Tanzanianul Faraji Emily Hasan, în vârstă de 24 de ani, locuieşte în Republica Moldova de mai bine de un an. Tânărul e preşedinte al AIESEC Moldova, o asociație studențească globală, cu filiale în 126 de ţări ale lumii, ce are ca scop dezvoltarea abilităţilor de leadership ale membrilor săi. Într-un interviu pentru JURNAL de Chişinău, Faraji ne-a vorbit despre experienţa sa în calitate de voluntar, despre diferențele dintre sistemul de învăţământ din ţara lui natală şi cel de la noi, despre bucătăria lor naţională, dar ne-a spus şi de ce s-a simțit discriminat în Republica Moldova.

Tribul în care s-a născut și a crescut Faraji Emily Hasan se află la mii de kilometri de Republica Moldova, unde tanzanianul locuiește el de mai bine de un an, dar diferențele culturale și rasiale nu l-au împiedicat pe președintele AIESEC Moldova să adopte modul nostru de trai și să împrietenească cu conaţionali de-ai noştri.

A înfiinţat un ONG în Tanzania

Faraji este un tânăr perseverent, care visează să schimbe starea de lucruri nu doar în ţara sa, ci, dacă se poate, în întreaga lume. După absolvirea liceului, împreună cu alți trei tineri, el şi-a deschis o afacere şi a înființat în Tanzania organizația non-guvernamentală „Youth for others”, care avea drept scop înfăptuirea acţiunilor caritabile. Prin intermediul ONG-ului, ei au reușit să procure încălțăminte și hrană pentru mai mulţi copii din tribul lor. De asemenea, Faraji a implementat un proiect pentru a facilita accesul femeilor tinere la produsele de igienă intimă în perioada menstruaţiei. „Puţine fete din ţara mea își pot permite să dea bani pe absorbante, care sunt foarte scumpe în Tanzania. De aceea proiectul nostru a vizat introducerea în uz a cupei menstruale, care este  refolosibilă și, deci, mult mai accesibilă”, ne spune Faraji.

Vedea că, acasă, eforturile sale nu sunt zadarnice, dar a simțit că i-ar putea ajuta mai mult pe tinerii tanzanieni dacă ar pleca în străinătate pentru o perioadă, căci experienţa acumulată în alte ţări şi, mai ales, pe alte continente, e întotdeauna utilă. A părăsit ţara în care s-a născut în 2015, când a fost ales vicepreşedinte al AIESEC Iordania, iar peste un an a fost ales în aceeaşi funcţie în filiala organizaţiei de tineret din Republica Moldova, în 2017 el fiind promovat în funcţia de președinte al acesteia.

Cum e să înveți în grupe de 500 de studenți

În Tanzania, Faraji a absolvit facultatea Relații Publice și Marketing. Tânărul ne spune că sistemul de învățământ din țara sa se deosebește mult de cel din Republica Moldova. La vârsta de cinci ani, copiii din Tanzania merg la grădiniţă, iar peste doi ani – la şcoală. Ciclul primar durează șapte ani, cel secundar – patru ani, iar cel liceal – doi ani. Sistemul de notare este similar cu cel din America, cu note de la A la F, iar pentru lipsa nemotivată de la lecţii elevul este notat cu E.

În clase, elevii sunt împărțiți după capacităţi: cei mai buni dintre elevi învaţă în clasa superioară; urmează a doua superioară; apoi clasele de nivelul doi și trei, în care învață elevii mai puțin sârguincioși. După examenul național, un soi de BAC în variantă tanzaniană, tinerii studiază între 3 şi 5 ani pentru a-şi lua licenţa.

Faraji spune că la facultatea lor, în grupa în care a învăţat el erau aproximativ 500 de studenți, iar profesorului care le preda nu îi era deloc uşor să se facă auzit. „Dar nici nouă, studenţilor, nu ne era cu mult mai simplu să ne concentrăm”, spune tânărul.

Modul de viață și tradițiile religioase în triburi

Ca şi în majoritatea statelor din acea parte a Africii, în Tanzania sunt mai multe triburi, fiecare dintre acestea având obiceiurile lor distincte: de la triburi cu tradiţie în cultivarea boabelor de cafea și până la cele în care se mănâncă bucate preparate cu carne de câine. Tribul din care vine Faraji se numește Haya. „Şi este unul din cele mai dezvoltate și moderne din Tanzania”, ne dă asigurări președintele AIESEC Moldova.

În Moldova, mămăliga este ca la el acasă

În Republica Moldova, toate i-au părut noi la început, dar nu i-a fost prea greu să se acomodeze cu noul mod de viață şi cu regimul alimentar. Faraji, care e musulman, consideră că moldovenii mănâncă foarte multă carne de porc, dar acest fapt nu îl deranjează. Se bucură că la noi puiul este ieftin, mult mai ieftin decât în Tanzania, unde acesta e considerat delicatesă şi e mâncat doar la sărbători.

Desigur, la el acasă mânca altfel de bucate decât la Chişinău, iar unele dintre mâncărurile tradiţional tanzaniene ne pot părea ciudate nouă, europenilor.

„Probabil că puțini moldoveni s-ar încumeta să guste „senene”, o mâncare gătită din lăcuste. Acestea pot fi vânate doar de două ori pe an, iar după ce le sunt îndepărtate picioarele, aripile și coada, insectele sunt prăjite sau fierte, dar pot fi mâncate și crude – sunt extraordinar de bune! E unul din multele lucruri care îmi lipsesc aici, departe de casă”, recunoaşte tânărul.

Spre surprinderea noastră, am aflat că bucătăria tanzaniană și cea moldovenească au o specialitate culinară comună – mămăliga. Varianta ei tanzaniană se numește „ugali” și se prepară din porumb alb. „Ea are aceeași consistență ca şi mămăliga voastră şi tot cu aţa se taie. Singura diferenţă o constituie culoarea”, adaugă el.

Societatea moldovenească e discriminatorie

Faraji, negroid musulman venit din alt colţ de lume, spune că în Republica Moldova s-a simţit adesea victimă a prejudecăţilor rasiale şi religioase. De exemplu, s-a pomenit într-o situaţie cel puţin jenantă când a fost în vizită la Bălți şi un grup de copii, uimiți de culoarea tenului său, au început să-l atingă și să-l ciupească.

„Şi când merg pe stradă, aud la adresa mea tot felul de insulte rasiale, printre care „nigga” (ceea ce înseamnă „negrule!” – n.a.). Eu însă le zâmbesc şi… le răspund cu aceeași monedă! Consider că deschis la minte nu e cel ce călătoreşte prin alte state, ci acel care-i acceptă pe oamenii din jurul lui, așa cum sunt ei. În AIESEC, discriminarea nu-și are locul. Mă simt parte a echipei când stau la o masă cu colegii mei moldoveni: ei mănâncă mămăliga cu brânză și friptură de porc, iar eu – doar cu brânză”, afirmă el.

Planurile de viitor ale lui Faraji

Tânărul tanzanian îşi face mari planuri de viitor. Nu renunţă la AISEC, dar speră să activeze şi în alte organizații importante din lume, precum ONU sau Crucea Roșie, cu care anterior a avut parteneriate. Totuși, „planul A” rămâne a fi dezvoltarea organizației sale non-guvernamentale acasă, în Tanzania. Și nu îl sperie faptul că acesta e cel mai greu obiectiv pe care şi-l putea înainta.

