce s-a întâmplat cu adevărat în acea perioadă.

P. S. Solicitat de JURNAL, serviciul de presă al Ambasadei Statelor Unite la Chişinău a declarat că Ambasada nu comentează chestiuni ce ţin de securitatea acesteia.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu.