La 50 de ani, în orice țară a lumii nu trebuiești nimănui

O lasă în casă, iese afară și dă foc imobilului. Copilul reușise să fugă la vecini și să telefoneze la poliție. Au izbutit s-o scoată vie din casă. Au dus-o la un centru de reabilitare, unde s-a tratat mai multe luni. I-au ajutat să înainteze acțiune de divorț, Richard fiind judecat atunci pe mai multe capete de acuzare pe un termen destul de mare.

Divorţează de Richard şi dă peste un alt necaz

Tot cei de la centru i-au găsit și un loc de lucru – menajeră la un om de afaceri, cunoscut în regiune ca mare filantrop. Avea și de unde bărbatul cu cele câteva întreprinderi ce-i aparțineau și mai multe rețele de restaurante. Pentru că era hărnicuță și curățică, Irina se descurca de minune cu munca în casă. Fiul ei se angajase tot acolo pe post de ajutor de grădinar.
Avea o odăița la mansardă și se simțea în largul ei în familia americanului. Le pregătea patronilor mâncăruri de ale noastre și le veniră pe gust. Își lăudau prietenelor menajera și o tot corcoleau ca nu cumva să plece de la ei. Zic, în sfârșit își găsise Irina locul unde se simțea ca acasă. Până într-o seară…

Muncitoare într-o fabrică
Adormise femeia după o zi grea de muncă, când se trezește peste o habă de vreme că cineva o bâjbâie și a început a țipa după ajutor. Au dat năvală cei din casă în camera ei de la mansardă și l-au găsit acolo pe patronul lor gol pușcă. În zadar se îndreptățea Irina că nu e vinovată cu nimic, că nici cu spatele nu bănuia ce gânduri îi poartă angajatorul ei, a fost aruncată în stradă, fără scrisori de recomandare, fără bani și vreo speranță de a se angaja undeva.
În aceeași noapte i-a ridicat dintr-un parc poliția. A doua zi, i-au eliberat și s-a dus Irina la Centrul cela de reabilitare a victimelor s-o ajute din nou. De data aceasta i-au găsit de lucru la o fabrică de pâine, muncitoare de rând. Acum avea un salariu stabil, copilul urma școala generală. Voia Irina să-l dea cu timpul la un colegiu să studieze artele plastice căci desena atât de bine băiatul încât a fost remarcat și în instituția unde învăța. Atât că avea nevoie de bani, și bani mulți.

Fiul i-a moştenit talentul la pictură

Locuiau într-o casă arendată de mai multe muncitoare de la fabrică și o costa nu chiar atât de mult gazda. Și apoi printre ele se simțea Irina într-un fel protejată. Ieșea uneori împreună cu fiul să picteze în afara orașului sau prin parcurile din localitate. Se simțeau atunci foarte apropiați unul de altul, erau o familie.
Într-una din zilele celea, l-a cunoscut și pe Simon, un bărbat trecut bine de prima tinerețe. Se plimba prin parc împreună cu un nepot și, curios, s-a apropiat să vadă ce fac pictorii. A intrat în vorbă cu ei și s-au plăcut în măsura că și-au dat întâlnire pentru o altă zi. Așa a aflat Irina că bărbatul e văduv, că locuiește împreună cu familia fiului său și că face parte din consiliul de administrație al fabricii unde lucra femeia.

Se mărită cu Simon şi acela le cumpără o casă

Vă spuneam că Irina era o femeie frumoasă, își păstrase silueta și farmecul din tinerețe. N-a fost nimic de-a mirării că bărbatul a plăcut-o, chiar a început s-o curteze cu intenții serioase. A cerut-o în căsătorie, și Irina, după ce și-a întrebat fiul, a acceptat propunerea.
Simon a cumpărat o casă destul de încăpătoare pentru ei, în două niveluri. Parte de bani au fost ai lui, parte credit din bancă. A înregistrat-o pe numele Irinei, în cazul în care rămâne femeia singură, să aibă unde locui. Era mult mai în vârstă decât ea și se gândea bărbatul că oricum nu vor muri odată. Au locuit împreună câțiva ani de zile fără să-şi legalizeze relația. Voiau să se cunoască mai bine. Irina avea acum mai mult timp ca să se ocupe de pictură. Și-a împodobit casa cu creațiile ei, dăruia lucrări prietenilor.

Şi-a irosit talentul, iar fiul „a ajuns” hamal în supermaket

Fiul ei n-a avut însă norocul să intre la un colegiu de arte plastice. Când urma s-o facă, iată că moare Simon și banii s-au dus pentru înmormântarea lui și întreținerea imobilului lor, în primul rând achitarea datoriei la bancă. Așa s-a trezit Irina că-i în căutarea unui loc de muncă. Băiatul lucra deja la un supermarket din localitate. Viața lor a fost mereu marcată de răsturnări de situații. Prea puține perioade liniștite au avut.
Poate că după atâtea eșecuri Irina s-ar fi întors în Moldova. Dar cine o aștepta aici și apoi ce speranțe de viață îi putea oferi o țară atât de săracă ce trăiește din împrumuturi externe și se mângâie cu vorbele frumoase ale politicienilor?! La 50 de ani, în orice țară a lumii nu trebuiești nimănui… Un singur lucru o doare – că și-a irosit în zadar talentul și n-a ajuns să picteze cum i-o cerea inima. I-a distrus și viața fiului, care în acea țară a minunilor nu s-a realizat în niciun fel. El, care de mic promitea atât de mult. Poate că în Moldova sau la București nu ar fi ajuns hamal într-un supermarket…