„Vreau să las o urmă în lume. Şi nu continuând proiectele începute de alții – vreau să le am pe ale mele! Am lucrat cu Națiunile Unite, am lucrat cu Crucea Roșie și am văzut ce impact au aceste colaborări, aşa că atunci când mă voi întoarce în Tanzania, îmi voi focusa eforturile pe dezvoltarea potențialului tinerilor orfani, să-i ajut să-și descopere vocația”, ne spune actualul președinte al AIESEC Moldova.

Întrebat dacă i-ar plăcea să revină în Moldova după expirarea mandatului său, Faraji ne-a răspuns: „Dacă mi-ar fi dor, m-aş întoarce. Aş face-o şi pentru a vedea dacă munca pe care am depus-o în ţara voastră le-a fost de folos tinerilor din Moldova”.

Raisa TOFAN

Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” a împlinit 140 de ani. Cu această ocazie, în perioada 17-19 octombrie 2017 se desfăşoară mai multe evenimente.
Pe 17 octombrie a fost organizat Maratonul utilizatorilor, în cadrul căruia s-au întrunit utilizatori din filialele Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” și suburbiile municipiului Chișinău, precum și din bibliotecile publice raionale: Criuleni, Ialoveni, Dubăsari, Orhei, Strășeni, Hâncești, Nisporeni. La Maratonul au participat circa 60 de utilizatori din bibliotecile publice vizate, care au avut posibilitatea să dezvolte abilități și competențe, prin diverse forme de interacțiune: training-uri, brainstorming, discuții, experimente, jocuri, servind drept platformă de instruire și interacțiune între bibliotecari și utilizatori. Participanții la maraton au asistat la instruiri și demonstrații, ghidați de bibliotecari la următoarele sesiuni: crearea articolelor pentru Wikipedia; scanarea coperților publicațiilor din colecția Moștenire; elaborarea unei interfețe atractive pentru catalogul electronic al BM „B.P. Hasdeu”; crearea unui prototip de design atractiv pentru un maker space în bibliotecă.
Pe 18 octombrie, Departamentul Studii și cercetări, în colaborare cu Centrul Național de Excelență Profesională pentru Bibliotecari a organizat „Ignite: servicii de bibliotecă”, care a avut drept scop de a face publică experiența serviciilor moderne livrate comunității chișinăuiene de către bibliotecile-filiale, oferindu-le bibliotecarilor șansa să se producă ca vorbitori publici profesioniști. Ignite (Ignite Talks) este conceput drept o serie de prezentări în care participanții bibliotecari-formatori au cinci minute pentru a vorbi despre serviciul implementat însoțit de 20 de diapozitive, asigurând expunerea timp de 15 secunde fiecare, tranzitate automat.
Iar pe 19 octombrie, începând cu ora 14:00, în cadrul Bibliotecii Centrale va avea loc evenimentul festiv consacrat aniversării a 140-a a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. În cadrul activității vor fi mesaje aniversare și lansarea unor cărți elaborate și coordonate de departamentele Studii și cercetări și „Memoria Chișinăului”: Chișinău: bulevarde, străzi, piețe și parcuri. Ghidul enciclopedic; Chișinăul în teatru. Imaginea orașului Chișinău în spectacole.

Biblioteca Municipală din Chișinău a fost deschisă la 19 octombrie 1877, atunci când primar a fost Carol Schmidt. Colecția era constituită din 8073 volume, cărți și reviste, cedate orașului în urma închiderii, din lipsă de mijloace, a Bibliotecii Guberniale, ultima fiind înființată în 1832. În 1902 Biblioteca Publică Municipală Chișinău acumulează 40 000 de volume.
În momentul Unirii cu România biblioteca poseda aproximativ 100.000 volume, dintre care 200 volume în limba română, restul publicațiilor fiind în limba rusă, franceză, germană etc.
După 1918 Biblioteca a fost reorientată spre o activitate națională. La 1932 din aproximativ 110 000 volume erau – în limba română 13.608 volume, iar în limba rusă 93.800.
În 1941 odată cu începerea celui de-al II-lea război mondial biblioteca a fost distrusă într-un incendiu. Din 1902 și până la 1940 biblioteca a funcționat în localul Primăriei Municipiului Chișinău.
În primii ani de activitate biblioteca oferea serviciile împrumut, sală de lectură, serviciul prelucrare a documentelor, o bibliotecă itinerantă și 4 puncte de servire.
Din 1988 Biblioteca Municipală poartă numele omului de cultură român Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu este o rețea de biblioteci publice compusă din 27 de filiale, situate în cele cinci sectoare ale orașului Chișinău. Sediul central este amplasat în centrul orașului, într-o clădire-monument istoric.
Fondul tradițional și cel electronic cuprinde peste 1 mln de volume cu profil universal: ediții de referință, monografii, beletristică, literatură științifică, cartea de artă, volume pentru copii.

De luni, 25 septembrie, Vlad Marcoci şi Maria Marian, prezentatori ai emisiunii „Acasă devreme”, vă aşteaptă în faţa micului ecran începând cu ora 7:00. Tot de luni, în cadrul emisiunii se dă startul celei de-a treia ediţii a proiectului „Serviciul de slăbit sănătos”. Maria Marian ne-a vorbit despre acest reality-show – o premieră pentru R. Moldova, dar şi despre protagonista acestuia, Svetlana Cveatcovscaia.

„Serviciul de slăbit sănătos” a revenit la Jurnal TV! Zilnic, în cadrul emisiunii „Acasă devreme”, devenită, mai nou, matinală, telespectatorii vor afla despre experienţele protagonistei celei de-a treia ediţii a proiectului televizat.
„Ne-am pus drept scop promovarea beneficiilor regimului alimentar corect, care, în combinație cu sportul, le-ar ajuta pe femei să adopte un stil de viaţă sănătos. În edițiile precedente ale proiectului au fost câte patru femei, acum însă unica protagonistă a „Serviciului de slăbit sănătos” e Svetlana Cveatcovscaia, femeia care la mijloc de mai a fost dusă la Spitalul Republican de un echipaj SMURD, pentru că avea circa 260 de kilograme şi se deplasa cu greu. Când s-a înscris în proiectul nostru, domnia sa cântărea ceva mai mult de 211 kilograme”, ne-a declarat prezentatoarea Maria Marian.

Un reality-show cum n-a văzut Moldova

Emisiunea „Acasă devreme” şi-a schimbat ora de difuzare: aceasta va începe dimineaţa, la 7.00, şi va dura două ore. Telespectatorii vor putea urmări rubricile lor îndrăgite: sfaturi pentru o nutriţie echilibrată, educaţie, sănătate, frumuseţe, relaţii de cuplu şi consultația psihologului.
Această ediţie a „Serviciului de slăbit sănătos” va dura şase luni şi va avea format de reality-show, o premieră pentru R. Moldova. De acasă, din faţa micilor ecrane, telespectatorii Jurnal TV vor putea urmări transformarea fizică a protagonistei proiectului, dar şi cum îşi va schimba aceasta modul de viaţă.

