Ne-am grăbit, noi, în a face totalurile anului 2009. Valentina Luchian şi-a desemnat VIP-urile, Rodica Ciorănică i-a separat pe cei influenţi de cei influienţaţi, artiştii şi-au luat potcoavele de aur, undele de platină, dinţii de argint şi inelele de aramă…, Pavel Turcu, însă, a rămas nepremiat.

Mulţi s-au avântat pro şi mulţi contra lui, dar nimeni încă, n-a tălmăcit esenţa fenomenului „Turcu”. Grosu, Mardare şi Albot au fost 3, cele mai vehiculate nume-piston, referitoare la visul nobil al paznicului din Ungheni. A fost o partidă de sex public, în trei sau este începutul revoluţiei culturale din Basarabia.

Există câştigători, pierdanţi, putem, oare, acuza pe cineva de faptul că a făcut ceva? Ori, este cazul să-i întrebăm pe alţii de ce n-au făcut nimic?
Ce poţi face atunci, când zboară un balon de săpun, da un balon mare, nu aşa cum vă închipuiţi, ci mare de tot…? Să-ţi faci semnul crucii, nu e cazul, să sufli in direcţia lui, parcă nu suntem în mintea copiilor; da’ balonul zboară şi zboară, şi nu se sparge, iată nu se sparge şi gata! „Nu ci să-i faci?”, vorba lui Moş Ion.

Acest fenomen grandios a schimbat chiar şi conceptul ştirilor de la PRO TV Chişinău! Acestea (cele mai obiective ştiri din Republica Moldova) conţin, deja, în miezul său şi o telenovelă despre Pavel Turcu. Fug de la serviciu acasă, cu sufletul la gură, nu cumva să pierd ştirile de la ora 20.00, să aflu, ce-au mai făcut revoluţionarii pentru idolul lor. Aşa: rington la mobil au pus, în faţa guvernului au dansat, parcă totul e normal, aştept următoarea serie, mâine seară la ora 20.00. Sex non-stop. Viol informativ. Paradox moldovenesc: ratingul televiziunii, parcă, creşte, iar reputaţia scade! La mulţi ani PRO TV!

Am o deosebită simpatie faţă de Nata Albot, îi respect opţiunile şi preferinţele culturale, dar, în acelaşi timp, sunt puţin invidios pe ea, deoarece, nasul ei este mai lung decât al meu! Mă liniştesc, însă, imediat, deoarece, ştiu cât de mult încurcă un nas lung, atunci când faci cotituri în loc. Ajungi la o intersecţie cu viteză şi, vrei să faci la stânga, suceşti capul şi, dacă nasul ţi-e lung, când îl trăsneşti de-un semafor, umbli vreo jumate de an cu nasul umflat. Iar de ruşine, uneori, îţi bandajezi pe lângă nas şi restul feţii, să nu te cunoască lumea.(crâmpeie, Ion Creangă, pag.27, Amintiri din copilărie, Vol- II.)

Vom fi în stare să pătrundem în esenţa fenomenului „Turcu”, vom putea trage învăţăminte, ori ne vom mulţumi cu show-uri şi scandaluri.

Să-i dăm Cezarului

ce-i a Cezarului şi, să recunoaştem că lumea se schimbă, se modifică, se modernizează, aiureşte, într-un cuvânt. Globalizarea economico-culturală ne înghite, aşa mioritici şi conservatori cum suntem. Nimănui nu-i pasă de mămăliga şi brânza oilor noastre. Nu tentează pe nimeni uzorul cusut cu măiestrie pe gulerul cămaşei naţionale. Păcat. Asta e! Nu ştim a pune în valoare ceea ce e, de fapt, Valoare! Lumea contemporană, unde economia de piaţă, adică banul, dictează regulele de joc, a accentuat ceea ce exită de când hăul: competiţia! Prostia se bate cu înţelepciunea. Dacă în juriu stă un Ion Suruceanu, o Lidia Panfil, o Nelly Ciobanu, un Liviu Stirbu, prostia nu prea are şanse. Dar dacă în juriu stă un PR-ist, un blogher, un manager, un ştirist, şansele prostiei cresc vertiginos. Care-i reversul şi scuza: oadată cu prostia pot veni şi banii. Asta e, domnilor, esenţa fenomenului dat! Banul. Ziua cea de azi şi cea de mâine ne impune să fim extrem de flexibili la toate care ne înconjoară şi care tăbărăsc peste noi. Flexibilitatea ne ajută să supraveţuim, dacă ne ţinem rigizi putem crăpa. Ian unii, ne vor acuza că am crăpat din prostie. Cert este că revoluţia culturală a început. Ce ne va aduce ea: cultură nouă şi bani noi?

Sau numai cultură, dar, poate numai bani?

Tare mi-e frică că bani nu ne-or ajunge, iar cultură nu ne va rămînea…