Un tanzanian la Chişinău: „Mămăliga moldovenească are acelaşi gust cu cea tanzaniană”

Un tanzanian la Chişinău: „Mămăliga moldovenească are acelaşi gust cu cea tanzaniană”

Tanzanianul Faraji Emily Hasan, în vârstă de 24 de ani, locuieşte în Republica Moldova de mai bine de un an. Tânărul e preşedinte al AIESEC Moldova, o asociație studențească globală, cu filiale în 126 de ţări ale lumii, ce are ca scop dezvoltarea abilităţilor de leadership ale membrilor săi. Într-un interviu pentru JURNAL de Chişinău, Faraji ne-a vorbit despre experienţa sa în calitate de voluntar, despre diferențele dintre sistemul de învăţământ din ţara lui natală şi cel de la noi, despre bucătăria lor naţională, dar ne-a spus şi de ce s-a simțit discriminat în Republica Moldova.

Tribul în care s-a născut și a crescut Faraji Emily Hasan se află la mii de kilometri de Republica Moldova, unde tanzanianul locuiește el de mai bine de un an, dar diferențele culturale și rasiale nu l-au împiedicat pe președintele AIESEC Moldova să adopte modul nostru de trai și să împrietenească cu conaţionali de-ai noştri.

A înfiinţat un ONG în Tanzania

a5 1

Faraji este un tânăr perseverent, care visează să schimbe starea de lucruri nu doar în ţara sa, ci, dacă se poate, în întreaga lume. După absolvirea liceului, împreună cu alți trei tineri, el şi-a deschis o afacere şi a înființat în Tanzania organizația non-guvernamentală „Youth for others”, care avea drept scop înfăptuirea acţiunilor caritabile. Prin intermediul ONG-ului, ei au reușit să procure încălțăminte și hrană pentru mai mulţi copii din tribul lor. De asemenea, Faraji a implementat un proiect pentru a facilita accesul femeilor tinere la produsele de igienă intimă în perioada menstruaţiei. „Puţine fete din ţara mea își pot permite să dea bani pe absorbante, care sunt foarte scumpe în Tanzania. De aceea proiectul nostru a vizat introducerea în uz a cupei menstruale, care este  refolosibilă și, deci, mult mai accesibilă”, ne spune Faraji.

Vedea că, acasă, eforturile sale nu sunt zadarnice, dar a simțit că i-ar putea ajuta mai mult pe tinerii tanzanieni dacă ar pleca în străinătate pentru o perioadă, căci experienţa acumulată în alte ţări şi, mai ales, pe alte continente, e întotdeauna utilă. A părăsit ţara în care s-a născut în 2015, când a fost ales vicepreşedinte al AIESEC Iordania, iar peste un an a fost ales în aceeaşi funcţie în filiala organizaţiei de tineret din Republica Moldova, în 2017 el fiind promovat în funcţia de președinte al acesteia.

Cum e să înveți în grupe de 500 de studenți

a1

În Tanzania, Faraji a absolvit facultatea Relații Publice și Marketing. Tânărul ne spune că sistemul de învățământ din țara sa se deosebește mult de cel din Republica Moldova. La vârsta de cinci ani, copiii din Tanzania merg la grădiniţă, iar peste doi ani – la şcoală. Ciclul primar durează șapte ani, cel secundar – patru ani, iar cel liceal – doi ani. Sistemul de notare este similar cu cel din America, cu note de la A la F, iar pentru lipsa nemotivată de la lecţii elevul este notat cu E.

În clase, elevii sunt împărțiți după capacităţi: cei mai buni dintre elevi învaţă în clasa superioară; urmează a doua superioară; apoi clasele de nivelul doi și trei, în care învață elevii mai puțin sârguincioși. După examenul național, un soi de BAC în variantă tanzaniană, tinerii studiază între 3 şi 5 ani pentru a-şi lua licenţa.

Faraji spune că la facultatea lor, în grupa în care a învăţat el erau aproximativ 500 de studenți, iar profesorului care le preda nu îi era deloc uşor să se facă auzit. „Dar nici nouă, studenţilor, nu ne era cu mult mai simplu să ne concentrăm”, spune tânărul.