O misiune grea, dar nu imposibilă

„Deocamdată, Svetlana nu are voie să facă sport, pentru că are peste 200 de kilograme, dar a adoptat un regim alimentar special. Acest proiect, care e complex și complicat, constituie o provocare şi pentru noi, iar misiunea medicilor și a altor specialiști implicaţi e grea, dar nu imposibilă. În edițiile trecute ne-am atins scopul, iar asta dă speranţa că vom reuşi și de această dată. Nu ştim la ce greutate va ajunge Svetlana peste jumătate de an, sănătatea ei e monitorizată de foarte mulți specialiști, pentru că la o greutate atât de mare există și riscul unor complicaţii. Avem în echipă medic endocrinolog, nutriționist, psiholog, psihiatru, iar mai târziu ni se va alătura și un chirurg estetician, care îi va extirpa Svetlanei surplusul de piele. Ca să vă daţi seama de gravitatea situaţiei protagonistei proiectului, vă spun doar atât: ea nu a mai ieşit din ogradă de mai multe luni”, ne povesteşte prezentatoarea „Acasă devreme”

Scopul reality-show-ului

Întrebată cum de Svetlana Cveatcovscaia a ajuns la o asemenea greutate periculoasă pentru viaţă, Maria Marian ne-a răspuns că, în mare parte, de vină sunt emoţiile, stresul şi moştenirea genetică, însă ea nu neagă nici consecinţele unei alimentații incorecte, mai ales că pentru protagonista celei de-a treia ediţii a „Serviciului de slăbit sănătos” mâncarea are rol compensator.
„Organismul ei nu are acelaşi grad de sațietate pe care-l avem noi, ceilalţi, de aceea poate să mănânce în două ore cât alții în trei zile, fără ca să-și dea seama. Ideal ar fi ca în cadrul proiectului Svetlana să slăbească 80-90 de kilograme, dar va fi foarte bine şi dacă va da jos 10-15 kilograme – ea nici nu are voie să slăbească brusc şi prea mult. Nu ne-am pus drept scop principal ca ea să piardă un număr mare de kilograme, mult mai importantă e rezolvarea problemelor sale de ordin emoțional și adoptarea unui mod de viață sănătos”, susţine gazda emisiunii „Acasă devreme”.

Cum se declanșează pofta de mâncare

Maria Marian a cunoscut-o personal pe Svetlana Cveatcovscaia, despre care ne spune că e un om „extrem de sufletist”.
„E mereu atentă să nu supere ori să rănească pe cineva, iar această veşnică tensiune emoţională îi declanșează pofta de mâncare. Dar dacă e mulţumită de sine, mâncarea o percepe ca pe o recompensă. Decât să-i dea soțului o replică şi să-l supere, protagonista emisiunii preferă să intre în bucătărie, să ronțăie ceva și apoi să se culce”, adaugă prezentatoarea Jurnal TV.

A ţinut tot timpul diete

Pentru că de când se ştie şi-a dorit să fie mai slabă, Svetlana Cveatcovscaia a ţinut tot felul de diete, însă aşa şi nu a reuşit să-şi schimbe modul de viaţă şi să scape de kilogramele în plus.
Femeia este căsătorită, iar cei care o susţin cel mai mult sunt soţul ei şi fiica.
„Acum ea stă la Chișinău. I-am închiriat un apartament și am montat camere de luat vederi în toate odăile, astfel ca telespectatorii să se poată convinge că e posibil să-ţi schimbi radical viaţa şi să slăbeşti, chiar dacă ai o asemenea greutate”, adaugă Maria Marian.

Cum a slăbit după naştere Maria Marian

Printre cei care îi urmăresc activitatea sunt şi foarte multe mămici, de aceea prezentatoarea Jurnal TV a ţinut că ne vorbească şi despre cum a reuşit ea să slăbească, după ce acum patru ani l-a adus pe lume pe Cristian.
„Am slăbit sănătos cele 15 kilograme pe care le-am luat în timpul sarcinii. Atunci când în perioada gravidităţii, dar şi după naştere, te alimentezi corect, în 6-9 luni reuşeşti să slăbeşti fără efort. Eu nu am făcut nimic deosebit, doar am avut grijă să mănânc mai puţin. Am exclus din alimentaţie făinoasele, înlocuindu-le cu fructe, seminţe şi băuturi sănătoase”, conchide frumoasa mămică.

Lena NEGRU

O delegaţie a Consiliului Europei va prezenta în octombrie curent un raport despre situaţia primarilor din Republica Moldova la biroul Congresului Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei (CPLRCE). Oficialii europeni s-au arătat îngrijoraţi de soarta unor primari din R. Moldova, care sunt intimidaţi cu dosare penale şi şi-au exprimat regretul în legătură cu deteriorarea situației democrației locale din Moldova.

Delegaţia condusă de Gunn Marit Helgesen a avut o întrevedere cu primarul Dorin Chirtoacă, suspendat din funcţie, cu procurorul Viorel Morari şi ministrul Justiţiei Vladimir Cebotari. Preşedintele delegaţiei a declarat că este de neînțeles cum un ales local poate fi suspendat din funcţie fără să existe o decizie judecătorească definitivă. „Așa ceva este inacceptabil într-un stat democratic și de drept!”, a punctat oficialul.

Dacă instanţa îl achită, cum îi restabilim drepturile?

Potrivit directorului executiv al Congresului Autorităţilor Locale din Moldova (CALM), Viorel Furdui, într-o democraţie funcţională, o persoană aleasă direct nu poate fi suspendată fără o decizie a instanţei de judecată. Poate fi suspendată doar în cazul în care comite ceva grav şi e prins în flagrant. „Ştim cu toţii că un proces de judecată poate dura mai mulţi ani. Mandatul însă expiră. Persoana aleasă e în imposibiltatea de a-şi exercita atribuţiile. Dar dacă instanţa emite o decizie în favoarea lui ori îl achită, cum îi restabilim drepturile? Este imposibil acest lucru. Cu ce drept să pedepseşti o persoană, pentru că suspendarea e o formă de sancţiune, atâta timp cât nu este demonstrat că aceasta a săvârşit o infracţiune?! În timpul apropiat, trebuie să revedem prevederile legale care admit suspendarea primarilor. În legislaţia noastră se menţionează că primarul poate fi suspendat „în baza deciziei judecătoreşti”, se are în vedere a unei decizii judecătoreşti difinitive. Dar deoarece nu se face această precizare, norma legală este interpretată abuziv”, a spus Furdui.

Familie de primari asaltată cu dosare şi controale

Nina Cetereu, primar de Drochia, şi soţul ei, Victor Bogatico, primar de Râşcani, membri ai Partidului Nostru, susţin că asupra lor se exercită presiuni din cauza că nu fac parte din partidul de la guvernare. Timp de jumătate de an, Primăria Drochia a avut parte de opt controale din partea inspecţiei finaciare, CNA şi a altor instituţii. „Nu avem timp pentru problemele localităţii, se finalizează un control, începe altul, se solicită iar şi iar aceeaşi informaţie de la contabilitate. Am aflat recent că a fost deschis un dosar penal legat de construcţia a patru panouri publicitare transmise spre gestionare gospodăriei comunale, unde primăria planifică să afişeze gratuit publicitatea socială, iar în timpul liber acestea să fie utilizate de întreprinderea municipală contra plată. Nu ştiu încă dacă e pe numele meu acest dosar ori e în legătură cu fapta. Am participat la proteste, am criticat public actuala guvernare şi sunt boicotată din această cauză. Nu avem acces nici la proiectele oferite prin intermediul Guvernului, cum ar fi cel cu reparaţia grădiniţelor finanţat de România. Sunt boicotată şi de consiliul local care are o majoritate PD. Nu exclud că se doreşte suspendarea mea asemenea primarului de Chişinău, cu vreun dosar, ca în locul meu să fie numită o persoană loială actualei guvernări”, a spus Cetereu.

