La scrisorile din închisoare i-au răspuns doar mama și nevasta cea dintâi, neiubita și anemica Anghelina

Istoria asta s-a întâmplat cu mulți ani în urmă, de multe ori mă gândeam să v-o povestesc într-o zi și uite că acum i-a venit rândul. E povestea unui bărbat care s-a zbătut mereu între ce este și ce voia să fie. Adică avea o fire nestăpânită și impulsivă, dar voia să pară în ochii lumii un mielușel, om blând, înțelegător și înțelept.
Deștept ca dânsul, își zicea el, puțini oameni pe pământ… S-a dovedit mai târziu că foarte puține calități din astea avea… Doar cei apropiați – mama și frații lui – îl cunoșteau așa cum este. La botez i-au pus numele Nichifor, căci așa, prin tradiție, era numit primul născut în încrengătura de moși, mătuși din neamul Gorunilor. Așa-l chema pe un stră-stră-bunel, al nu știu câtelea la rând să fi fost, și de atunci în fiecare generație nelipsit era câte un Nichifor…

Visa să se îmbogăţească repede

Al nostru, când a ieșit din școală, a hotărât să se facă economist. Zicea că e o profesie care aduce bani și-ți asigură o viață sătulă până închizi ochii. Poate că e așa pentru unii, dar nu și pentru prefăcutul de Nichifor al nostru. Căci vedeți dumneavoastră, s-a angajat într-un mare trust de construcţii și mintea lui era programată deja pentru rele: cum să încalce normele legale şi să nu-l prindă de mână, cum să ajungă omul cel mai trebuincios în instituție, fără care nicio problemă nu se rezolvă, cum să i se bage sub piele șefului să-l creadă acela bun prieten și angajat de nădejde. Zic, avea un plan cum să se îmbogățească repede, să nu fie prins și să aibă relații care-l vor sprijini în orice situație.
Ce înseamnă un trust de construcții? Investiții financiare, materiale, resurse umane și posibilități nenumărate de a ascunde o nelegiuire… Nichifor, doi ani de zile, a fost băiat de treabă, a studiat terenul de joc, a cunoscut oamenii necesari, i-a pipăit pe cei care ar putea să-l ajute, pe cei cu care ar putea intra în cârdășie și, la al patrulea an, a purces la înfăptuirea planului de înavuțire personală. Nu lua mult. Pentru început îi ajungeau și câteva zeci de mii de lei, era un strop din banii ce-i treceau prin mână.

S-a însurat cu fiica şefului

Toată lumea îl avea de om nemaipomenit de cumsecade. Nu era zgârcit, oricând făcea cinste. Cu cei tineri era tânăr și el, avea doar treizeci și doi de ani și nu era însurat. Cu cei în vârstă era respectuos, oricând gata să-i ajute și mai ales să le asculte sfaturile. Zic, era iubit și respectat. Cei din administrația trustului se gândeau chiar să-i ridice salariul. Cea mai reușită afacere, așa credea Nichifor, a fost că s-a însurat cu fiica vicedirectorului instituției, o fată cam anemică, dar bună la suflet și harnică. A cunoscut-o la o petrecere corporativă și și-a zis că tocmai asta-i lipsea ca să se simtă de-a binelea sigur pe situație.
Dar n-a luat în calcul firea sa impulsivă și mai ales agresivă. Pentru că în sfârșit a găsit omul asupra căruia să-și reverse veninul și nemulţumirea. La început își agresa nevasta doar prin vorbe usturătoare, apoi lovea cu pumnul în masă, o neglija totalmente săptămâni și luni la rând. Fata firește că s-a plâns părinților, dar aceia n-au crezut-o. Nu se poate, ziceau ei, să fie Nichifor așa cum îl vorbește nevasta lui! Anghelina era o fire cuminte și ascultătoare și ca orice om nehotărât se gândea că poate dânsa e de vină dacă Nichifor o ia cu sudalme și ocară.

Cu cât fura mai mult, cu atât credea că-i duce pe toți de nas

Apoi, când s-a decis să înainteze acțiune de divorț, a înțeles că nu mai poate face asta, pentru că e însărcinată și trebuie să aștepte să i se nască copilul. Altfel, cine știe, îl va recunoaște Nichifor, îi va plăti pensie alimentară? Contrar așteptărilor ei, bărbatul s-a bucurat că va avea urmaș și chiar porni într-un fel să aibă mai multă înțelegere pentru nevasta lui. Subtextul era însă altul. Socru-său, dacă va avea un nepot de la dânsul, niciodată n-o să-i cășuneze vreun rău, știu că n-o să lase copilul fără tată!
Între timp, Nichifor se îmbogățea pe banii trustului unde lucra. Nu știa exact câte sute de mii se adunaseră pe conturile lui, deschise însă pe persoane absolut străine de familie. A găsit oameni umili din stradă cerșetori, alcoolici, boschetari, care pentru o sumă de bani i-au dat pentru o zi actele ca să poată deschide conturi în bănci, având de la aceste persoane procuri generale, care-i dădeau mână liberă pentru orice operații. Nu intru în detalii, nu cunosc procedura și nici cum se fac asemenea lucruri, atât vă spun, Nichifor se credea mare deștept și neatins de lege. Anii treceau, bărbatul se îmbogățea și cu cât fura mai mult, cu atât credea că-i duce pe toți de nas.