Modul de viață și tradițiile religioase în triburi

a2

Ca şi în majoritatea statelor din acea parte a Africii, în Tanzania sunt mai multe triburi, fiecare dintre acestea având obiceiurile lor distincte: de la triburi cu tradiţie în cultivarea boabelor de cafea și până la cele în care se mănâncă bucate preparate cu carne de câine. Tribul din care vine Faraji se numește Haya. „Şi este unul din cele mai dezvoltate și moderne din Tanzania”, ne dă asigurări președintele AIESEC Moldova.

În Moldova, mămăliga este ca la el acasă

a3

În Republica Moldova, toate i-au părut noi la început, dar nu i-a fost prea greu să se acomodeze cu noul mod de viață şi cu regimul alimentar. Faraji, care e musulman, consideră că moldovenii mănâncă foarte multă carne de porc, dar acest fapt nu îl deranjează. Se bucură că la noi puiul este ieftin, mult mai ieftin decât în Tanzania, unde acesta e considerat delicatesă şi e mâncat doar la sărbători.

Desigur, la el acasă mânca altfel de bucate decât la Chişinău, iar unele dintre mâncărurile tradiţional tanzaniene ne pot părea ciudate nouă, europenilor.

„Probabil că puțini moldoveni s-ar încumeta să guste „senene”, o mâncare gătită din lăcuste. Acestea pot fi vânate doar de două ori pe an, iar după ce le sunt îndepărtate picioarele, aripile și coada, insectele sunt prăjite sau fierte, dar pot fi mâncate și crude – sunt extraordinar de bune! E unul din multele lucruri care îmi lipsesc aici, departe de casă”, recunoaşte tânărul.

Spre surprinderea noastră, am aflat că bucătăria tanzaniană și cea moldovenească au o specialitate culinară comună – mămăliga. Varianta ei tanzaniană se numește „ugali” și se prepară din porumb alb. „Ea are aceeași consistență ca şi mămăliga voastră şi tot cu aţa se taie. Singura diferenţă o constituie culoarea”, adaugă el.

Societatea moldovenească e discriminatorie

15822960_798636516959183_903130996741927839_n

Faraji, negroid musulman venit din alt colţ de lume, spune că în Republica Moldova s-a simţit adesea victimă a prejudecăţilor rasiale şi religioase. De exemplu, s-a pomenit într-o situaţie cel puţin jenantă când a fost în vizită la Bălți şi un grup de copii, uimiți de culoarea tenului său, au început să-l atingă și să-l ciupească.

„Şi când merg pe stradă, aud la adresa mea tot felul de insulte rasiale, printre care „nigga” (ceea ce înseamnă „negrule!” – n.a.). Eu însă le zâmbesc şi… le răspund cu aceeași monedă! Consider că deschis la minte nu e cel ce călătoreşte prin alte state, ci acel care-i acceptă pe oamenii din jurul lui, așa cum sunt ei. În AIESEC, discriminarea nu-și are locul. Mă simt parte a echipei când stau la o masă cu colegii mei moldoveni: ei mănâncă mămăliga cu brânză și friptură de porc, iar eu – doar cu brânză”, afirmă el.

Planurile de viitor ale lui Faraji

a

Tânărul tanzanian îşi face mari planuri de viitor. Nu renunţă la AISEC, dar speră să activeze şi în alte organizații importante din lume, precum ONU sau Crucea Roșie, cu care anterior a avut parteneriate. Totuși, „planul A” rămâne a fi dezvoltarea organizației sale non-guvernamentale acasă, în Tanzania. Și nu îl sperie faptul că acesta e cel mai greu obiectiv pe care şi-l putea înainta.

„Vreau să las o urmă în lume. Şi nu continuând proiectele începute de alții – vreau să le am pe ale mele! Am lucrat cu Națiunile Unite, am lucrat cu Crucea Roșie și am văzut ce impact au aceste colaborări, aşa că atunci când mă voi întoarce în Tanzania, îmi voi focusa eforturile pe dezvoltarea potențialului tinerilor orfani, să-i ajut să-și descopere vocația”, ne spune actualul președinte al AIESEC Moldova.

Întrebat dacă i-ar plăcea să revină în Moldova după expirarea mandatului său, Faraji ne-a răspuns: „Dacă mi-ar fi dor, m-aş întoarce. Aş face-o şi pentru a vedea dacă munca pe care am depus-o în ţara voastră le-a fost de folos tinerilor din Moldova”.

 

Raisa TOFAN