Victor Bogatico, primar de Râşcani

Condamnatul Shor conduce, iar Chirtoacă este suspendat

La rândul său, Victor Bogatico, primar de Râşcani, a declarat că pe numele său au fost deschise în ultimii doi ani opt dosare penale. „Am fost arestat pentru trei zile şi apoi m-au pus sub arest la domiciliu 30 de zile. Acum sunt provizoriu liber. M-au acuzat de acte de corupţie, dar nu au putut găsi dovezi şi au fost nevoiţi să mă elibereze. Dar nu e vorba atât de acuzaţii cât de modalitatea de arestare: apar la poarta oameni mascaţi înarmaţi cu pistoale-automate însoţiţi de reprezentanţi ai mass-media. Te încătuşează, după care mai difuzează  arestarea pe canalele de televiziune. Iar când eşti scos de sub acuzaţii din lipsă de dovezi, nici măcar nu îţi cer scuze”, a spus primarul. Potrivit lui, aceste intimidări au loc cu scopul de a-l determina să nu mai candideze pentru un nou mandat. „Mi-au propus în repetate rânduri să ader la PD şi voi fi lăsat în pace, dar am refuzat”, a spus edilul.

Constantin Cojocaru, primarul de Edineţ, a menţionat că situaţia privind arestul mai multor primari nu a apărut de astăzi, iar problemele ar putea fi rezolvate printr-o abordare legislativă coerentă: „Aceste tactici, nicidecum noi, au fost folosite de toate guvernările anterioare. Pare ciudată această situaţie în care un primar condamnat conduce în continuare, iar altul ce nu a primit o sentinţă este suspendat din funcţie, îndepărtat de afacerile localităţii. E nevoie de limitarea imixtiunii politicului”, a spus Cojocaru.

Lăsat să prejudicieze statul?

Acum o săptămână, primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă, suspendat din funcţie, a aflat că este cercetat într-o nouă cauză penală în care este suspectat de depăşirea atribuţiilor de serviciu. Primarul este acuzat că ar fi încheiat 81 de tranzacţii de împăcare prin care a achitat circa 66,7 milioane de lei din bugetul municipal unor poliţişti, procurori şi judecători care au prezentat acte executorii ale instanţelor judecătoreşti, prin care CMC era obligat să îi asigure cu locuinţe. Procurorii susţin că CMC era obligat să acorde persoanelor şi familiilor acestora spaţiu locativ „cu drept de folosinţă” şi nicidecum să acorde mijloace financiare pentru procurarea spaţiului locativ. De cealaltă parte, primarul susţine că persoanele respective au obţinut câştig de cauză în instanţele judecătoreşti şi titluri executorii. Dacă nu le-ar fi executat, ar fi existat riscul ca RM să fie condamnată la CEDO.

Curios este faptul că deşi dosarul a fost deschis la 27 martie 2015, faptele incriminate vizează perioada 2012–2017. „Din 2015 până în 2017, m-au lăsat să prejudiciez bugetul statului sau cum? De ce nu au intervenit, căci în afară de mine nu a semnat nimeni tranzacţii de împăcare? A fost nevoie de doi ani ca să fie identificat făptuitorul?!”, se întreabă Chirtoacă.

Totodată acesta mai spune că, în 2016, când a fost ales vicepreşedinte la Congresul Puterilor Locale şi Regionale din Europa, a depus o solicitare la care a primit răspuns în scris de la organele de drept că pe numele său nu există niciun dosar penal.

La rândul său, ex-consilierul municipal, Oleg Cernei, cel care încă 2014 a acuzat public primăria că ar împărţi ilegal procurorilor, judecătorilor şi poliţiştilor milioane de lei pentru compensarea costului aprtamentului, s-a întrebat de ce procurorii au aşteptat tocmai trei ani ca să înceapă să investigheze cazul. „Unde aţi fost în 2014, când am dat alarma şi unii angajaţi de-ai voştri, ai procuraturii şi ai poliţiei, au luat milioane de lei. Dosare selective, dar la comanda cui?”, s-a întrebat acesta.

Referendum, după suspendare

Pe fundalul acuzaţiilor respective, Consiliul Municipal Chişinău a adoptat marţi cu votul a 26 de consilieri iniţiativa socialiştilor privind organizarea unui referedum de revocare a lui Dorin Chirtoacă din funcţia de primar. Mai mulţi experţi sunt de părere că socialiştii speră să obţină rezultatul scontat, reieşind din problemele de integritate cu care se confruntă primarul. Decizia finală, dacă este sau nu încălcată procedura de organizare a referendumului, va fi luată de CEC după verificarea setului de documente. Or, Legea privind administraţia locală prevede că pe durata suspendării din funcţie a primarului nu pot avea loc alegeri noi.

Svetlana Corobceanu

Evgheni Şevciuk, fostul lider separatist de la Tiraspol, pe lângă faptul că s-a refugiat în dreapta Nistrului, a angajat doi avocaţi de la Chişinău pentru a-şi apăra interesele în instanţele de judecată de la Tiraspol. Pe numele său au fost deschise cinci dosare penale, în doar două zile, imediat după anularea imunităţii şi tuturor garanţiilor de către aşa-numiţii „deputaţi” din sovietul suprem.

Avocaţii lui Şevciuk, Veaceslav Ţurcan şi Maxim Belinschi, se plâng că le este limitat accesul la dosar şi nu exclud că, în cele din urmă, se vor adresa la CEDO unde vor reclama încălcarea dreptului la un proces echitabil. Potrivit avocaţilor, cauzele penale pe numele lui Şevciuk sunt intrumentate de aşa-numitul „comitet de anchetă” de la Tiraspol. La 26 iulie curent, ei au solicitat să fie acceptaţi să particepe în cadrul dosarului, dar au primit refuz.

Fostul lider separatist, Evgheni Şevciuk, s-a refugiat, la 28 iunie curent, la Chişinău, după ce aşa-numitul parlament de la Tiraspol i-a ridicat imunitatea, acuzându-l de acte de corupţie şi abuz de putere. Şevciuk a interzis din 2013 definitiv accesul a peste 5.500 de oameni la pământurile lor de dincolo de drumul Râbniţa–Tiraspol. A îngreunat şi mai mult circulaţia cetăţenilor RM de pe un mal pe altul, iar chiria pentru şcolile cu predare în limba română din Transnistria a atins cote exorbitante. Şi, cu toate acestea, autorităţile de la Chişinău nu au întreprins nicio acţiune pentru a-l trage la răspundere.

Şeful comitetului de anchetă i-a informat că unul din dosare conţine inscripţia „secrete de stat” şi, din această cauză, rmn interzice accesul „avocaţilor străini” la dosar. Întâmplător sau nu, cele cinci cauze penale au fost conexate printr-o ordonanţă emisă chiar în ziua când cei doi avocaţi s-au adresat la comitetul de anchetă. „În viziunea noastră, E. Şevciuk este tras la răspundere pentru fapte inventate. Întregul proces seamănă cu o răzbunare din partea actualei conduceri. Deşi Vadim Krasnoselski, într-un interviu pentru presa ucraineană, i-a propus lui Şevciuk să-şi delege apărătorii, nu suntem admişi şi puşi în imposibilitatea de a contesta actele procesuale din dosar”, a spus Belinschi.

„Cei de la Tiraspol îşi sapă groapa”

Între timp, miliţia transnistreană a descins cu percheziţii, inclusiv la părinţii lui Evgheni Şevciuk, dar şi la părinţii soţiei acestuia. Avocaţii au amintit că părinţii lui Şevciuk au cumpărat un teren şi au construit o casă în satul Stroieşti în 2003, pe când Şevciuk nu era lider al rmn. Anchetatorii au aplicat sechestru şi pe averea părinţilor săi, cu scopul de a recupera eventualul prejudiciu pe care l-ar fi comis fostul lider al republicii autoproclamate.

„Noi nu suntem de acord cu multe ilegalităţi din regiunea transnistreană, dar aceste ilegalităţi au conotaţii extrem de periculoase. Dacă şi asemenea persoane sunt persecutate, apare întrebarea: cine este următorul? Vreun deputat din sovietul suprem? Dl Krasnoselski? Deci, ei îşi sapă groapa prin faptul că a pornit aceste dosare îndreptate împotriva celor care, potrivit aşa-numitei legislaţii transnistrene, dispun de imunitate şi ocupă anumite funcţii”, a spus Belinschi.

Avocaţii au declarat că vor sesiza conducerea RM şi Ambasada Federaţiei Ruse la Chişinău despre faptul că le este limitat accesul la dosar. Totodată, au remarcat că, deşi le este interzis accesul la dosar, invocându-se „secretul de stat”, în presa din stânga Nistrului găseşti întreaga fabulă.

Fostul lider separatist, Evgheni Şevciuk, s-a refugiat, la 28 iunie curent, la Chişinău, după ce aşa-numitul parlament de la Tiraspol i-a ridicat imunitatea, acuzându-l de acte de corupţie şi abuz de putere. Şevciuk a interzis din 2013 definitiv accesul a peste 5.500 de oameni la pământurile lor de dincolo de drumul Râbniţa–Tiraspol. A îngreunat şi mai mult circulaţia cetăţenilor RM de pe un mal pe altul, iar chiria pentru şcolile cu predare în limba română din Transnistria a atins cote exorbitante. Şi, cu toate acestea, autorităţile de la Chişinău nu au întreprins nicio acţiune pentru a-l trage la răspundere pentru uzurparea puterii, pentru că a atentat la integritatea teritorială, cât şi pentru faptul că a supravegheat contrabanda din Transnistria în Moldova şi în alte părţi.

Svetlana Corobceanu

Consiliul municipal a votat marți, 12 septembrie, proiectul socialiștilor privind acordarea unui adaos de 50% la salariul bucătarilor, bucătarilor auxiliari și al dădacelor care lucrează în grădiniţele din capitală. Pentru acest adaos din bugetul de rezervă vor fi alocate 3 milioane de lei din cele 10 milioane rămase. Cele 50%, conform specialiștilor, constituie aproximativ 500 de lei, un adaos mizer, care nu va diminua amploarea plecării acestora din grădiniţe.

Tatiana Mocanu, bucătăreasă la Grădinița nr. 100 din Chişinău, ne spune că acest adaos la salariu nu va rezolva problema plecării bucătarilor. „Eu primeam 1080 de lei, din acești bani cumpăram niște medicamente și mergeam o dată la magazine. Şi atât. Pentru ca bucătarii să nu plece ar trebui un salariu de cel puţin 3.000 de lei”, ne-a spus ea, aflându-se pe moment în concediu de îngrijire a copilului.

Nici părinții nu sunt mulțumiți de această soluție. „Asemenea adaos nu are cum să schimbe condiția financiară a educatorilor și bucătarilor. În cazul în care s-ar urma exemplul României și s-ar stabili un plan de majorare anuală a salariilor, cred că, în doi–trei ani, se va ajunge la un salariu cât decât decent”, menționează Sabina Popov, părinte.

Lutenco: „O picătură în paharul omului care se usucă de sete”

Socialiștii recunosc că acest adaos nu este suficient pentru bucătari, dar pe moment nu există alte căi. „Soluția propusă este una imediată până vom găsi o rezolvare pe un termen mai mare”, scrie pe rețelele de socializare socialistul Ion Ceban, care a ridicat în 2016 un salariu lunar de 10.450 de lei. Conform Autorității Naționale de Integritate, soția consilierului municipal a primit în 2016 o indemnizație de la Compania Națională de Asigurări Sociale de 50.400 de lei, bani pentru care un bucătar trebuie să lucreze patru ani și două luni.

1.600 de angajaţi lipsesc în cele 158 de instituții de educație timpurie din municipiul Chișinău, conform ultimelor date statistice.

Consilierul din partea fracțiunii PPEM, Victor Lutenco, susține că acest adaos de 500 de lei la salariile angajațiilor din grădinițe este „ca o picătură în paharul omului care se usucă de sete”. „Nu faci nimic cu 500 de lei. De exemplu, dacă socialiștii ar reorienta cele 3,5 milioane de lei dintr-un alt proiect de-al lor (compensație pentru transport), ar fi suficient să asigure un adaos de aproape 3.200 de lei lunar la salariul bucătarului. Acest adaos are mai mari șanse să atragă bucătarii și se câștigă timp pentru soluții mai bune”, susține consilierul. Fracţiunea PL a propus o indexare cu 100% a salariilor acestei categorii de angajați, însă Direcţia Finanţe a Primăriei Chişinău a anunţat că nu are asemenea resurse.

Viorel Chivriga: „Acestea nici nu pot fi numite salarii”

Angajații din RM au cele mai mici salarii din Europa, iar cu astfel de adaosuri problemele nu se vor rezolva. „Acestea nici nu pot fi numite salarii. Astfel de remunerări nu vor rezolva problemele. Mai întâi, trebuie atrase venituri în bugetul de stat și schimbată paradigma în ceea ce privește salarizarea pentru anumite categorii”, menționează expertul la IDIS „Viitorul”, Viorel Chivriga.

Părinții au lansat o petiție online prin care solicită elaborarea și implementarea unui plan complex de măsuri pentru depășirea situației de criză din grădinițele din mun. Chișinău, dar și din întreaga republică. În petiție se menționează că sistemul educațional preșcolar a intrat într-o profundă criză, care se manifestă prin lipsă de cadre didactice și auxiliare, lipsă de bucătari și ajutori de bucătari, salarii sub limita minimului de existență, condiții nesatisfăcătoare pentru aflarea copiilor în aceste instituții, alimentație necorespunzătoare, corupție etc.

Am încercat să aflăm opinia unor juriști, ONG-uri, apărători ai drepturilor omului în situația în care doar angajații grădinițelor din capitală vor avea parte de acest adaos mizer la salariu, însă nimeni nu ne-a oferit un răspuns. Juriștii de la Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Calității ne-au comunicat: „Nici pe site-ul primăriei nu am găsit decizia, pentru a veni cu o reacție este nevoie de documente oficiale”.

Carolina Chirilescu

Producătorul vorbește despre organizarea celei de-a XIV-a ediții a Festivalului Internațional de Film Documentar (FIFD) CRONOGRAF, despre publicul care vine să privească film, despre calitatea filmelor și numărul de state participante la festival. Virgiliu Mărgineanu se referă și la unele lucruri care se vor organiza în acest an în premieră. De asemenea, aflăm care este starea cinematografiei din Republica Moldova, perioada de stagnare a ei și în ce an va renaşte cinematografia națională.

 – Stimate Virgiliu Mărgineanu, cum se desfăşoară pregătirile pentru CRONOGRAF?

În acest an pregătirile decurg foarte greu. E vorba de probleme financiare, greu de rezolvat, pe care le vom depăși, pentru că mai sunt două săptămâni până la începutul festivalului, 25 mai. Cu toate acestea, partea artistică a „Cronograf”-ului merge bine. Avem filme remarcabile în cadrul festivalului. Și un festival valorează dacă sunt filme bune în concurs. Mulțumesc juriului de preselecție care a muncit câteva luni și a reușit să ne ofere nouă și publicului spectator filme foarte bune.

– Vedeți o evoluție a festivalului de la prima ediţie la cea curentă?

Există o creștere și nu numai de la prima ediție, dar chiar de la cea de anul trecut la cea din acest an. Festivalul se extinde. Anul acesta am avut participanți din peste 86 de țări. Toate aceste state au trimis filme. Promovarea acestui eveniment a fost făcută prin intermediul altor participanți, al Internetului. Vestea s-a dus și regizorii, documentariștii ne-au trimis lucrările lor. Ne bucurăm. Să fii cunoscut în atâtea state și toți să-și dorească să participe la Festival, aș spune că FIFD CRONOGRAF îşi merită deja laurii. Am ajuns până la a XIV-a ediție, aș vrea ca el să continue. Republica Moldova are nevoie de un asemenea eveniment. Din momentul când l-am făcut cunoscut nu doar aici, dar și în afara granițelor, rămân convins că nu are nevoie să se oprească și este o carte de vizită a statului nostru, prin care reușim să promovăm imaginea pozitivă a Republicii Moldova.

– Câte persoane fac parte din staful FIFD CRONOGRAF?

15 persoane sunt angajate, dar avem circa 30 de voluntari care lucrează doar în luna mai, când se organizează festivalul de film documentar. Până la începerea festivalului avem mulți colaboratori din afară. Este vorba de juriul de preselecție, care sunt reprezentanți ai Uniunii Cineaștilor, profesori de la AMTAP, colegi de-ai noștri din afara statului, care ne ajută să promovăm festivalul și să selectăm filme bune.

– Cine va fi în juriu în acest an?

Păstrăm tradiția de a prezenta Republica Moldova la FIFD, respectiv, președintele juriului va fi actorul și regizorul Valeriu Andriuță, stabilit la București, dar care a jucat în multe filme, a câștigat câteva premii, anul acesta va participa la Festivalul de film de la Cannes. E o onoare pentru noi că a acceptat să fie președintele juriului și suntem siguri că va reuși să facă față de a fi președinte al un juriu internațional. Ceilalți membri din juriu sunt din Polonia, Belgia, România, Armenia și Republica Moldova.

– Câte filme sunt în concurs? Neoficial, se vorbește că filmele documentare produse la noi sunt mai slabe decât în anii precedenți.

În general, filmele din acest an sunt foarte bune. Cele autohtone lasă de dorit. Nu e vina noastră, dar e vina industriei cinematografice din Republica Moldova. Se produc filme din proprie inițiativă de către cei care doresc s-o facă. Abia în 2018, sperăm că vom avea filme bune, pentru că există Centrul Național al Cinematografiei (CNC) și s-au alocat bani de la stat. În concurs, la Secțiunea principală, concurează 16 filme, Secțiunea Scurtmetraje – 5, Secțiunea cadRo – 12, Secțiunea Un Like pentru Documentar – 10.

Și pe lângă asta avem multe filme în afara concursului. Sunt filme tematice: Cronograf & Music – 4 filme, Cronograf Junior – 3 filme, Proiecție specială dedicată femeilor – 2 filme, Proiecții la muzeu – 4 filme, Apartamentul Dechis – 5 filme, Premiere – 5 filme. Cronograf & Music îl vom proiecta într-un mod deosebit, în aer liber, pe pietonala din Chișinău, în perioada 26-29 mai. Este un proiect inovator, premieră pentru Chișinău, susținut de Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare. Pe o scenă mare, de la ora 19.00 la 21.00, vor cânta diferite formații de muzică de diferit gen, iar de la ora 21.00 până la 23.00 vom proiecta filme. Intrarea e liberă. Sper să avem timp bun ca să savurăm aceste patru seri frumoase, să ascultăm muzică și să privim filme.

În luna iulie, începe al doilea proiect, urmare a FIFD CRONOGRAF. Este vorba de „Cronograf Tur”. Mergem cu proiecții de film în douăzeci de localități din R. Moldova. Practic, în fiecare weekend, avem vizite în 2-3 localități. Și toată vara echipa CRONOGRAF este în teritoriu. Vom proiecta în acest an filme bune cu tematică ecologică. Credem că vom fi susținuți și de Fondul Ecologic Național.

– Câți dintre cei care s-au înscris la FIFD sunt din Republica Moldova?

Avem doar la secțiunea locală, 8 filme. Ca de obicei, ne place să avem filme autohtone în premieră absolută. Anul acesta avem patru filme în premieră în regia lui Valeriu Andriuță, în regia lui Călin Laur, a Luciei Lupu și a lui Victor Gălușcă. Mai avem și trei filme din afară, care vor fi proiectate în premieră în timpul festivalului.

– Recent, ați fost ales președinte al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova. Care este soarta cinematografiei noastre? Există vreo șansă de a renaște?

Îmi place să fiu optimist și ceea ce facem noi în domeniul cinematografiei facem pentru a nu lăsa în stagnare acest domeniu și să încercăm să-l repunem pe picioare și să repornim industria cinematografică. Până acum, cred că pot fi văzute niște rezultate și aprobarea Legii cinematografiei, înființarea Centrului Național al Cinematografiei și finanțarea în premieră absolută de la stat a producției de film pentru anul 2017. În 2018, vom putea face o evaluare a filmelor produse în acest an. Anul 2017 este punctul de renaștere a cinematografiei naționale și, de acum înainte, cineaștii nu vor avea dreptul să mai spună că nu au produs un film pentru că nu există susținere financiară.

– Avem regizori care ar turna documentare și ar putea concura la festivaluri internaționale de film?

Vorbesc nu numai despre filmele documentare, dar în general despre cinematografia moldovenească. Cred că avem. Cineaștii din R. Moldova pot fi divizați în trei categorii: prima categorie, cei mai experimentați, care au făcut facultatea la Moscova, care au lucrat la „Moldova-Film”, care au contribuit la formarea arhivei naționale de film. Acolo sunt lucrările realizate de ei. În ultimii douăzeci de ani nu s-a produs nimic și a fost o perioadă de stagnare. A doua categorie sunt cei care au plecat primii la studii la București, unde au făcut Academia de Teatru și Film din București, care s-au întors aici și încearcă să vină cu un alt curent cinematografic din vest. Au făcut mai mult filme pe bază de proiecte, neavând o finanțare de la stat. A treia generație este cea nouă, care au studiat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din R. Moldova. Sunt studenții profesorului Vlad Druc și ai altora. Toate aceste categorii sunt resursele umane care stau la baza cinematografiei. Pe ei putem miza în crearea filmelor. Putem găsi o linie de colaborare între cele trei generații, în așa fel încât profesorii noștri să ne consulte în tot ce înseamnă film, iar tinerii cu energia și cu viziunile lor moderne, performante, actuale să accepte consilierea profesorilor. Profesia de cineast nu se învață doar din cărți și privind televizorul. Meseria de regizor se învață pe platoul de filmare. Din acest an sper că vom putea crește o generație de regizori profesioniști odată cu începerea producerii filmelor.

– Cine sunt spectatorii FIFD CRONOGRAF?

Este un public puternic. Spectatorii sunt culți, educați, care citesc cărți, privesc filme. O spun regizorii noștri care vin la festival și sunt încântați de publicul din sală. După proiectarea filmelor urmează discuții despre film. Este un punct tare al festivalului, când publicul are posibilitatea să discute cu autorii și protagoniștii filmelor. Regizorii susțin că întrebările sunt interesante, curioase, iar prin intermediul lor se vede că publicul a fost pătruns de mesajul filmelor. Menționez că numărul spectatorilor crește de la un an la altul.

– Împreună cu soţia Dvs., sunteţi fondatorul şi realizatorul unui eveniment cultural unic. Cum e să lucraţi alături?

Lucrăm împreună de la început, din 1999, de când a fost înființat OWH Studio. Festivalul l-am inițiat împreună. Depunem multă energie, suflet, efort. Festivalul îl pregătim un an ca să-l organizăm timp de o săptămână. Avantajul este că Leontina se ocupă de partea artistică și eu de cea administrativă. Selectarea, programarea filmelor e pe seama Leontinei care este şi directorul artistic al OWH Studio. Ea face parte din juriul de preselecție. Anul acesta au fost peste 800 de filme. Din luna ianuarie juriul de preselecție privește filme zi și noapte. E o muncă enormă, dar și plăcută, cum spunea Vlad Druc, pentru că observi diferite tendințe în film. Avem o echipă care munceşte cu multă abnegaţie.

– Fetele Dvs. se implică şi ele?

Da. Anul acesta le-am dat sarcina să fie responsabile de secțiunea ”Un like pentru documentar”, dedicată adolescenților. Elena și Ioana, 15 și, respectiv, 17 ani, sunt la vârsta când pot să facă promovarea secțiunii, să adune public, să facă jurizarea. Se implică și la traducerea filmelor din limba engleză în română. Mă bucur. Au prins repede ce responsabilități au. Cea mică, Elena, face 15 ani chiar în ziua când se lansează CRONOGRAF.

– Cum este tata Virgiliu Mărgineanu?

Fericit să fie tată de fetițe. Cred că toți părinții sunt fericiți. Tații de fete sunt mai fericiți (râde). Deciziile le luăm împreună. În discuțiile noastre cu Leontina, spuneam că deja fetele sunt cele care se impun mai mult, chiar uneori decizia le aparține, dar nu fără participarea noastră. Ne bucurăm că iau decizii corecte. Acest lucru este și rezultatul educației noastre corecte.

– Un mesaj pentru cei care vor veni la CRONOGRAF în acest an. Ce-i așteaptă?

Veniți să descoperiți realitatea pe marele ecran. Este viața noastră transpusă în imagini.

Interviu realizat de Victoria Popa

Tudor Buzuleac, comuna Balatina, raionul Glodeni, are 82 de ani și primește lunar de la stat o pensie de 1100 de lei, în timp ce minimul de existență pentru pensionari constituie 1494,8 lei, conform Biroului Național de Statistică. Vara, bătrânul plăteşte lunar pentru energia electrică circa 70-80 de lei, iarna suma ajunge la 150 de lei. Pentru a umple butelia de gaz moșul scoate din buzunar lunar 70 de lei. Lemnele pentru foc îl costă 3000 de lei, bani pe care îi adună din primăvară până toamnă. Cei mai mulți bani pensionarul îi cheltuie pentru medicamente, lunar câte 500 de lei. Din banii ce mai rămân, circa 250 de lei, bătrânul cumpără de mâncare, pâine, lapte, legume și mai rar carne. Pentru cota valorică acesta primește anual, împreună cu nevastă-sa Zinaida, 300 kg de grâu, 60 kg de floarea-soarelui și 10 kg de zahăr.

În plus, sleit de puteri, acesta lucrează grădina din spatele casei, unde cultivă roșii, castraveți, fasole. Nu se plânge pe viață deoarece are în bătătură şapte găini, un cocoș și două rațe mute. Moșul spune că nu ține minte când și-a procurat ultima oară o haină nouă sau o pereche de încălțăminte, poartă ce îi aduc fetele, haine rămase de la gineri. Copiii și nepoții sunt cei care îl ajută financiar pe parcursul anului și la treburile prin gospodărie, altfel nu ar supraviețui.

În 2017, pensia minimă a fost stabilită în RM la valoarea de 961 de lei. Conform Biroului Naţional de Statistică, în anul 2016, mărimea minimului de existenţă a constituit în medie pe lună pentru o persoană 1799,2 lei. Cheltuielile medii lunare de consum ale populaţiei în anul 2016 au constituit pentru o persoană 2116,8 lei. Cea mai mare parte a cheltuielilor este destinată necesarului de consum alimentar – 42,6%. Pentru întreţinerea locuinţei o persoană a alocat în medie 17,8% din cheltuielile totale de consum, iar pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte – 10,5%. Celelalte cheltuieli au fost direcţionate pentru serviciile de sănătate (6,4%), transport (4,7%), comunicaţii (4,7%), dotarea locuinţei (4,0%), învățământ (0,7%) etc.

Carolina Chirilescu

Foto simbol

Afaceri profitabile în grădinițele din municipiul Chișinău, o poză 10 x 15 tipărită în orice foto salon costă cel mult 3 lei, în instituțiile preșcolare de învățământ acestea se vând cu cel puțin 30 de lei. Managerii de instituții susțin că inițiativa aparține părinților, iar părinții, la rândul lor, se plâng de prețurile mari și calitatea proastă a fotografiilor.

Sesiunile foto în grădinițe sunt o modă veche, iar prețurile pentru acestea cresc de la an la an. Lunar, în grădinițe vine câte o echipă de fotografi care timp de câteva ore împreună cu educatoarea costumează fiecare copil, după care îl pozează. Peste câteva zile pe dulapurile din grupe părinții găsesc negativele pozelor în miniatură și pot alege fotografiile care le sunt pe plac. Mulți dintre părinți printre care și eu sunt surprinsă de cele mai multe ori deoarece nu suntem anunțați despre aceste sesiuni foto și într-o oarecare măsură te simți obligat să procuri măcar una dintre poze.

„Eu mă simt obligată să le procur deoarece fetița mea plânge de fiecare dată când îi spun că nu am bani pentru aceste fotografii, sunt foarte scumpe”, se plânge Elena, Grădinița nr. 188. Părinții își fac griji și pentru igiena copiilor, deoarece aceștia sunt îmbrăcați toţi cu același costum. „Unde-i igiena? 20-35 de copii îmbrăcați în aceleași straie! În plus pozele unor copii servesc drept mostre pentru afișe. S-a încheiat vreun contract cu părintele ca imaginea copilului său să servească drept reclamă?”, se întreabă Iulia Nazaria, părinte. Unii părinții nu sunt deranjați de asemenea servicii și nici de prețuri, susţinând că de fiecare dată procură poze.

„Părinții duc copiii la grădiniță nu pentru ca cineva să facă bani pe seama lor”

Din punct de vedere legal, asemenea servicii în timpul orelor de lucru sunt ilegale în instituțiile de învățământ preșcolar, mai ales fără acordul părinților, susțin juriștii. „Părinții duc copiii la grădiniță pentru educație și nu pentru ca cineva să facă bani pe seama lor. Este un regulament care prevede că la grădiniță au dreptul să vină persoane străine și să pozeze copiii, fără știrea părinților și la așa prețuri?”, se întreabă Ala Revenco. Responsabilul pentru serviciul management preșcolar din cadrul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a declarat pentru JURNAL de Chișinău că trebuie să existe un contract între administrația instituției și salonul foto sau fotograf. Pe de altă parte, directorii de grădinițe spun că nu au contracte și nici nu oferă asemenea servicii.

Directoarea Grădiniței nr. 105, Anna Chiseliova, ne spune că părinții sunt cei care vin cu asemenea propuneri. „Noi nu ne ocupăm cu asemenea chestii, părinții vor, eu doar le recomand ca fotografii să fie persoane cunoscute de ei, să nu ne trezim cu alte probleme”, menționează aceasta. Acelaşi lucru ne-au comunicat și alți directori de instituții. Persoanele care prestează servicii foto ne spun însă alte lucruri, că părinții care doresc fotografii trebuie să discute cu directoarea, deoarece aceasta știe cel mai bine „în ce grupe și câți părinți doresc fotografii și video”. Totuşi, „orice serviciu apărut la grădiniță, în afară de cele prevăzute în contract, trebuie să fie aprobat și de părinți”, ne spune juristul Eugen Caragheaur.

Business și la matinee

Ca în fiecare an, la sfârșitul lunii mai, în toate grădinițele au loc matinee de adio. O mămică al cărei copil frecventează Grădinița nr. 108 din sectorul Râșcani ne scrie că părinții care doresc un cântec solo pentru odrasla lor trebuie să plătească 450 de lei. „Părinții care doresc se apropie de conducătorul muzical și înregistrează piesa chiar în studioul de la grădiniță”, ne spune aceasta. Contactată de noi, directoarea, Tamara Fetco, ne spune că nu există nicio taxă și niciun studio. „Părinții vin cu înregistrările de acasă”, spune Fetco. Cu toate acestea, părinții susțin că aceste taxe există și chiar au crescut. „Când fetița mea frecventa Grădinița nr. 108, costa 300 de lei rolul principal și cântecul. Văd că prețurile au crescut”, menționează Elena din Chișinău.

Părinții susțin că asemenea afaceri au loc și în alte instituţii din sectorul Râșcani, precum şi în Grădiniţa nr.146, Grădinița nr.185 din sectorul Buiucani. În sectorul Ciocana la Grădinița nr. 161 prețurile sunt mai mici, aici un rol la matineu costă 100 de lei. „Copilul meu nu avea rol, era doar ca fundal, cânta şi dansa în grup. La întrebarea mea de ce copilul meu nu are niciodată un anumit rol sau o poezie, un cântec, directoarea Efrosinia Hristovschi, care era şi educatoare a acelei grupe, mi-a răspuns că este contra plată. Costul unui rol este de 100 de lei, în afară de toate cheltuielile neoficiale pe care le aveam noi”, ne spune o mamă. Directoarele neagă acuzațiile, iar cei de la direcție spun că nu știu nimic despre astfel de cazuri.

Carolina Chirilescu

Foto: realitatea.md

Drept temei pentru suspendarea contractului de parteneriat public-privat între Primăria Chișinău și EME Parkleisystem GMBH a fost deschiderea dosarului penal și reținerile celor 11 funcționari de către ofițerii Centrului Naţional Anticorupție. Aflaţi din interviul cu juristul primăriei, Valeriu Bogdan, mai multe detalii despre contractul privind parcările cu plată, litigiile primăriei cu agentul economic și cu unele fracțiuni din cadrul Consiliului Municipal Chișinău.

 – Stimate Domnule Valeriu Bogdan, care a fost temeiul privind suspendarea contractului dintre Primăria Chișinău și EME Parkleisystem GMBH?

Contractul prevede expres că poate fi suspendat de către una dintre părți prin notificare în termen de cinci zile de la producerea unui eveniment. Drept temei pentru suspendare a fost deschiderea dosarului penal și toate evenimentele care au avut loc în ultimul timp, inclusiv intervenţia Procuraturii Anticorupție și a Centrului Național Anticorupție (CNA).

– Ați putea să ne prezentați notificarea transmisă prestatorului de servicii privind suspendarea contractului?

Trebuie să verific dacă putem face publică notificarea. Aceasta a fost întocmită la 28 aprilie curent și expediată agentului economic ce îşi are sediul în străinătate. Eu personal m-am ocupat de asta.

– Suspendarea contractului este acceptată și de prestatorul de servicii?

Trebuie să precizez că prezentul contract nu a fost implementat. Noi am notificat cealaltă parte, dar, având în vedere că partenerul privat îşi are sediul într-o țară străină, am expediat pe adresa agentului economic notificarea, în plus, l-am informat pe alte căi. În ce priveşte recepționarea și răspunsul lor, urmează să vedem. Mai mult, i-am sugerat agentului economic să-şi facă publică poziţia faţă de acuzaţiile aduse CNA precum şi faţă de toate evenimentele care s-au produs în ultimul timp.

– Încă nu știți dacă notificarea a ajuns la adresa EME Parkleisystem?

Nu știm dacă a ajuns. Cert este că contractul este suspendat, implementarea este la fel suspendată până la clarificarea situației.

– Pentru ce perioadă a fost suspendat contractul?

L-am suspendat până la examinarea cauzei penale și soluționarea situației. Să vedem care va fi hotărârea. Nu exclud faptul că acest contract va fi reziliat până va fi pronunțată o hotărâre judecătorească. În plus, sunt mai multe litigii în instanțe pe rol din partea primăriei.

– Care sunt obiectul acțiunilor judecătorești intentate de către prestatorul de serviciu, EME Parkleisystem?

Sunt mai multe dosare. Primul dosar este la cererea de chemare în judecată înaintată de fracțiunea PSRM și cineva dintre activiştii civici. Obiectul contractului este anularea contractului și a deciziei. Un alt litigiu a fost demarat la inițiativa agentului economic EME Parkleisystem versus Consiliul Municipal Chişinău privind obligarea acestuia din urmă să aprobe contractul și regulamentul de funcționare a parcărilor. Mai există un litigiu legat de valabilitatea contractului juridic. Şi în acest caz acțiunea este înaintată de agentul economic, EME Parkleisystem.

Download (PDF, 1.5MB)

Această rubrică este realizată cu suportul financiar al Ambasadei Finlandei la București. Responsabilitatea pentru conținutul materialelor publicate aparține autorului și nu reflectă neapărat poziția Ambasadei.